"In 85 de ani de administratie romaneasca nu s-a ridicat nici o cladire de spectacole la Cluj"

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Simon Gabor, directorul Operei Maghiare de Stat din Cluj-Napoca, conduce institutia din 1990. Flautist in cadrul acesteia din 1968, actualul director a ocupat toate functiile ierarhice pana a ajuns in

Simon Gabor, directorul Operei Maghiare de Stat din Cluj-Napoca, conduce institutia din 1990. Flautist in cadrul acesteia din 1968, actualul director a ocupat toate functiile ierarhice pana a ajuns in fruntea Operei. - Se poate face cultura fara bani? - Cultura e un spatiu vital pentru multi, asa cum sunt pentru multi clujeni stadioanele sau carciumile. E un fel de a spune ca se poate face cultura fara bani. Nu se prea poate, noi ne chinuim, avem spatii total insuficiente, mai colaboram cu Opera Romana, de unde mai inchiriem spatii. Suntem colegi de atatia ani si chiar prieteni cu artistii romani. Stiu ca acum e o situatie dramatica la ei, dar legile sunt in asa fel facute incat e un chin sa managerizezi o institutie culturala. Dar, repet, pentru mine e singurul loc unde imi vad un rost... - Cum va descurcati, in general... - Nu suntem trimisi de Ministerul Culturii si Cultelor in turnee, nu ne da nimeni comenzi, ne descurcam pe cont propriu. Singurii bani sunt bugetul de la minister, fara de care am inchide portile. E singurul ajutor intern. Supravietuim din turneele pe care le facem in Ungaria, vara, datorita unor fundatii care ne cheama si platesc tot. Diurnele sunt intre 15-18 USD de persoana, si banii astia adunati cu salariul ii mai ajuta pe artisti sa o scoata la capat. Cu toate acestea, nu pot sa spun ca exista o discriminare in ce priveste tratamentul financiar. Sunt de parere ca Bucurestiul sa aiba cele mai bune opere, doar e vitrina tarii. Credeti-ma, singurul ministru care ne-a vizitat in 12 ani a fost Razvan Theodorescu. Mi-a dat un telefon, ne-am intalnit, i-am explicat conditiile grele, ne-am dat mana si a plecat. - Si ce i-ati spus? - Ca in 85 de ani de administratie romaneasca nu s-a cladit nici o cladire de spectacole la Cluj. Priviti, Filarmonica de Stat Transilvania nu are un spatiu adecvat si este nevoita sa plateasca chirie la Universitatea Babes-Bolyai. Daca conducerea vrea, poate oricand sa-i dea afara. Uitati-va la Teatrul si Opera Romana. Cladirea, de o frumusete extraordinara, este in degradare totala si sa nu ne miram daca intr-o zi va incepe sa se prabuseasca. Teatrul de papusi s-a mutat intr-o cladire refacuta, dar veche de 800 de ani. Nu s-au mai facut investitii in cultura clujeana de ani de zile. Am fost doar obstructionati de Primarie, in timp ce cladirile culturale ale orasului se darama in vazul comunitatii. Este deprimant... Opera Maghiara s-a infiintat in 1792, iar in actuala formula functionam din 1948. Spatiile sunt impartite cu Teatrul Maghiar, va puteti inchipui doua institutii mari in acelasi loc. E o inghesuiala teribila. - Oamenii vin la Opera? E perceputa Opera Maghiara ca un centru al vietii spirituale maghiare din Cluj? - Nu asa multi cum am vrea. Sa va explic. Opera e ca o uzina. Functioneaza non-stop. Se fac repetitii, se monteaza decoruri, se concep scene s.a.m.d. Toate acestea inseamna cheltuieli. Din banii ministerului platim utilitatile si salariile, care sunt relativ acceptabile. Restul vin din bilete si abonamente. Desi avem patru tipuri de abonamente, cu o oferta foarte buna pentru pensionari, tineri, studenti, avem 450 de abonati, in tot Clujul. Impreuna cu biletele, vindem de vreo 700 de milioane de lei, la un pret al biletului intre 20-50 de mii de lei. Sunt insa multe, din cele 120 de spectacole stagionale cand sala este efectiv arhiplina. E singurul lucru imbucurator. Opera si-a pierdut functia social-politica din perioada comunista. Ea are acum un rol de supravietuire spirituala. - Cine stabileste repertoriul? - Nimeni nu se implica in programul artistic, e o libertate de expresie totala. Abordam opere celebre, Aida, Tosca, Barbierul din Sevilla, de exemplu, dar in principal opere istorice maghiare si operete. In general, toate speciile de spectacole. Repertoriul e stabilit de comun acord cu angajatii Operei, pe stagiune, in functie de dorintele publicului, care sunt specifice, pentru ca e vorba de o minoritate. - Care a fost succesul cel mai mare inregistrat anul trecut? - Am facut o serie de turnee in Ungaria, la comanda Ministerului Culturii, care a dat bani unor fundatii care ne-au invitat. Multe din operele din orase maghiare si, mai ales, Opera din Budapesta nu fac turnee interne, ci merg in Occident, de aceea suntem preferati noi. Am avut succese fulminante. Cu ocazia anului milenar al Ungariei, am prezentat, la Esztergon, un fel de Targoviste maghiar, opera istorica a regelui Stefan, intemeietorul statului unagar, cu un succes enorm. De altfel, concertul a urmat imediat ceremoniei anuale in care coroana regala este transportata pe canalele orasului si depusa simbolic, cateva ore, in basilica orasului. Noi am cantat in fata basilicii, seara, si am fost cotropiti de aplauze. - Au parasit artistii maghiari Opera pentru a emigra in Occident? - Avem multi plecati in strainatate, mai ales cu studii superioare. In 1990, s-au facut angajari masive de tineri, dupa ce un val masiv de artisti buni s-a pensionat in mod avantajos. Dupa un timp insa, pe multi i-am pierdut, pentru ca merg la salarii mai bune si nimeni nu ii poate opri. In fiecare an, locurile disponibile scad din lipsa de fonduri si pierdem cu totii... Poate ca acest lucru e suplinit de invitati celebri. Nu-mi permit sa aduc celebritati din Occident, pentru ca nu avem bani, dar din Ungaria au venit artisti mari, cum ar fi basul Csaba Airizer, tenorul Kiss B. Attila, dirijorul Selmeczi Gyorgz sau regizorul Boor Joszef. Impreuna cu artistii nostri dau forta si calitate spectacolelor Operei.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite