Opozitia, impotriva ei insasi

Opozitia democratica pare a se afla intr-o situatie fara iesire. La jumatatea mandatului, fara succese politice si fara perspectiva de a-si depasi cota mediocra din sondaje, strivita de alianta aflata

Opozitia democratica pare a se afla intr-o situatie fara iesire. La jumatatea mandatului, fara succese politice si fara perspectiva de a-si depasi cota mediocra din sondaje, strivita de alianta aflata la putere, cauta dar nu gaseste solutii care s-o salveze de la un esec electoral peste 2 ani. Ca si cum nu le-ar fi mers suficient de prost, PNL si PD trebuie sa faca, acum, fata unor serioase conflicte interne, care amana orice decizii de viitor si a caror rezolvare presupune timp si energie. Or, cele doua partide timp nu mai au. In PNL a inceput ofensiva organizata impotriva presedintelui ales in februarie 2001, Valeriu Stoica. Un grup de lideri - Dinu Patriciu, Ludovic Orban, Crin Antonescu, Calin Popescu Tariceanu, Dan Rusanu - il socotesc pe Stoica vinovat de stagnarea popularitatii partidului si au inceput campania pentru convocarea unui congres extraordinar care sa-l schimbe din functie, deoarece acesta nu demisioneaza, asa cum i-au cerut. Noul presedinte al PNL ar urma sa fie Crin Antonescu. Pe acest fond de turbulente, Theodor Stolojan, dezamagit de politica, vrea sa se dedice treburilor contabilicesti si este cu un picior in afara partidului. Daca ar mai trebui exemple de imaturitate politica, acestea ar fi gasite, cu usurinta, in zona liberala. Amintitul grup are o singura ratiune de a exista: inlocuirea lui Stoica. Dincolo de aceasta nu mai este nimic, fiindca nu se pot numi strategie generalitatile despre flexibilizarea ori federalizarea partidului. Or, a crede ca va rezolva Crin Antonescu, prin prezenta sa in fruntea partidului, problema de imagine a PNL este o dovada ca liberalii au pierdut simtul realitatii. Antonescu se bucura de simpatie in PNL, fiindca e tanar, nonsalant si vorbeste bine - lucru la care, de altfel, multi liberali se pricep -, dar el nici nu exista in sondajele de popularitate din afara partidului. Si, daca ar aparea, foarte putini l-ar identifica precis, asa incat nu ar avea cum sa treaca peste cele cateva procente ale lui Stoica. Cum ar putea Antonescu, cu alura lui de baietas etern, sa faca din PNL o forta, cand nici Stolojan nu a izbutit asta, in 2000? De altfel, PNL a obtinut mereu voturi pentru partid, nu pentru liderul sau, cum a fost cazul PDSR si PRM. Faptul ca partidul bate pasul pe loc este imputabil nu numai lui Valeriu Stoica, ci intregii conduceri. De cand au fost alesi, membrii Biroului ori nu fac nimic, ori se cearta. Viseaza la presedintia tarii, precum Catarama si Melescanu, refuza sa se implice, ca Stolojan (caruia i s-a propus, degeaba, sa preia sefia partidului) sau dau lovituri mici, ridicole, cum ar fi desemnarea Feliciei Melescanu in CA al TVR, doar pentru a-l atrage pe sot in gruparea conspirationista si a-i face in ciuda lui Stoica. Ocupati sa lucreze impotriva PNL, unii dintre lideri au uitat, firesc, sa mai faca opozitie. Nu foarte diferit stau lucrurile in PD. Si aici a aparut un grup anti-Basescu, care-i cuprinde, printre altii, pe Alexandru Sassu si Bogdan Niculescu Duvaz. Excesele si incoerenta atacurilor impotriva PSD, conducerea autoritara, plafonarea electorala sunt criticile pe care democratii le aduc presedintelui lor. Acesta, la randu-i, le striga unora ca i-a scos "de la groapa de gunoi a istoriei" si-i ameninta ca nu le va mai da loc pe liste. Petre Roman, dupa aproape un an de tacere, isi face auzita vocea si capteaza atentia nemultumitilor. Spre deosebire de PNL care nu are un lider cu priza la public, democratii au unul cocotat atat de sus, incat nici nu se mai confunda cu partidul. Basescu, al doilea in sufragiile populatiei dupa Adrian Nastase si la diferenta mica de acesta, este egal numai cu el insusi. El duce un razboi personal cu puterea din functia de primar al Bucurestilor, nu din aceea de presedinte de partid. O eventuala candidatura a sa la Presedintia Romaniei nu mai are cum sa faca din PD o forta, cand este mereu despartit de acesta de 30 de procente. Este inutil, data fiind starea precara a celor doi protagonisti, sa se mai vorbeasca de o alianta electorala intre PD si PNL, care sa se constituie ca alternativa la PSD. Oricat si-ar bate capul Stoica, o asemenea combinatie este imposibila, pe de o parte, fiindca alierea cu provocatorul de conflicte Basescu este curata nebunie si, pe de alta, fiindca in interiorul partidelor abia s-a declansat lupta pentru putere si nu se stie cum se va sfarsi. Cu siguranta insa, liberalii si democratii vor plati un pret pentru lipsa lor de stabilitate. Daca nu vor fi capabile sa se echilibreze intr-un timp scurt si sa se puna pe treaba in vederea alegerilor, PNL si PD mai au un singur lucru de facut: sa implore providenta pentru un dezastru electoral al PSD, care sa le salveze astfel de la propria lor catastrofa.