INTERVIU Profesor la Universitatea Oxford, despre fast-food: „Nu e corect să arătăm cu degetul spre McDonald’s!”

Doctorul Simon Travis, medic gastroenterolog şi cadru didactic la Universitatea din Oxford (Marea Britanie), susţine că este prea devreme să dăm vina pe fast-food pentru anumite probleme de sănătate. Într-un interviu acordat „Adevărul”, Travis, care a venit de mai multe ori în România, mai spune că medicii noştri sunt de calibru, în ciuda condiţiilor vitrege în care sunt nevoiţi să îşi desfăşoare activitatea.

Mii de medici români profesează în Marea Britanie, spre disperarea autorităţilor noastre. Lipsa halatelor albe o simt însă pacienţii români. Mulţi se plâng de cozile de la cabinetele medicilor, de supraaglomerarea din spitale şi de condiţiile din unităţile sanitare. „Sunt domenii în care asistenţa medicală ar putea fi îmbunătăţită în România, dar e acelaşi lucru este valabil şi pentru Anglia”, arată medicul Simon Travis, care predă la Universitatea Oxford şi care lucrează la “John Radcliffe”, cel mai titrat spital din Marea Britanie.

„Adevărul”: Mii de medici români profesează în Anglia. Care este opinia generală despre doctorii noştri?

Doctorul Simon Travis: Cred că trebuie să fiţi mândri de profesioniştii voştri! Eu am ocazia să lucrez alături de un medic român, este vorba de un medic specialist care îşi face doctoratul la mine în laborator şi pot să spun că este extrem de bine pregătit. Evident, după perioada de training, se va întoarce în România. De fapt, asta este şi ideea, să ne asigurăm că medicii care se pregătesc în statele vestice se întorc ulterior la ei în ţară pentru a schimba anumite lucruri în sistem. Este foarte uşor să te uiţi la ce e mai rău în sistemul de sănătate şi să îţi pui mâinile în cap, dar nu este deloc eficient. Or, probleme nu sunt doar în România, ci şi în Anglia, unde bolnavii aşteaptă chiar şi câteva săptămâni înainte de a fi văzuţi de un medic specialist.

Cum funcţionează aceste liste de aşteptare? Au reuşit să facă ordine în sistem? Şi în România ar putea fi implementate.

Situaţia s-a schimbat radical faţă de anii trecuţi, când aveam liste de aşteptare de un an sau chiar doi ani. Acum este o chestiune de câteva săptămâni. Pe de altă parte, încă mai sunt anumite specialităţi în care pacienţii aşteaptă mai mult de atât. Liste de aşteptare vor fi mereu, iar cererea va fi întotdeauna mai mare decât ceea ce putem noi oferi. Dar nu doar Marea Britanie e într-o astfel de situaţie. De pildă, în Canada, listele de aşteptare sunt atât de lungi încât mă surprind şi pe mine.

Cum pot fi rezolvate aceste probleme?

Din punctul meu de vedere, ar trebui dezvoltate sisteme, în funcţie de anumite priorităţi. Listele sunt totuşi eficiente, spun eu. Oricum, ţine de voinţa politică şi sunt decizii care nu pot fi luate individual, de un anumit medic sau de un anumit spital, ci ele trebuie să fie luate la nivel naţional. Spre exemplu, traseul medic de familie – specialist –spital previne situaţiile în care un pacient merge şi face fel de fel de investigaţii, toate plătite de stat.

La noi, pacientul ajunge direct la spital.

Cert e că sistemul românesc, în care un pacient poate ajunge direct la internare, reprezintă uneori un avantaj pentru bolnav. La noi, în Anglia, medicul de familie este un actor foarte important în sistemul public de sănătate, unde fiecare pacient are propriul lui traseu, care de cele mai multe ori e stabilit de specialist. Nu există un sistem de sănătate ideal. Idealul ar fi ca în momentul în care bolnavii au primul simptom, să fie diagnosticaţi şi trataţi în acel mai scurt timp. Este, însă, un deziderat.

Consideraţi că medicii, fie ei de familie, fie de spital, ar trebui plătiţi în funcţie de performanţă?

Sunt complet de acord cu un astfel de sistem. Este bine să stabileşti nişte standarde şi să faci orice pentru a le ţinti. Dar medicina înseamnă mai mult decât cifre, este un act filantropic.

Şi totuşi, medicii de la noi din ţară pleacă pe capete. Cum comentaţi acest exod, mai ales că aveţi ocazia să colaboraţi cu doctori români?

Multe organizaţii sunt interesate să-i finanţeze pe medicii români pe durata pregătirii, dar îi condiţionează să se întoarcă în România. Pentru ca aceşti oameni, foarte bine pregătiţi, să lucreze cu plăcere în sistem este necesar ca Guvernul să le creeze facilităţi. Sistemul trebuie să devină unul atractiv, nu doar din punct de vedere al finanţării. Bineînţeles, sunt conştient că leafa medicilor din Marea Britanie sau alte din state europene este cu totul alta.

„Nu e corect să arătăm cu degetul spre McDonald’s”

Bolile cronice, printre care se numără şi bolile inflamatorii, fac tot mai multe victime. Sunt pregătite guvernele să facă faţă acestui val de îmbolnăviri?

Cred că nicio ţară, inclusiv cele vestice, nu sunt pregătite 100%  pentru impactul bolilor cronice asupra populaţiei. În Marea Britanie, 70% din bugetul sănătăţii este destinat tratamentului bolilor cronice, care au început să afecteze tineri. E important ca decidenţii să considere bolile inflamatorii ca fiind probleme ce ţin de sănătatea publică.

De ce?

Bolile inflamatorii cresc riscul de cancer. De aceea, vorbind de modul în care îţi organizezi sistemul de sănătate, trebuie să te uiţi la ce tip de patologii afectează populaţia tânără. Trebuie să controlezi informaţia, asta presupune evident şi anumite costuri, dar merită investit în astfel de cercetări pentru a nu cheltui extrem de mult pe tratamentele propriu-zise. Prevenţia trebuie să fie cheia. Ar fi extraordinar să aflăm şi care sunt factorii declanşatori şi să putem pune la punct metode de prevenţie primară.

Un alt factor care favorizează apariţia bolii este dieta?

E prea devreme să dăm vina pe fast-food. Este vorba de relaţia dintre mâncare şi bacteriile din intestin, fie că vorbim despre fast-food, fie că vorbim despre mâncare procesată, fie că vorbim de altceva, cum este mâncarea precongelată. Pur şi simplu, nu ştim. E uşor să arăţi cu degetul companiile precum McDonalds, dar nu cred că este corect, cel puţin nu fără a avea o dovadă ştiinţifică concretă. Spre exemplu, mâncarea tradiţională românească nu poate fi considerată una foarte sănătoasă, dacă ar fi să ne luăm după normele europene.

Citeşte şi:

Poveştile românilor de succes din Marea Britanie: de la avocaţi şi medici la milionari în lire

Serialul „Adevărul despre românii din Marea Britanie“ continuă astăzi cu poveştile românilor de succes, aproape necunoscuţi în Insulă. Cei trei jurnalişti de la „Adevărul“ vă introduc în vieţile oamenilor mai puţin interesanţi pentru publicul britanic, dar care contribuie esenţial la economia ţării.

De ce pleacă medicii din România

Doctoriţa Felicia Buruiană (36 de ani) lucrează la Watford General Hospital din Marea Britanie. Ea a părăsit ţara pentru că, deşi era medic rezident şi cadru didactic, avea un salariu de 600 de lei. Potrivit sondajului INSCOP Research, 58,7% din români cred că personalul medical alege să profeseze în străinătate din cauza lefurilor ridicole.