Ocolna - polul sud al saraciei

* "A fura, safule, inseamna a trai"

La 40 de kilometri de Craiova, spre Bechet, intr-o localitate care nu se gaseste pe nici o harta, romanii au disparut de cativa zeci de ani. Satul Ocolna, comuna Amarastii de Jos - locuit de 1.200 de tigani din neamul caramizarilor - este vestit in toata Oltenia pentru ca aici poti vedea ce inseamna saracia in stare pura. Tiganii sunt atat de amarasteni incat au ajuns sa manance iarba din fata bordeielor. La Ocolna, spanacul si stevia, care cresc in padurea din apropiere, sunt curate delicatese, familiile de caramizari ajungand sa se incaiere pentru o parcela de "dragavei". Un bulibasa al comunitatii spune ca "a fura, safule, inseamna a trai". "D-asta 50 de barbati dintre ai nostri sunt la puscarie, de am ajuns sa avem in satu' asta mai multe femei decat barbati". Conform datelor autoritatilor, tiganii din Ocolna au dat buzna in mai toate ograzile romanilor pe o raza de cativa kilometri. "Ne ducem la zeci de kilometri cu caruta si nu mai avem ce ciordi - un pai, un gard sau o dubla de porumb". In sat, lingurile si furculitele - obiecte care nu prea isi mai au utilitatea, dar sunt de pret fiindca pot fi vandute la fier vechi - se plimba cate o saptamana din casa in casa. E un fel de ciordeala a ciordelii. Ustensilele sunt furate pe rand, pana cand ajung, uneori, in casa de unde au disparut prima oara. Julieta, o tiganca de vreo 24 de ani, spune ca bordeiul sau de chirpici are lacat pe usa, asa, de moda: "Daca apuc sa-l las deschis, ma trezesc cu farfuriile ciordite. Da' asta nu-i o problema, ca si io ma duc la altu' si ii iau furculitele. Aici, in sat, toti facem la fel. Cand lipseste ceva, intram la vecinu'". Bogatii satului sunt cei cu carute. "Miliardarii" au cate o Dacia - in tot satul sunt patru. "Astia de au masini sunt instaritii de pe vremea lu' Ceausescu, cand avea omu' ce lua de la CAP", zice un tigan, proprietarul "Parlamentului" - singura casa din sat care are trei camere si doua ziduri din beton. Pleava sta inghesuita - cate cinci, sase insi intr-o camera - in darapanaturi de paianta si chirpici, unde "soba" e in mijlocul camerei, intre paturi, sub forma unei gramajoare de balegar care arde mocnit. Ochita e o tiganca de vreo 30 de ani, troglodita satului: "Asta-i a mai amarasteanca dintre noi. Sa zica saru' mana lu' Dumnezeu daca-i ia viata. Ca barba-su e in puscarie si ea se chinuie sa tina cinci copii". Femeia sta intr-o ridicatura de caramizi facute din argila si balegar, pe locul fostului staul al CAP-ului. Fumul vreascurilor care ard in casa se strecoara prin resturile de beton pus pe post de acoperis. David, cel mai mare dintre copii, are sapte ani, dar pare de trei. E o mogaldeata plina de bube, care nu stie boaba romaneste. Zice in tiganeste ca nu a mai vazut carne de vreo cateva luni, de cand a murit capra vecinului. Cel mai mic dintre copiii tigancii zace in carpe - acum un an a baut soda caustica si, de atunci, fetita e un fel de obiect pus langa lampa cu gaz care lumineaza odaia doar cand se gaseste ceva ulei sau seu de la vreo mortaciune. "In afara de asta mica, cu restul n-am avut probleme de sanatate. Doar doi mi-au facut boala d-aia la plamani, de a trebuit sa-i duc la spital". Ca sa ajunga la doctor, oamenii trebuie sa mearga 10 kilometri, pana la Amarasti. "Am avut si cazuri cand a murit omu' de bun si gravida a fatat pe sosea", povestesc oamenii. Un alt amarastean spune ca nici popa n-au avut pana acum un an. Singurele institutii din Ocolna sunt scoala si o fosta carciuma transformata in biserica. Cimitirul a fost deschis acum trei saptamani: "Pana atunci stateam si o saptamana cu mortu-n cocioaba". Politistii nu apar decat rar in zona, iar singurul magazin (un fel de chiosc din chirpici) a dat faliment dupa ce a vandut marfa pe datorie. In toata comunitatea, doar doi insi mai au carte de munca, la IAS-ul dintr-o comuna vecina. Au mai fost sapte "intelectuali" care au ramas fara carti de munca dupa ce au lipsit de la serviciu. Marea majoritate care incearca sa-si castige banii fac naveta pe jos la Amarasti. Un barbat spune ca are "la bord" 150.000 de kilometri, dupa ce zece ani a batut drumul pana in comuna. Cei care stau in sat aduna buruieni sau traiesc de pe urma sistemului de irigatii Sadova-Corabia. Sapaturile dupa tevi par un fel de santier arheologic, unde tiganii, veniti cu familia intreaga, rup bucati din reteaua de conducte pe care le vand pentru paine. La Ocolna exista, insa, o institutie europeana: scoala satului e infratita cu localitatea Havelange, din Belgia. Numai ca la amarasteni, copiii merg la scoala doar ca sa aiba de unde sa se intoarca. "Cum sa invete copiii cu burta goala? Pai, asta micu', plin de zdrente, dupa ce mananca iarba fiarta acasa, ce sa mai invete la fractii si ecuatii? Asta mananca litere, de foame", spune unul din parinti. Problema mare e si cu cimitirul abia inaugurat. Cele trei morminte - din care unul e un fost beci de beton transformat in cavou - sunt rascolite de animale. "Ne rugam de primar sa ne dea ceva sarma sa imprejmuim, ca vin porcii si cainii, sparg mormintele, si trag de morti". Saracia lucie din Ocolna nu a disparut nici dupa ce tiganii au primit ajutoarele sociale si ceva haine de la o fundatie umanitara. Caramizarii spun ca nici organizatiile rromilor nu au miscat un deget pentru a le rezolva problema. "Aia de la curent electric ne-au mai rezolvat sa ne punem lumini in casa. Da' dupa ce ne-am prins la cablu, s-a intrerupt curentul vreo doua luni". Cei care s-au racordat legal la stalpii de energie electrica sunt putini. Acestia, insa, sunt un fel de stabi care subinchiriaza energia electrica, contra-cost, familiilor din jur. In rest, asa cum spun amarastenii, nimeni nu a mai facut nimic pentru satul lor. Doar primaria din Amarastii de Jos a mai venit cu o idee: in mijlocul satului de cocioabe s-a ingradit terenul unde, curand, se va monta o centrala digitala de telefonie!