Moartea lui Păunescu l-a reînviat pe Bebe Ivanovici

Revoluţionarul Bebe Ivanovici, la înmormântarea prietenului său

La peste şase ani de la excluderea sa din PSD, cel supranumit cândva „baronul de Ilfov“ şi-a făcut reintrarea în spaţiul public, profitând de înmormântarea fostului coleg de partid. Personalitate controversată în anii 1990 şi începutul anilor 2000, Ivanovici povesteşte relaţia sa cu Păunescu, de unde i-a apărut porecla de „baron“ şi cine l-a „lucrat pe la spate“ în PSD.

„Pe cinstea mea de revoluţionar, vă spun că Păunescu va fi mai mare ca Eminescu. După moartea lui afli ce a reprezentat". S-a întâmplat în 7 noiembrie 2010. La acel moment, în puhoiul de lume adunată să-şi prezinte ultimul omagiu adus lui Adrian Păunescu, ziariştii prezenţi au remarcat o figură cunoscută.

Ceva mai slab şi obosit ca în zilele bune, şi într-o companie aparent ciudată pentru cineva care şi-a construit imaginea publică în jurul oamenilor-cheie din PSD, Constantin Bebe Ivanovici s-a trezit inopinant cu presa în faţă, rugându-l să-şi exprime în faţa telespectatorilor sentimentele sale faţă de Adrian Păunescu. A rezultat declaraţia de mai sus, rostită pe un ton scăzut şi cu băgare de seamă pentru fiecare cuvânt ales.

Vechiul şi noul Bebe Ivanovici

Actul înregistrat a reprezentat o dublă premieră pentru Bebe Ivanovici. Era pentru prima dată, din 29 martie 2004, momentul suspendării sale din funcţia de preşedinte al PSD Ilfov, când Bebe Ivanovici redeschidea „Cutia Pandorei" ce-i marcase cariera politică: imaginea sa de revoluţionar.

Cu mai bine de şase ani în urmă, Ivanovici era înlăturat din PSD după ce fostul PNA (actualul DNA) îl trimitea în judecată pe fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Ilfov pentru tipărirea a 40.000 de certificate de revoluţionar fără să organizeze nicio licitaţie.

 La acel moment, Ivanovici prevestea prăbuşirea definitivă a PSD-ului (prin instalarea în funcţii a unor oameni neloiali) şi-l acuza pe Octav Cozmâncă de mazilirea sa. Astăzi, PSD există în continuare, iar Ivanovici continuă să-l acuze pe Cozmâncă de „combinaţii".

A doua premieră oferită de declaraţia lui Bebe Ivanovici la adresa lui Adrian Păunescu o constituie reluarea relaţiei sale cu presa. La momentul excluderii din 2004, fostul şef al CJ Ilfov declara că „am luat decizia (n.r. - de suspendare) când am ieşit de la Vatican, după ce colegii mei din ţară mi-au citit la telefon articolele apărute în presă despre ancheta PNA". Era sfârşitul unei epoci atunci, una în care presa înceta articolele măgulitoare, aproape de propagandă, ce-i construiseră lui Ivanovici imaginea unui stăpân luminat.

La solicitarea unei întâlniri cu reporterii „Adevărul", fostul „baron local" a răspuns afirmativ, însă nu fără ezitări. Discuţia a avut loc la un vechi restaurant pescăresc din centrul Capitalei. În locul fostului „stăpân" al Ilfovului a apărut noul Bebe Ivanovici: mai slab şi chinuit teribil de recuperarea după o operaţie de îndepărtare a unui chist din zona coloanei vertebrale.

După ce a salutat cordial tot personalul restaurantului, Ivanovici s-a aşezat şi a reluat povestirea exact de unde o lăsase cu câteva zile în urmă: „Da, băiete, Păunescu va fi mult mai mare decât Eminescu".

„La Cenaclul Flacăra mă refulam"

Atunci când îşi exprimă argumentele pentru transformarea lui Adrian Păunescu în poet naţional, Bebe Ivanovici pare mai degrabă să descrie un fotbalist:

„Era extraordinar de rapid şi productiv". Relaţia dintre cei doi datează încă din anii 1970. Pe vremea aceea, Ivanovici era inginer la Electroaparataj, câştiga bine („salariul era mare, iar «beneficiul» făcea cât o Dacie"), era respectat de cei din jur, însă îi lipsea ceva. Lipsa asta, nedefinită mult timp, avea să fie umplută odată cu descoperirea poeziei lui Păunescu.

„Mergeam la Cenaclul Flacăra, mă refulam. M-a marcat teribil perioada aia. Şi acum zic că acela a fost adevăratul început al Revoluţiei din '89", povesteşte Ivanovici.

Singura întâlnire ratată pe care nu o regretă astăzi ar fi trebuit să aibă loc în 1985, la Ploieşti, în seara în care busculada de pe stadion a dus la moartea a nouă oameni. „Am întârziat din cauza maşinii. Veneam cu o Dacie veche şi ne-a lăsat în drum, aşa că am rămas la poartă", îşi aminteşte fostul preşedinte al CJ Ilfov. 

Prima întâlnire a celor doi, faţă în faţă, a avut loc un an mai târziu. Ivanovici era şeful Grupului de Control Muncitoresc de la Piaţa Delfinul, din Capitală. Într-o zi, o secretară l-a chemat de urgenţă în birou. Acolo era Adrian Păunescu, impresionat de poveştile celor din piaţă potrivit cărora Ivanovici îl adula şi-i recita din versuri de câte ori avea ocazia.

Atunci, poetul i-a oferit o carte cu autograf. Drept răspuns, Ivanovici i-a răsplătit bunăvoinţa prin provizii de mâncare. „Era urmărit, nici nu putea să-şi facă piaţa. Când mai prindeam peşte sau pui sau fructe i le duceam la casa din Dionisie Lupu", spune Constantin Ivanovici.

Soluţii pentru posteritate

Discuţia despre Adrian Păunescu alunecă treptat în enunţarea unei liste succinte de realizări ale interlocutorului. Rând pe rând, întâlnirile dintre Ivanovici şi Păunescu se leagă de „mormântul de la Coşereni, făcut din banii proprii", de „mormântul soţilor Teodorovici, făcut cu marmură cumpărată şi cu pământ din România" şi de troiţa de lângă mormântul lui Eminescu, din nou, creaţie proprie. "Ai noştri niciodată n-au avut grijă de el. Nu i-au adus nimic. El merita să fie ministru al Culturii, avea poezie, concept", explică Ivanovici.

Cum lucrurile nu pot rămâne aşa, fostul "baron local" este dispus să se implice direct în posteritatea lui Păunescu. "La mormintele marilor poeţi există un pericol. Există un tei, plantat acolo pentru Eminescu, iar rădăcinile au ieşit pe afară şi fac ravagii. Am să propun primarului general fie să taie copacul, fie să mute mormintele marilor scriitori de acolo"

Misterul revoluţionarului Ivanovici

O altă neclaritate din trecutul lui Bebe Ivanovici este legată de titulatura sa de „revoluţionar". Deşi se prezintă ca "membru al primului Consiliu al Frontului Salvării Naţionale", simpla prezenţă a lui Ivanovici la Revoluţie a fost aspru contestată de-a lungul anilor. Cel mai vehement contestar a fost Doru Mărieş, preşedintele „Asociaţiei 21 decembrie 1989".

Fostul „baron" a mai fost acuzat de eliberarea frauduloasă, la jumătatea anilor '90, a 43.000 de certificate false de revoluţionari. În acea perioadă, Ivanovici răspundea de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.

În prezent, numele lui Constantin Ivanovici este legat de Federala Naţională a Revoluţionarilor, despre care preşedintele spune că ar avea în prezent 9.000 de membri şi „filiale în aproape fiecare judeţ". Sediul central din Capitală nu există însă la adresa ce figurează în documentele oficiale. „Federala" nu este înregistrată nici la Ministerul Finanţelor Publice, nu are telefon şi nici site pe internet.

Botezat „baron" de Adrian Năstase

Fostul „baron“, în martie 2004, alături de Octav Cozmâncă, cel pe care îl acuză astăzi de „lucrătură“.  Foto: Mediafax

Privind retrospectiv la excluderea sa din PSD, din 2004, pe Bebe Ivanovici îl încearcă o amestecătură de sentimente contradictorii. Ar fi o urmă de nostalgie, în primul rând. „Mi se zicea «baron local». La început mi-a plăcut. Vreţi să ştiţi cum a început asta cu «baronul»? În 2000, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Ilfov, am preluat două clădiri în paragină şi le-am transformat, în două luni şi jumătate, în lăcaşe pentru copiii orfani.

Arăta splendid la final. Atunci a venit domnul Adrian Năstase la lansare, adusese şi dânsul smântână şi ouă de la ferma din Cornu, şi a spus aşa: «Bebe, am să fiu mândru să o aduc pe baroneasa Emma Nicholson aici să vadă realizările baronului de Ilfov Constantin Ivanovici». Atunci mi-a plăcut. După asta, când a început presa cu «baronul» în sus şi în jos, nu mi-a mai plăcut".

Aventura PSD

De fapt, presa la care face referire Bebe Ivanovici era, în acea perioadă, profund împărţită. O parte a presei îl punea la zid, enumerându-I „realizările": un prejudiciu de 63 de milioane de lei în dosarul „Certificatelor de revoluţionari", o avere enormă, formată din terenuri scumpe, vile şi limuzine, multe „tunuri" pe bani publici, licitaţii trucate, etc.

O altă parte a presei părea formată direct din vechile ziare de propagandă comuniste. Astfel, într-un text publicat în 2003, se putea citi: „Bebe Ivanovici şi-a mutat biroul la spital. Nu, preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov nu a suferit vreun accident.

Constantin Bebe Ivanovici şi-a mutat biroul la noul spital judeţean „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", pentru a supraveghea de la faţa locului lucrările de reconstrucţie a fostului spital Titan. (..) Preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov, Constantin Bebe Invanovici, a declarat că «mi-am mutat biroul la spital, pentru a supraveghea lucrările. Constructorii mă vor vedea acolo 24 de ore din 24»".

Eşecurile minore

La exluderea din PSD, Ivanovici i-ar fi spus lui Adrian Năstase: „Greşiţi enorm punând în funcţii oameni neloiali. Aşa, PSD-ul va pieri". Ţintele directe erau Octav Cozmâncă şi Şerban Mihăilescu, pe care îi acuză şi astăzi de „manevre ascunse". „La o conferinţă de la Toulouse, Mihăilescu a intrat în sală, lângă Adrian Năstase, şi a strigat: «Ia uitaţi-vă cum ne aşteaptă şi în Franţa baronii!». I-am spus de atunci: «Domnule Năstase, baroni au tot apărut după mine, dar există un singur Miki Şpagă»", povesteşte astăzi Ivanovici.

După aventura PSD, a urmat o altă încercare, la nivel mai mic. La alegerile din noiembrie 2008, Ivanovici a candidat pe listele Partidului Popular şi al Protecţiei Sociale. „Mesajul meu către dumneavoastră, stimaţi dâmboviţeni, alegătorii mei, este a unui om care totdeauna s-a ţinut de cuvânt, de când am intrat în viaţa publică, de pe baricadele Revoluţiei din decembrie 1989 şi până în prezent. În toate funcţiile pe care le-am deţinut am luptat pentru definirea idealurilor celor care s-au jertfit în urmă cu 19 ani pentru ca România să fie o ţară liberă şi prosperă", suna afişul electoral.

Încercarea a eşuat. Imediat s-a alăturat lui corneliu Vadim Tudor, fiind însă exclus din partid, din motive niciodată publice, după doar două săptămâni. După alte câteva săptămâni, şi alte motive la fel de neclare, a fost reprimit în PRM. Unde se află şi astăzi.

"«Bebe», cum mi se spune, vine de la mama mea. Aşa îmi zicea când eram foarte mic."
Constantin Ivanovici
membru PRM

Marele secret: averea necunoscută

Vila lui Ivanovici din comuna 1 Decembrie, Ilfov, aflată în curs de finisare.  Foto: MIHAI MINCAN

Cel mai sensibil capitol al discuţiei cu Bebe Ivanovici este cel legat de fostele şi viitoarele sale afaceri. „Nu am avut niciodată firmă. Mi s-a propus să intru şi am refuzat imediat", încearcă să tranşeze rapid problema. Evidenţa birocratică tinde însă să-l contreze. Potrivit Registrului Comerţului, Constantin Ivanovici face parte din două firme. G.S. Management Team SRL, specializată în „comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun" figurează la adresa personală din comuna 1 Decembrie, Ilfov.

Firma este pe pierdere în ultimii trei ani. O a doua firmă în funcţiune, în care apare numele lui Ivanovici, este Romsat Oil Construct. Ca şi în cazul anterior, firma este pe pierdere din 2004. Ironia face ca, exact când Ivanovici dezminţea apartenenţa sa în vreo firmă, la masă să se aşeze Dumitru Tătaru, fost prefect de Ilfov, actual amic şi acţionar în Romsat Oil. Tătaru s-a aflat, la rândul său, în mijlocul unui scandal de presă, în urmă cu câţiva ani, fiind acuzat de implicare într-o reţea de spălare de bani ce pornea de la câţiva italieni din Napoli şi se termina la gropa de gunoi din Glina.

Ginerele lui Bebe Ivanovici este Viorel Gheorghiu, fost deputat PSD. În urmă cu câţiva ani, acesta a fost acuzat de procurori că şi-ar fi înscenat furtul propriei maşini, pentru banii de asigurare. Un alt scandal în care a fost implicat a avut loc atunci când Ioan Potorc, un consilier de-al său, a fost arestat sub acuzaţia de trafic de droguri de mare risc. Înainte de Revoluţie, Gheorghiu a fost şef de secţie la Aerofina, proiectând echipamente speciale pentru avioanele militare.

În lipsa oricărei declaraţii de avere, a căror obligativitate a fost instituită după ieşirea lui Ivanovici din funcţiile publice, averea actuală a lui Ivanovici poate fi cuantificată numai după propriile spuse şi materiale de presă. Acesta s-ar rezuma la o vilă în comuna 1 Decembrie, Ilfov, un apartament în centrul Capitalei, o casă de vacanţă la Buşteni, terenuri în jurul Bucureştiului şi o limuzină Mercedes.