Mii de revoluţionari vor încasa indemnizaţii de până la 4.500 de lei pe lună! Printre ei - parlamentari, actori, cântăreţi şi lideri ai lumii interlope

0
Publicat:
Ultima actualizare:
În ultimii 26 de ani, revoluţionarii şi-au apărat privilegiile prin numeroase manifestaţii de stradă
În ultimii 26 de ani, revoluţionarii şi-au apărat privilegiile prin numeroase manifestaţii de stradă

După 26 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, statul român a redeschis conducta cu bani publici pentru o serie de revoluţionari controversaţi, introduşi, mai nou, sub titulatura de „luptători cu rol determinant“. Pe lista celor care vor încasa indemnizaţii lunare se află parlamentari, actori, cântăreţi, sportivi, dar şi personaje din lumea interlopă.

Peste 2.700 de revoluţionari vor primi certificate cu titlu de „luptători cu rol determinant“ în timpul evenimentelor din decembrie 1989 şi vor încasa, din bani publici, indemnizaţii lunare cuprinse între 2.600 şi 4.500 de lei pe lună. Asta în condiţiile în care un veteran de război este răsplătit cu 135 de lei lunar, iar salariul unui profesor debutant abia depăşeşte 1.200 de lei.

Totul vine ca urmare a unei Ordonanţe de Urgenţă emise, în decembrie 2014, de Guvernul Ponta, prin care s-a hotărât o nouă rundă de verificări în rândul revoluţionarilor şi instituirea unui nou tip de indemnizaţie. Verificările s-au făcut, însă, cu îngăduinţă şi printre beneficiari se numără, şi de această dată, persoane a căror contribuţie la Revoluţia din 1989 este cel puţin îndoielnică.

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), instituţia care a analizat dosarele, a anunţat lista celor admişi în trei tranşe: prima, cuprinzând 505 „luptători cu rol determinant“, a fost făcută publică în vara acestui an şi oficializată în luna septembrie printr-un decret semnat de preşedintele Klaus Iohannis. „Adevărul“ a scris pe larg despre această listă, care cuprindea nume grele precum Alexandru Arşinel (actor), Răzvan Theodorescu (academician, fost ministru şi senator), Gelu Voican Voiculescu (fost vicepremier şi senator), Dorel Vişan (actor), Grigore Zanc (fost senator şi ministru).

La mâna lui Iohannis

Între timp, s-au mai întocmit două liste: prima, cu 783 de revoluţionari admişi, a plecat către Cotroceni şi aşteaptă ca preşedintele să le confere, prin decret, titlul de „luptători cu rol determinant“, iar a doua cuprinde 1.494 de persoane şi aşteaptă avizul Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor. Printrei cei admişi se află: Eugen Nicolicea (deputat UNPR), Radu Berceanu (fost senator şi ministru), Victor Socaciu (fost deputat), Bogdan Niculescu Duvăz (deputat PSD), Vasile Ion (fost deputat), Cazimir Ionescu (fost senator) , Helmuth Duckadam (fost fotbalist), Metin Cerchez (fost deputat), Ioan Dichiseanu (actor), Romeo Raicu (fost deputat), Cristian George Sefer (deputat UNPR).

Cu toţii vor încasa indemnizaţii calculate prin aplicarea unui coeficient de 1,1 din salariul mediu brut pe economie. În prezent, valoarea acestuia este 2.415 lei, ceea ce înseamnă că indemnizaţia lunară se ridică la 2.656 de lei (2,415 X 1,1). Acest mod de calcul asigură creşterea permanentă a indemnizaţiilor pe care le încasează revoluţionarii, deoarece salariul mediu brut sporeşte în fiecare an. Comisia Naţională de Prognoză estimează că, în 2016, acesta va ajunge la 2.681 de lei. Prin urmare, indemnizaţiile revoluţionarilor vor creşte şi ele, „luptătorii“ urmând să încaseze 2.949 de lei în fiecare lună. Întrucât legea produce efecte începând cu 1 ianuarie 2015, iar revoluţionarii vor intra în plată abia după eliberarea brevetelor semnate de preşedintele Klaus Iohannis, aceştia vor încasa retroactiv drepturile pentru tot anul: peste 30.000 de lei bani grămadă (aproximativ 7.000 de euro)!  

Beneficiile revoluţionarilor nu se rezumă doar la această indemnizaţie. Conform legii, aceştia au dreptul la transport gratuit, terenuri şi scutiri de impozite, precum şi la o a doua indemnizaţie acordată ca un supliment la pensia pentru limită de vârstă. Aceasta se acordă tuturor revoluţionarilor pensionaţi, inclusiv „luptătorilor remarcaţi pentru fapte deosebite“, al căror număr depăşeşte 10.000. Calculată prin aplicarea unui coeficient de 0,6 din salariul mediu brut pe economie, indemnizaţia suplimentară se va ridica, în 2016, la peste 1.600 de lei. Astfel, un „luptător cu rol determinant“ pensionat la limită de vârstă va încasa în total peste 4.500 de lei în fiecare lună!

Luptătorul Nicolicea: „Ne-am asumat riscuri“

Conform declaraţiei de avere, deputatul Eugen Nicolicea (UNPR) deţine trei case, trei maşini, o barcă cu motor şi depozite bancare de peste 80.000 de euro, însă asta nu l-a împiedicat să solicite un nou certificat de revoluţionar, cu tot cu indemnizaţia aferentă. „E vorba de recunoaşterea faptului că nu am stat, ca alţii, să dorm în timpul Revoluţiei. Până acum n-am beneficiat de niciun drept, pentru că m-a preocupat exclusiv recunoaşterea onorifică. Nici acum nu mă interesează banii, dar până la urmă e treaba mea ce-o să fac cu ei. Sunt proprietatea mea“, ne-a declarat Nicolicea. Întrebat dacă indemnizaţiile de revoluţionar suportate din banii contribuabililor nu sunt prea consistente, deputatul UNPR a răspuns arogant: „Mare parte din contribuabili ar fi rămas şi acum cu Ceauşescu. Noi ne-am asumat nişte riscuri când am ieşit la Revoluţie“.

Fost senator şi ministru, Radu Berceanu spune că indemnizaţia de revoluţionar îi mai reduce din amărăciunea de a avea o pensie nejustificat de mică: „Eu am făcut Facultatea de Construcţii Aerospaţiale, care era una dintre cele mai grele, şi am lucrat la întreprinderea de avioane câţiva ani. Apoi am fost 23 de ani parlamentar, dar în general vicepreşedintele Camerei şi vicepreşedintele Senatului, iar când n-am fost în Parlament, am fost ministru. Şi după chestiunea asta am 2.380 de lei pensie. Aşa că indemnizaţia de care vorbiţi depinde cum o priveşti şi de unde“. Radu Berceanu omite să precizeze că, pe lângă pensie, activitatea sa din ultimii 26 de ani i-a permis să acumuleze o avere de ordinul milioanelor de euro (casă la Snagov şi apartament în Palma de Mallorca, maşini de lux, bijuterii, depozite bancare).  

E greu de stabilit cât de determinant a fost rolul pe care personaje precum Berceanu sau Nicolicea l-au avut în timpul Revoluţiei, astfel încât să fie răsplătiţi din bani publici. Ce ştim cu siguranţă este că la Craiova şi Turnu Severin (oraşele în care se aflau în decembrie 1989) nu s-a ieşit în stradă înainte de 22 decembrie, când Nicolae şi Elena Ceauşescu fugeau cu elicopterul din Comitetul Central. Mai mult, pe 20 decembrie 1989, de la Fabrica de Avioane din Craiova, unde lucra şi Radu Berceanu, pleca spre vestul ţării un detaşament de muncitori înarmaţi cu ciomege, tocmiţi să-i pună la punct pe „huliganii din Timişoara“ care se răsculaseră împotriva regimului. După 22 decembrie, craiovenii au intrat în isteria luptei cu teroriştii şi 19 oameni şi-au pierdut viaţa. „Sunt locuri în care nu s-a tras nici cu praştia, pe când la Craiova au murit oameni. Iar eu apar pe imagini în balconul Judeţenei de Partid pe 22 decembrie, mă puteţi vedea acolo“, se justifică Berceanu.

revoolutionari

În schimb, la Turnu Severin n-a murit nimeni şi a fost, în general, linişte. Şi înainte, şi după 22 decembrie 1989. Eugen Nicolicea (foto dreapta) nu poate să explice prea clar în ce a constat participarea sa la Revoluţie, dar se recomandă drept un vechi opozant al regimului comunist, cu toate că socrul fratelui său era însăşi prim-secretarul judeţului. „Dacă vă interesează, aflaţi că au existat nişte fotografii făcute de Securitate, iar eu sunt fotografiat acolo unde sunt. Unii au avut activitate înainte de 15 decembrie 1989, iar eu mă număr printre ei. Nu stau acum să mai comentez, dar puteţi afla din dosar“, se împăunează Nicolicea.   

Dosarele revoluţionarilor se află, însă, la SSPR, iar secretarul de stat Adrian Sanda refuză să le pună la dispoziţie, deşi pe baza lor se acordă indemnizaţii din bani publici. „Legea prelucrării datelor cu caracter personal mă împiedică să fac publice aceste dosare. Mie mi-ar plăcea să le pun la dispoziţie, să vadă lumea ce a făcut fiecare în timpul Revoluţiei, dar deocamdată nu se poate“, afirmă Adrian Sanda.

„E bine că ne dă, dar este puţin. Trebuia măcar o mie de euro!“

La fel cum s-a întâmplat de fiecare dată în ultimii 25 de ani, preschimbarea certificatelor de revoluţionar a fost prezentată ca o măsură menită să elimine impostorii şi să ofere privilegii materiale doar revoluţionarilor autentici. Ordonanţa Guvernului Ponta prevede ca titlul de „luptător cu rol determinant“ să fie acordat numai celor care „în perioada 14-22 decembrie au avut un rol determinant în declanşarea şi victoria Revoluţiei, doar în localităţile în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute până la fuga dictatorului“. „Este vorba de cei care au ieşit în stradă înainte de fuga lui Ceauşescu, în oraşe precum Timişoara, Sibiu, Cluj sau Bucureşti. Oamenii care şi-au riscat viaţa în faţa forţelor de represiune“, spunea secretarul de stat Adrian Sanda înainte ca instituţia pe care o conduce să înceapă verificarea dosarelor.

Pe parcurs, lucrurile s-au schimbat radical. În lege a fost găsită o breşă prin care cei care au făcut Revoluţia în oraşe precum Buzău, Constanţa, Iaşi, Brăila, Turnu Severin, Craiova şi chiar Uricani să poată primi şi ei certificate de luptători cu rol determinant. Deşi în aceste localităţi a fost linişte desăvârşită până pe 22 decembrie 1989, ele au fost considerate eligibile după ce revoluţionarii au făcut contestaţie. Argumentul a fost că, deşi în aceste oraşe n-au existat morţi sau răniţi înainte de fuga dictatorului, au existat totuşi persoane reţinute. Aşa s-a ajuns ca pe baza unei simple arestări făcută în aceste oraşe să beneficieze zeci de persoane care au urmărit izbucnirea Revoluţiei la televizor şi abia apoi au ieşit în stradă. 

Este cazul fostului deputat de Buzău Vasile Ion (foto dreapta). De profesie medic pediatru, acesta povestea, în urmă cu patru ani, pentru „Adevărul“: „În ziua de 22 eram de gardă. Spre prânz am ieşit din sala de operaţii şi am văzut ce era la televizor. Erau deja cei de la Bucureşti în TVR, l-am văzut pe Sergiu Nicolaescu, practic se ocupase Televiziunea de către revoluţionari. Am plecat de la spital şi, mergând spre casă, am văzut coloane de manifestanţi pe Bulevardul Unirii“. În ciuda acestei mărturii, Vasile Ion se află pe lista celor care vor primi certificat de “luptător cu rol determinant“ şi, implicit, o idemnizaţie lunară de peste 2.600 de lei.

revoolutionari

Deşi s-a ieşit în stradă după fuga dictatorului, la Buzău sunt zeci de revoluţionari care vor încasa astfel de drepturi, sub motivaţia legală că la ei în oraş a existat un arestat înainte de 22 decembrie. Printre ei se află inginerul Petre Burada (unul dintre liderii organizaţiei locale a PSD), care consideră că este perfect îndreptăţit să încaseze indemnizaţie: „E normal să primesc şi eu, pentru că am fost primul în Judeţeana de Partid. Şi am fost şi şef acolo, în timp ce alţii stăteau acasă şi se uitau pe după perdea. Au fost morţi şi răniţi în oraş, e socoteală complicată la Buzău. Nu mai ştie nimeni dacă s-a tras înainte sau după ce a fugit Ceauşescu“. 

Datele oficiale din Dosarul Revoluţiei sunt indubitabile: la Buzău, primele focuri s-au tras în noaptea de 22 spre 23 decembrie, când au apărut şi primele victime. Colegii de Revoluţie îl acuză pe Burada că în 1989 i-ar fi furat căciula şi cojocul primului secretar, părăsind Judeţeana de Partid înainte de a se trage vreun foc. Burada dezminte, susţine că şi-a riscat viaţa şi se declară nemulţumit de cei 2.600 de lei pe care îi va încasa în fiecare lună: „E foarte bine că ne dă, dar este puţin! Am schimbat un sistem, am riscat şi puteam să fiu mort. Corect ar fi fost măcar 1.000 de euro pe lună. Abia atunci era corect“.

„Ne repară televizoarele“

Un alt caz concludent este Constanţa, unde pe 22 decembrie 1989 era atât de linişte încât Nicolae Ceauşescu a luat în calcul să se refugieze aici după ce s-a ridicat cu elicopterul de pe Comitetul Central. După ce au aflat de la televizor că a izbucnit Revoluţia, constănţenii au intrat în Judeţeana de Partid şi, vreme de câteva zile, au ţinut-o tot într-o veselie. Pe imaginile care s-au păstrat de atunci se poate vedea cum oamenii veniţi în piaţă spărgeau seminţe şi ascultau discursurile ţinute de la balcon. Electricianul Alexandrian Jorj a fost introdus în structurile provizorii de conducere pe baza unui motiv simplu, anunţat cu patos la microfon: „Ne repară televizoarele!“. Acum, după 26 de ani, Jorj este „luptător cu rol determinant“ şi va încasa indemnizaţie.

Printre cei care s-au erijat în lideri ai revoluţiei constănţene s-au aflat Lazăr Cercel şi Metin Cerchez, aflaţi în evidenţele Miliţiei pentru bişniţă cu aur şi geci de piele. Cercel a murit în timp, dar Metin Cerchez este „luptător cu rol determinant. „Eu chiar am fost determinant. S-a spus că apa-i otrăvită şi am verificat, am verificat pe la Institutul de Scafandrii, unde se trăgea, am fost peste tot. Puteam să mor ca un prost“, ne-a explicat Cerchez.  În faţa acestor evidenţe, secretarul de stat Adrian Sanda şi-a pierdut din siguranţa pe care o afişa înainte de verificarea dosarelor, când se lăuda că îi va separa pe revoluţionarii care s-au luptat cu forţele de represiune de cei care au ieşit în stradă să sărbătorească fuga lui Ceauşescu: „Din punctul meu de vedere e discutabil. Am încercat să facem această distincţie între cei care au ieşit înainte şi cei care au ieşit după, dar din păcate există această zonă de penumbră în care trebuie să decidă subiectivismul“.

Recunoştinţă pentru puşcăriaşi şi interlopi   

Printre revoluţionarii care au trecut de această ultimă verificare a dosarelor se află şi braşoveanul Constantin Grancea, unul dintre cele mai scandaloase cazuri de impostură din rândul acestei bresle. În decembrie 1989, Grancea era în închisoare (condamnat pentru furt de benzină încă din luna august a acelui an), iar documentele oficiale arată că s-a eliebrat abia pe 22 ianuarie 1990.

În ciuda acestor evidenţe, Constantin Grancea a susţinut că a participat la Revoluţie şi chiar a reuşit să obţină certificat de revoluţionar. Acum, numele său se află din nou pe lista celor admişi şi va ajunge pe masa preşedintelui Klaus Iohannis pentru acordarea titlului de luptător cu rol determinant, urmând să încaseze indemnizaţie din bani publici.

Pe lista revoluţionarilor admişi se află şi Aurel Iamandi, zis Aurică „Papuaşul”, unul dintre liderii lumii interlope din Bucureştiul anilor ’90. „Papuaşul” ar fi participat la Revoluţie în Bucureşti.   
 

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite