Interviu cu eurodeputatul rrom Viktoria Mohacsi

Politicile guvernului Berlusconi privind identificarea şi amprentarea locuitorilor din taberele ilegale au readus în prim-plan preocupările privind situaţia rromilor. O dezbatere

Politicile guvernului Berlusconi privind identificarea şi amprentarea locuitorilor din taberele ilegale au readus în prim-plan preocupările privind situaţia rromilor. O dezbatere furtunoasă pe această temă a avut loc pe 7 iulie, în plenul Parlamentului European.

Numeroşi deputaţi din diferite grupuri politice şi-au exprimat îngrijorarea că măsurile ar putea încălca principiile fundamentale ale Uniunii Europene, în special în ceea ce priveşte discriminarea pe motive rasiale.

Alţi deputaţi au intervenit în sprijinul acţiunilor guvernului italian şi s-au plâns că dezbaterea a fost exploatată în scopul îndeplinirii unor agende politice naţionale. Am discutat despre condiţia minorităţii cu Viktória Mohácsi, europarlamentar ungar de etnie rromă.

Interviu cu Viktória Mohácsi, europarlamentar ungar de origine rromă

În 2004, pe când avea doar 29 de ani, Viktória Mohácsi a fost aleasă europarlamentar, devenind primul membru al Parlamentului European de etnie rromă, provenit din Europa Centrală şi de Est. A candidat pe listele Uniunii Democraţilor Liberi - Partidul Liberal Ungar.

Şi-a început cariera ca jurnalist, încă de când avea 16 ani, şi a activat în cadrul mai multor organizaţii pentru drepturile rromilor. Din 2004, a fost comisar responsabil pentru de-segregare, în cadrul Ministerului Educaţiei de la Budapesta.

Viktória Mohácsi militează pentru integrarea rromilor prin încurajarea cuprinderii copiilor în sistemele naţionale de educaţie ale statelor membre, şi nu prin constituirea unor şcoli speciale. Ea consideră că politica actuală a guvernului italian este discriminatorie şi nu este justificată de preocupări legitime privind siguranţa cetăţenilor. Principalul ei obiectiv ca europarlamentar este adoptarea de către instituţiile europene a strategiei de integrare a rromilor.

Adevărul: - Doamnă Mohácsi, Parlamentul European a dezbătut intens problema amprentătii rromilor din Italia. A fost adoptată o rezoluţie. Dar simţiţi că Parlamentul European are într-adevăr puterea să oprească tendinţele periculoase din politicile interne ale unor state membre?

Viktória Mohácsi: - Când vizitez diferitele comunităţi de rromi, ei spun că Europa este singura lor speranţă. Şi eu am încredere în Parlamentul European şi în organismele europene. Când au loc evenimente precum cele legate de discriminarea rromilor în Italia, avem dezbateri şi elaborăm şi legi. Dacă n-am face asta, speranţa va dispărea, ceea ce ar fi foarte rău.

Experienţa politică ungară ne arată că indiferent dacă guvernul este condus de conservatori, socialişti sau liberali, situaţia socială a rromilor este aceeaşi, segregarea este aceeaşi. Chiar şi cu fonduri europene şi cu programe guvernamentale de asistenţă, numărul rromilor care îşi găsesc slujbe rămâne redus.

De aceea, rromii aşteaptă mai mult de la reglementările europene, decât de la guvernele naţionale. Mă întrebaţi cât de eficient este Parlamentul European. Eu am încredere în Parlamentul European şi în organismele europene.

Cum vi s-a părut reacţia autorităţilor române faţă de politicile guvernului italian în chestiunea rromilor, ştiind că mulţi dintre rromii aflaţi în acele tabere provin din România?

Sincer, îmi pare foarte rău să aud declaraţii şi discursuri ale europarlamentarilor români cum că, după intrarea ţării în Uniunea Europeană, mulţi rromi au părăsit ţara. Se simte de parcă ar spune că românii se bucură că mulţi rromi pleacă.

Din discuţiile particulare pe care le-am avut cu europarlamentari români am sesizat distincţia între "ţara noastră", implicit a populaţiei albe, şi "poporul vostru, rrom", ai cărui membri sunt consideraţi ca un fel de imigranţi, şi nu cetăţeni români acceptaţi şi cu drepturi depline.

Ei nu vor să-şi asume responsabilităţi, pentru că nu vor mai mulţi cetăţeni rromi în ţară şi pare că încurajează plecarea acestora către Italia, Germania sau alte ţări europene. Apoi intrăm în discuţia despre problemele din Italia.

Dar nu credeţi că politicile guvernului italian sunt justificate de lupta împotriva criminalităţii?

Aceasta este pur şi simplu o prejudecată şi o discriminare! Dacă eu ar trebui să iau nişte măsuri de securitate în Italia, prima dintre ele ar fi îndreptată împotriva Camorrei, care reprezintă cel mai mare pericol pentru cetăţenii italieni.

Am auzit povestea unui angajat al Comisiei Europene, de origine italiană, care spunea că părinţii săi trebuie să dea 200 de euro pe săptămână Camorrei pentru ca să nu mai plătească energia şi salubrizarea. Trăieşti liniştit dacă dai 200 de euro pe săptămână Camorrei.

Aceasta este un pericol mai mare decât 100.000 de imigranţi care stau ilegal în Italia. Dacă elaborează un pachet de legi în domeniul securităţii, acesta trebuie să se axeze pe combaterea prostituţiei, pedofiliei, a consumului şi traficului de droguri. Rasismul nu este o politică şi aici nu este vorba despre securitate sau protejarea cetăţenilor.

Ce alte aşteptări aveţi din partea instituţiilor europene?

Strategia de integrare a rromilor. Lucrăm la ea şi e cea mai importantă. Este vorba de crearea unui program şi a unei politici pentru care să fie alocate nişte fonduri europene. Apoi va urma o directivă care să se refere la program şi la fonduri.

După ce voi atinge acest obiectiv, mă voi retrage pentru a petrece mai mult timp împreună cu cei trei copii ai mei. Acesta este lucrul cel mai important: să putem crea o lege care să spună ce fel de domenii din viaţa rromilor trebuie integrate: angajare, locuinţe, educaţie, asistenţă sanitară şi antidiscriminare şi să le repartizeze şi fonduri.

Dacă eu ar trebui să iau nişte măsuri de securitate în Italia, prima dintre ele ar fi îndreptată împotriva Camorrei
Viktória Mohácsi,
europarlamentar

"Ca politician, simţi că ai mai multă putere"

"A fi politician este mai eficace decât să lucrezi pentru un ONG. Dacă eşti politician şi spui că soarele străluceşte apari în toată mass-media, angajamentul tău personal este deja o ştire. De exemplu, am fost în România pe când lucram pentru European Roma Reichcenter.

Am dat o declaraţie, dar nu a apărut în presa românească. Când am fost în 2007 în calitate de europarlamentar să vizităm unele tabere rrome din Transilvania, erau acolo peste 40 de jurnalişti. Am fost surprinsă, dar şi bucuroasă".

"În Occident, mulţi mă cred musulmană"

V-aţi simţit vreodată discriminată?

În şcoala generală a trebuit să stau mereu într-o bancă în spatele clasei. Regula spunea că acei copii care au rezultate bune la sfârşitul anului pot să stea mai în faţă. Am fost din clasa I până în clasa a VIII-a a cincea din clasă. Calificativ excelent. Eu întrebam în fiecare an dacă pot să stau în primul rând, iar ei îmi spuneau: Poate la anul!

Profesorii tot găseau explicaţii ca să rămân în spatele clasei. Mai târziu, unii profesori au întrebat la gimnaziu, în prima zi: cine este de origine rromă?

Iar eu n-am ridicat mâna. Eram şocată, îmi era frică. Aveam paisprezece ani atunci, iar profesorul s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă poate să mă treacă pe lista de copii de origine rromă. I-am răspuns că nu ştiu ce înseamnă asta, dar că sunt de origine rromă.

Acum, însă, lucrurile nu mai stau aşa, în ce vă priveşte, nu? Sunteţi eurodeputat...

Nu tocmai. Ca eurodeputat, fac naveta între Budapesta şi Strasbourg cu maşina. Sunt nouă ore de mers, iar cu avionul mi-ar lua opt ore. Merg cu soţul meu în maşină şi suntem opriţi cel puţin odată pe zi de poliţia din Ungaria.

Aproape de fiecare dată ne întreabă de unde am luat o maşină atât de scumpă. Durează 20-30 de minute ca să verifice tot ce avem asupra noastră. După ce ei realizează că este maşina mea, cer cartea verde, asigurarea auto. Acesta este tipul de discriminare pe care îl simt în fiecare zi. Şi este diferit faţă de celelalte ţări occidentale, sunt mulţi care cred că pot fi din Italia sau musulmană, dar în orice caz nu rromă.

Aţi ales cariera politică şi pentru a combate discriminarea?

Da. Am lucrat mai întâi în televiziune. De la 14-15 ani mă gândeam să dau la şcoala de jurnalism. După ce am terminat şcoala de jurnalism am văzut că sunt nedreptăţi în societate, că este ceva în neregulă şi cu justiţia, şi cu ce spun şi gândesc oamenii.

Ce era în neregulă, mai exact?

Vă voi da un exemplu: prinse la furat mere, două fete rrome au fost împuşcate. Aceasta nu s-a întâmplat pentru că furau - şi alţi copii fură mere sau chiar le primesc cadou, pentru că proprietarul are destule. Sentimentul împotriva lor a fost mai puternic pentru că erau de origine rromă. Când am tratat acest subiect, jumătate din colegii de muncă mi-au dat dreptate că e vorba de discriminare.

Ceilalţi, nu. Am înţeles că opinia mea nu era reprezentativă pentru toată societatea ungară şi atunci mi-am putut exprima propria opinie în cadrul ONG-ului internaţional European Reichcenter pentru Rromi. Apoi am fost nominalizată de ministrul educaţiei comisar responsabil pentru de-segregare în Educaţie. Aşa mi-am început cariera politică.

Din discuţiile cu europarlamentari români am sesizat distincţia între "ţara noastră", a populaţiei albe, şi "poporul vostru, rrom"
Viktória Mohácsi
europarlamentar

"Segregarea şcolară trebuie interzisă în Europa"

Rromii au, în genere, un nivel scăzut de educaţie. Cum vedeţi ieşirea din situaţia aceasta?

Potrivit experienţei mele, motivul pentru care rromii au un nivel de educaţie mai scăzut se datorează segregării, mentalităţilor discriminatorii şi îngreunării accesului la educaţie. Din cauza problemelor sociale, criminalitatea creşte în aceste grupuri de oameni care nu au nimic şi care trebuie să supravieţuiască. Desigur, criminalii nu trebuie acceptaţi, ci pedepsiţi de către autorităţi.

Aţi fi de acord cu înfiinţarea de şcoli speciale pentru rromi în Europa?

Nu, fiindcă în aceste instituţii nivelul de educaţie este mai scăzut şi este aproape imposibil accesul la profesii cum ar fi cea de avocat sau de medic. În Italia, spre exemplu, autorităţile afirmă adesea că problema este că rromii nu merg la şcoală. Una dintre colegele mele europarlamentare a ridicat această problemă, spunând că rromii primesc bani pentru a merge la şcoală, dar nu se duc.

Şi nu are dreptate?

Eu întreb: dar au ei dreptul să se ducă la şcolile primare? În Italia există şcoli speciale pentru imigranţi sau pentru copiii care nu vorbesc italiana, dar copiii nu se pot înscrie la şcolile normale, pe care le urmează copiii italieni. Nimeni nu ştie exact ce se întâmplă în aceste şcoli speciale, pentru că nu primesc manuale şi nici caiete de exerciţii, iar dacă le primesc nu au voie să le ia acasă.

Apoi, când întreb câţi copii din comunitatea lor îşi continuă studiile ei spun că niciunul pentru că nivelul din şcolile speciale este foarte scăzut. Este principala problemă şi nu ştiu de ce autorităţile nu pot s-o rezolve.

Dar credeţi că este posibilă integrarea rromilor în şcolile normale, alături de ceilalţi copii italieni?

Nu avem o problemă specială, o viaţă specială! Singura diferenţă dintre noi este că atunci când eu mă duc acasă ascult muzica mea, iar tu asculţi muzică românească. Vreau ca instituţiile publice să furnizeze copiilor rromi din Ungaria, România şi din alte ţări aceeaşi educaţie pe care o oferă celorlalţi copii şi atunci vom vedea dacă integrarea rromilor funcţionează.

Copiii care merg la şcoli normale se descurcă singuri. Când eram studentă nu existau burse pentru rromi. Nu avem nevoie de ajutor special dacă avem acces la educaţie de calitate. Sper ca legislaţia europeană elaborată de Parlamentul European şi de Comisie să consfinţească faptul că segregarea este discriminare, astfel încât aceasta să fie interzisă.

"Modelul meu este Martin Luther King"

Victorii şi înfrângeri în politică. "Aproape în fiecare zi am câte o victorie în Parlamentul European. De exemplu, chiar astăzi un articol nou al meu a fost adoptat de toate grupurile politice. Bineînţeles că aceste rezultate nu sunt vizibile pentru public.

De aceea fac declaraţii şi conferinţe de presă. Eu am luat adeseori cuvântul şi pentru a proteja drepturile homosexualilor din ţara mea, care au fost agresaţi. Acum două săptămâni, ONU m-a ales să conduc Forumul Minorităţilor. Într-un an va trebui să examinăm situaţia minorităţilor din 192 de ţări şi să încercăm să găsim soluţii. Nu mi-au spus de ce m-au ales pe mine în ultima rundă a concursului, dar este un rezultat bun.

Eu nu voiam să fiu preşedintele forumului, cineva m-a înregistrat în concurs. Eu nu mă înscrisesem. Evident, nu câştigi întotdeauna. Am propus, de exemplu, ca termenul de "populaţie rromă" să fie înlocuit cu cel de "populaţie rromani", ceea ce n-a fost acceptat. Roma înseamnă în limba noastră grup de oameni, rrom este doar un om, iar dacă îl foloseşti ca adjectiv trebuie să pui rromani".

Pericolul discriminării. "Dacă se iau amprente, se colectează certificate de educaţie şi religie doar de la cetăţenii de origine rromă, şi nu şi de la români, de la ex-iugoslavi, aceasta este discriminare. Supărarea mea nu este că cineva din alt grup politic are o opinie diferită, ci atunci când persoana respectivă este de origine rromă ca şi mine, dar afirmă că aceasta nu este discriminare.

Dacă UE nu opreşte acum discriminarea, Holocaustul s-ar putea repeta pentru că acesta a fost primul pas acum 50-60 de ani: strângerea la un loc a rromilor, a homosexualilor şi evreilor, amprentarea, înregistrarea lor şi, în final, trimiterea lor în camerele de gazare".

Modelul politic. Dacă ar fi să numesc un model dintre personajele istorice l-aş alege pe Martin Luther King, ca exemplu pentru mişcarea pe care a creat-o şi pentru modul în care a luptat împotriva discriminării. Nu putem tolera ca rromi, homosexuali şi alţii să moară ca urmare a urii şi discriminării.