Oricât ar părea de ciudat, Dragnea are dreptate în privinţa Educaţiei. Deşi nu spune cine sunt vinovaţii

Nu ştiu cine i-a scris discursul lui Dragnea de la recentul Congres, dar în privinţa Educaţiei a pus degetul pe rană. Un diagnostic aproape perfect, ce ar trebui urmat de voinţa politică în sensul celor declarate în discurs. Voi relua paragraful referitor la Educaţie din discurs, cu scurte comentarii şi propuneri de continuare a eforturilor în direcţia precizată de Liviu Dragnea.

„Al patrulea domeniu, EDUCAŢIA, este, de departe, cel mai rentabil. Educaţia depăşeşte, ca impact asupra dezvoltării, orice altă activitate economică sau socială.“

Nimic nou. Alte ţări au înţeles demult acest adevăr şi au investit masiv în Educaţie. Bani, specialişti, transfer de bune practici între ţări. Japonia, Finlanda, Singapore, Coreea de Sud, sunt ţări care au înţeles de mult timp acest adevăr şi acum se află în fruntea clasamentelor internaţionale din domeniu şi au economii performante.

„România are nevoie disperată să recupereze cele aproape trei decenii în care reforma educaţiei a eşuat. Nu trebuie să ocolim realitatea şi nici să ne lăsăm păcăliţi de declaraţiile politice.“

Ei da, un diagnostic aproape perfect. Trei decenii în care reforma Educaţiei a eşuat. Dar cine este de vină? PSD a condus ţara cel puţin 20 de ani din 28. De multe ori cu Ecaterina Andronescu la cârma Educaţiei, sau inspiratoare a politicii din acest domeniu. Domnia sa să fie principatul vinovat? Şi asta să fie explicaţia pentru care a intrat în dizgraţia lui Dragnea? Ar fi prima dovadă de inteligenţă politică de care dă dovadă Dragnea.

Şi totuşi, paşi înainte s-au făcut. Spre deosebire de Sănătate, spre exemplu. Este vorba de Comisia Prezidenţială condusă de Mircea Miclea, urmată de Legea Educaţiei Naţionale din perioada ministeriatului lui Daniel Funeriu. Avem în documentele acestei Comisii un excelent punct de pornire pentru a renaşte educaţia. Nici Ponta, nici Dragnea n-au acceptat abrogarea Legii Educaţiei Naţionale, în ciuda solicitărilor disperate venite de la dna Andronescu, Liviu Pop & Co. Avantajul Comisiei Miclea: n-a fost alcătuită din politruci, proveniţi din clientela politică a partidelor. Ci din oameni apolitici, cu serioase studii în străinătate şi cu o profundă cunoaştere a realităţilor şi problemelor educaţiei din alte ţări. Aşa ceva ne trebuie şi nouă acum.

„Pierderea inteligenţelor şcolare şi universitare trebuie oprită printr-un program ambiţios de renaştere a învăţământului românesc şi de cuplare a lui la metodele şi standardele occidentale. Vom realiza, printre altele, un proiect universitar de elită, un proiect pilot importat din marile universităţi de top, o universitate care să fixeze o ştachetă occidentală în învăţământul intern şi care să păstreze în ţară cât mai mult din elitele care au tendinţa să plece.“

Foarte bine, numai că de la vorbe la fapte e cale lungă. Să-l vedem pe actualul ministru al Educaţiei că trece la acţiune, în sensul celor susţinute de şeful său de partid, şi atunci chiar vom crede că este o treabă serioasă. Nu doar discursuri propagandistice.

„Da, educaţia e cea mai rentabilă investiţie a unui stat. Dar rezultatele ei se arată după decenii. De aceea, România trebuie să-şi asume un program susţinut de investiţii în educaţie pe termen lung. Trebuie să înţelegem acest lucru toţi, de la guvern la partide, de la parlament la preşedinţie şi la societate.“

Înţelegem, dar puterea se află la PSD. Care are guvernul, parlamentul, administraţiile locale. PSD trebuie să dea dovadă că înţelege să treacă la acţiune.

Iată şi partea  care mi se pare cea mai importantă:

„România şi-a ratat proiectul de educaţie în primul rând pentru că l-a fragmentat politic. N-am ştiut să ducem la capăt un proiect solid şi unitar, inspirat din exemplul statelor care au reuşit. Am preferat să blocăm, să schimbăm, să întoarcem şi să experimentăm de fiecare dată când s-a schimbat guvernarea. Asumându-ne asta, trebuie să înţelegem că educaţia are nevoie de bani şi că banii investiţi în educaţie reprezintă cea mai bună afacere a unui stat civilizat.“

Aici are perfectă dreptate dl Dragnea. Educaţia ar fi trebuit să devină transpartinică şi să fie luată de la politruci, gen Liviu Pop sau Ecaterina Andronescu şi lăsată în mâinile specialiştilor. Nu de alta, dar politrucii s-au dovedit „groparii“ educaţiei româneşti.

Actualul ministru al Educaţiei, Valentin Popa, vine în spiritul celor declarate de Liviu Dragnea şi are de gând să iniţieze un Consiliu Consultativ pe domeniul educaţiei, sub egida Academiei Române. Foarte bine, dar să fie alcătuit din specialişti, nu din politrucii care „au ratat proiectul de educaţie“.

Plecând de la documentele realizate de Comisia Miclea, acest Consiliu ar avea, dacă se vrea o acţiune serioasă, următoarele sarcini:

• Elaborarea unui document actualizat de radiografie a sistemelor de educaţie şi formare, pornind de la cele elaborate de Comisia Miclea. („Am preferat să blocăm, să schimbăm, să întoarcem şi să experimentăm de fiecare dată când s-a schimbat guvernarea“). Să nu mai cădem în acelaşi păcat.  
• Un document de soluţii valabile pe termen lung, cel puţin 20 de ani.  
• O aducere la zi a Legii Educaţiei Naţionale, pentru a răspunde provocărilor nou apărute în lumea actuală. Cu eliminarea tuturor deformărilor aduse acestei legi de OUG-urile promovate de Andronescu, Liviu Pop, Victor Ponta.  
• Rezultatele activităţii Consiliului Consultativ trebuie asumate, semnate şi incluse automat în toate programele de guvernare ale partidelor politice, garanţie a faptului că nu o luăm de fiecare dată de la zero, aşa cum s-a procedat până acum.

Nu este o acţiune foarte grea, dacă se pleacă deja de la câştigurile acumulate de Comisia Miclea şi Legea Funeriu. Trebuie eliminate doar deformările politicianiste şi interesate induse de fabricile de diplome universitare, de sindicate şi alte cercuri de putere care nu înţeleg mai nimic din rostul educaţiei.

Oricum, componenţa acelui Consiliu Consultativ va fi o primă dovadă că lucrurile pornesc într-o direcţie sănătoasă. Dacă găsim politruci în acest Consiliu, adio. Încă o şansă ratată pentru educaţie, pentru societatea românească. Pentru că este unanim acceptat: aşa cum arată educaţia azi, aşa va arăta societatea mâine.