Neîncrederea în instituţii domină cultura de securitate a românilor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

După cum anunţam în postarea anterioară, LARICS nu propune doar o discuţie teoretică şi strategică despre cultura de securitate, ci un model operaţional şi primul studiu empiric privind cultura de securitate din România.

Material realizat de Darie Cristea*

De altfel, o simplă căutare pe Google ne va arăta cum conceptul de cultură de securitate este extrem de gustat de studiile de securitate şi teoria relaţiilor internaţionale la momentul actual, ca şi de politicile publice în domeniu. Din păcate însă, aceste preocupări nu prea au depăşit stadiul dezbaterilor teoretice în ultimii ani, în ciuda popularităţii conceptului de cultură de securitate şi în ciuda vocaţiei practice a acestuia. Cu atât mai mult cu cât cultura de securitate este măsurabilă sociologic şi cunoaşterea ei în teren poate aduce beneficii certe cunoaşterii modului în care publicul se raportează la problematica securităţii, din păcate din ce în ce mai actuală, iarăşi, în zilele noastre.

Dimensiunile culturii de securitate

Modelul propus de LARICS caută să descrie parametrii culturii de securitate la nivelul populaţiei României. Există o cultură de securitate majoritară sau există mai degrabă mai multe culturi de securitate, descriptibile după diferite caracteristici socio-demografice, geografice sau politice? Prezentul instrument este construit funcţional ca o abordare intermediară între un chestionar de opinie şi o scală, tocmai în ideea de a nu se porni de la o tipologie ipotetică, a cărei fundamentare este întotdeauna o problemă, şi de a nu ne confrunta cu problema ponderii diferiţilor itemi într-un eventual index al culturii de securitate în România, tema fiind mult prea nestudiată empiric pentru o asemenea abordare.

În acest sens, am descris cultura de securitate în şapte dimensiuni compacte, fundamentate teoretic şi prin raportare la temele de dezbatere pe problematica de profil în societatea românească. Fiecărei dimensiuni i-au corespuns câte cinci indicatori care au fost formulaţi ca întrebări. Chestionarul astfel constituit, cu 35 de itemi, a fost aplicat de Inscop Research pe un eşantion de 1000 de persoane reprezentativ la nivel naţional.

Cele şapte dimensiuni au fost formulate ca şapte polarităţi semnificative pentru tema sondajului:

  • Încredere/Neîncredere
  • Localism/Globalism
  • Realism/Liberalism
  • Optimism/Pesimism
  • Securitate/Drepturi
  • Implicare/Apatie
  • Conspirativism/ Raţionalism  

Fiecare dimensiune este descrisă de câte cinci întrebări care pun în faţa publicului cele mai relevante şi actuale situaţii legate de atitudinile la care dimensiunea face referire. Fiecare întrebare cu ajutorul căreia se culeg răspunsurile din sondaj are câte două variante de răspuns, una care trimite la un termen al polarităţii din denumirea dimensiunii şi una care trimite la celălalt.

De exemplu, cele cinci întrebări care descriu dimensiunea încredere-neîncredere au fiecare câte două variante de răspuns, una indicând încredere, cealaltă neîncredere. Am calculat scorurile obţinute de fiecare polaritate a unei dimensiuni din mediile procentajelor în care au fost alese variantele corespondente din cele cinci întrebări de pe fiecare dimensiune şi am obţinut astfel o descriere cantitativă a culturii de securitate din perspectiva fiecăreia dintre cele şapte dimensiuni.

Mai jos, o descriere a indicatorilor care compun cele şapte dimensiuni şi scorurile obţinute de fiecare dimensiune după aplicarea chestionarului:

Indicatorii culturii de securitate

Încredere/Neîncredere: 1. încrederea în instituţiile statului, 2. evaluarea gradului de profesionalism al instituţiilor statului, 3. evaluarea prestaţiei instituţiilor de ordine publică şi securitate în raport cu legislaţia care le reglementează activitatea, 4. evaluarea remuneraţiei primite de angajaţii din sistemul de ordine publică şi securitate în raport cu prestaţia acestora, 5. încrederea în politicienii români comparativ cu politicienii din instituţiile europene.

Imagine indisponibilă

Localism/Globalism: 1. identitate românească vs. identitate europeană, 2. buna intenţie a instituţiilor politice româneşti vs. cea a instituţiilor europene, 3. Uniunea Europeană ca stat federal vs. o uniune de state naţionale, 4. şansele de auto-realizare şi de a avea un trai bun în ţară vs. în străinătate, 5. încrederea în NATO.

Imagine indisponibilă

Realism/Liberalism: 1. importanţa puterii militare vs. importanţa puterii economice, 2. eficienţa ONU, 3. împăcarea intereselor diferitelor ţări, 4. creşterea bugetului alocat apărării vs. creşterea bugetului alocat unor domenii sociale, 5. apărarea intereselor României prin apelarea la sprijinul internaţional vs. forţele proprii.

Imagine indisponibilă

Optimism/Pesimism: 1. şansele ca România se poate apăra singură în cazul unei ameninţări de securitate, 2. şansele unui conflict militar în zonă, 3. amploarea pericolului terorist în Europa, 4. impactul integrării în UE şi NATO asupra tensiunilor/conflictelor dintre vecinii din regiune, 5. existenţa unor rele intenţii din partea ţărilor vecine.

Imagine indisponibilă

Securitate/Drepturi: 1. restrângerea anumitor drepturi pentru sporirea siguranţei, 2. importanţa respectării vieţii private proprii, 3. verificarea modului în care sunt folosite informaţiile obţinute din interceptări, 4. colectarea de informaţii personale de către entităţi comerciale (băncile, corporaţiile şi hipermarketurile), 5. evaluarea ideii că infractorii au prea multe drepturi.

Imagine indisponibilă

Implicare/Apatie: 1. disponibilitatea personală de a răspunde unui apel al armatei sau al altor instituţii ale statului în caz de urgenţă, 2. necesitatea unei implicării sporite în viaţa politică şi socială a ţării vs. plecat în străinătate pentru un trai mai bun, 3. informarea despre politica internaţională, 4. necesitatea activităţilor de voluntariat pentru rezolvarea unor probleme din societate, 5. facilitarea plăţii taxelor şi impozitelor prin introducerea de noi modalităţi de plată.

Imagine indisponibilă

Conspirativism/ Raţionalism:  1. modul de alegere a ştirilor citite/vizionate, 2. evaluarea credibilităţii unui material de presă, 3. tendinţa presei de a manipula vs. prezentarea obiectivă a informaţiilor, 4. existenţa unui guvern global ascuns, 5. şansele statelor mici de a fi ascultate şi de a îşi afirma interesele în lume.

Imagine indisponibilă

O concluzie parţială

O primă şi simplă modalitate de analiză a acestor date constă într-o descriere generală a culturii de securitate a românilor. Care sunt liniile generale ale unui indice al culturii de securitate, ţinând cont de dimensiunile prin care am descris-o? O descriere tendenţială ar fi următoarea:

  • Mai degrabă neîncredere în instituţii decât încredere. Românii nu au încredere în instituţii şi aceasta este o tendinţă evidentă;  
  • Mai degrabă localism decât globalism (atât aici, cât şi la dimensiunea anterioară, diferenţele între cei doi poli nu par atât de mari cât să facă atitudinea faţă de instituţii sau cea faţă de globalizare irecuperabile);  
  • Mai degrabă pesimism decât optimism;  
  • Mai degrabă liberalism decât realism (a propos de clasificarea ideologică şi paradigmatică a raportării la relaţiile internaţionale – a nu se confrunta cu doctrinele politice interne uzuale);  
  • Un relativ echilibru între centrarea pe drepturi şi centrarea pe securitate (poate reflecta şi o falie ideologică destul de puternică în societatea românească pe acest subiect);  
  • La nivel cel puţin declarativ-teoretic românii au valori asociate mai degrabă implicării decât apatiei într-un procent majoritar;  
  • Românii au o perspectivă mai degrabă conspirativistă asupra politicului, mediei şi relaţiilor internaţionale decât una raţionalistă (atenţie, ambele variante ale polarităţii au fost definite prin indicatorii aferenţi cumva exagerat, tocmai pentru a reliefa cât mai puternic dispoziţia atitudinală corespondentă.  

Desigur, datele culese ne spun mai multe lucruri şi se pretează la analize şi segmentări mai sofisticate. De exemplu, o comparaţie între indicii culturii de securitate pe diferite categorii socio-demografice sau în funcţie de alte variabile relevante (apartenenţa la diverse regiuni istorice, expunerea sau nu la internet, subiecţii au sau nu au adresă de FB etc.). Sau, cea mai interesantă abordare, identificarea unor tipologii, dacă ele există, în interiorul culturii de securitatea publicului din România.

Despre toate acestea, în următoarele materiale.

*Darie Cristea este membru al Consiliului de Experţi LARICS.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite