Trezirea a venit mai repede decât se aşteptau.

Spune d-na Vasilescu: „Banii pentru salarii sunt prinşi in programul de guvernare, 32 de miliarde de lei până în anul 2020, acolo e prevazută cresterea cu 50% a salariului”. Aşa, şi e suficient să fie „imaginaţi” in programul de guvernare, pentru ca să şi vină la buget? „În ultimii doi ani de zile s-au făcut facilităţi mediului de afaceri care ar genera cele 32 de miliarde”. Iar mediul de afaceri, cuprins de o adâncă empatie, se va repezi să-şi verse prinosul de recunoştinţă la bugetul se stat. Sfântă naivitate!

Cererile sindicatelor

Ca de obicei, pentru a-şi justifica salariile mari din cotizaţiile membrilor lor, liderii de sindicat s-au îmbăţoşat cu cereri care de care mai neserioase, în speranţa că dacă cer mult, obţin ceva.

Ne-ar fi trebuit bugete de stat duble sau triple pentru a satisface toate cererile. Cert este că negocierile de la Ministerul Muncii s-au soldat cu eşec total, mai ales în condiţiile în care liderii de sindicat n-au avut acces la proiectul de lege a salarizării.

CNS Cartel ALFA solicită de urgenţă demiterea Liei Olguţa Vasilescu, ministrului Muncii şi Justiţiei Sociale, şi a lui Gabriel Petrea, ministrului Consultării Publice şi Dialogului Social, pentru modul defectuos şi incompentenţa cu care au abordat elaborarea proiectului legii salarizării unitare şi consultarea cu partenerii sociali, se arată într-o scrisoare deschisă a acestei formaţiuni sindicale.

Cum în mod sigur vor exista nemulţumiţi de actualul proiect de lege, sunt de prevăzut manifestaţii de stradă de amploare, pentru că momentul aprobării unei noi legi a salarizării bugetare este o oportunitate rarisimă pentru a demonstra plătitorilor de cotizaţii sindicale că nu aruncă banii în zadar.

Sindicatele nu vor să înţeleagă că banii bugetului nu vin de acasă de la miniştri, sau din surse miraculoase. Ei vin din economia reală, în special privată, pentru că economia de stat este în cea mai mare parte falimentară.

Apartenenţa la UE, Tratatele semnate de România nu ne permit să ne jucăm cu echilibrele bugetare, cu stabilitatea macroeconomică a ţării. Riscăm proceduri de infringement, care ne-ar costa enorm în planul fondurilor nerambursabile acordate, a dreptului de vot şi alte altor drepturi câştigate din apartenenţa la UE.

Guvernul se spală pe mâini ca Pilat din Pont

Premierul Grindeanu şi ministrul Muncii au sesizat potenţialul exploziv al acestei legi şi au decis să arunce cartoful fierbinte în mâinile parlamentarilor. Împuşcă astfel doi iepuri:

  • Scapă de demonstraţiile din faţa Palatului Victoria
  • Mizează pe şansa ca parlamentarii să nu aprobe Legea anul acesta, pentru că nu au bani să achite măririle de salarii
 

După trei luni din actuala guvernare, adevărul iese la iveală. Încasările la bugetul de stat sunt aşa de mici, departe de prevederile din programul de guvernare, încât nu pot acoperi cheltuielile curente obişnuite, ce să mai vorbim de creşteri substanţiale de salarii şi pensii.

Preţul pentru câştigarea alegerilor, promisiunile cu nemiluita, fără sustenabilitate în realitatea economică, se întorc acum ca un bumerang în capul celor care le-au făcut.

Din inconştienţă, lipsă de cunoştinţe economice, d-nii Dragnea, Tăriceanu & Co, au promis „blana ursului din pădure” şi acum se miră de ce nu vine ursul la bugetul de stat. Aşa se întâmplă peste cu tot cu regimuri populiste, care se joacă cu dorinţele oamenilor de a trăi mai bine, promiţându-le marea cu sarea numai ca să câştige alegerile.

Un lucru bun: cei care au promis câte în lună şi în stele sunt acum la guvernare şi trebuie să dea socoteală alegătorilor de ce i-au minţit.

Guvernul îşi putea asuma răspunderea pe Legea salarizării, dar n-a avut curaj. Nici să aprobe în guvern proiectul de Lege, şi să-l trimită apoi la Parlament nu are curaj. Umblă cu fofârlica, îl semnăm la Sinaia, în cadru festiv, dar şi-l asumă parlamentarii puterii. Atunci de ce-l mai semnează, dacă alţii vor fi răspunzători de promovarea acestei legi?

Explicaţia guvernului, necredibilă, este că în acest mod se accelerează procesul adoptării Legii salarizării. Vom vedea, puţin probabil, când se vor trezi cu manifestanţii în stradă. Mai rapid decât asumarea răspunderii guvernului nu se poate.

Situaţia este foarte gravă şi în filialele PSD. Membrii de partid, simpatizanţii şi votanţii PSD îi vor lua de guler pe liderii locali şi-i vor întreba scurt: unde sunt banii promişi? Să vedem cum vor potoli furia populară când vor spune că nu sunt bani pentru acoperirea promisiunilor.

Ce urmează

În mod sigur, dezbaterile parlamentare vor dura mult şi bine, în multele comisii, cu sindicaliştii în stradă şi liderii lor făcând scandal monstru în Parlament. Anul acesta va trece fără să avem o Lege a salarizării, pentru care nici nu sunt bani să fie pusă în operă.

Aruncarea vinovăţiilor, dintr-o parte în alta, va face deliciul presei, dar şi iritarea sindicatelor va fi extrem de mare şi manifestaţiile pe măsură. După principiul, dacă acum nu obţinem salarii mărite, vor trece ani până la alte posibile măriri de salarii şi pensii, sindicatele vor face un scandal monstru în speranţa că vor obţine măririle promise.

Speranţa este să se lămurească şi alegătorii asupra seriozităţii celor cărora le-au acordat votul.

Deficienţe majore ale actualei filosofii salariale

Când creşterile de venituri se fac neglijând investiţiile, amanetăm viitorul copiilor noştri. Ei vor plăti împrumuturile pe care le facem noi să trăim bine, dar fără autostrăzi, fără sisteme mari de irigaţii, fără infrastructură rurală, menţinând jumătate din populaţia ţării cu toaleta în curte.

Dacă actuala guvernare (ca şi celelalte), nu este în stare să termine Centura Capitalei, de 40 km, ce pretenţii poţi avea la alte investiţii?

Mai grav. În filosofia salarizării bugetare nu-şi fac loc, nici măcar tangenţial, criterii de performanţă şi cele bazate pe rezultatele muncii. Bugetarii vor aplica principii tradiţionale: „Muncesc sau nu muncesc, acelaşi salariu primesc” şi „Să obţin foloase maxime cu eforturi minime”. Cum să plăteşti cu acelaşi salariu un chirurg care face operaţii pe creier sau pe inimă, cu unul care stă în cabinet şi scrie reţete?

Până nu se pricepe că răsplata salarială trebuie corelată de performanţa fiecărui salariat, aşa cum este în zona privată, nimic nu se va mişca în funcţionarea statului.

În 2008 aveam 850.000 de bugetari. Acum avem 1,2 milioane şi lucrurile nu merg deloc mai bine. Alocările bugetare pentru sănătate au crescut de 7 ori în ultimii 10 ani. Banii dispar ca apa în nisip.

Sigur că atracţia oamenilor de valoare şi de calitate către sistemul bugetar vine din mărimea salariilor şi a veniturilor. Dar bazate pe venituri certe, pe eliminarea tăietorilor de frunze la câini, încă foarte mulţi în aparatul administrativ central şi local.

Aplicaţiile informatice care au explodat în ultimii ani pot înlocui foarte bine funcţionarii actuali, şi în plus nu mint, nu fură şi nu cer şpagă. Doar în felul acesta se poate crea suficient spaţiu financiar pentru salarii mari în sistemul bugetar.

În concluzie

Şi actuala guvernare îşi frânge gâtul în Legea salarizării, în urma promisiunilor iresponsabile din campanie, pe care nu are de unde să le onoreze. Când au făcut toate acele promisiuni, puteau să se întrebe, de unde le vor achita?

Nesăbuinţa, prostia, ignoranţa etalate în Programul de guvernare al PSD trebuie să fie plătite cumva. Decontul a venit.