Ziua în care Mihail Sergheevici Gorbaciov, ultimul preşedinte al Uniunii Sovietice, punea pentru prima oară piciorul pe pământul României non-comuniste. La precedenta sa vizită, în iulie 1989, Gorbaciov a găsit la Bucureşti o atmosferă de cavou, cu un dictator - Ceauşescu - care transformase ţara într-un tablou supranatural.

Actul 1. La scurt timp după sosirea în România, Gorbaciov face o declaraţie tăioasă: „Soţii Ceauşescu nu trebuiau împuşcaţi ca nişte animale, indiferent cât de grea era situaţia în România! Un asemenea gest nu poate fi acceptat". Aflat la un pas de oaspetele rus, Ion Iliescu râde, dar nu e râsul lui.

Actul 2. După întâlnirea cu Gorbaciov, Ion Iliescu declară că i-a sugerat acestuia să mai spargă din „prejudecăţile şi fabulaţiile" potrivit cărora în decembrie 1989 „n-ar fi fost revoluţie" şi că noul regim ar fi cerut „să vină ruşii".

Actul 3. Seara, la Clubul Diplomaţilor, Gorbaciov spune ce voia să audă Iliescu: „Ceauşescu a fost răsturnat de poporul român, nu de agenţii străini", „în discuţia de la Malta nu a fost discutată problema României", „Uniunea Sovietică nu s-a implicat în schimbările din estul Europei".

Ce duios!... Dar e dreptul lui Gorbaciov să declare ce vrea. Ca fost şef de stat, nu poate spune că în decembrie '89 a trimis în România vreo câteva zeci de mii de agenţi sovietici. Şi totuşi, dacă te gândeşti că omul acesta a câştigat respectul planetei nu doar prin perestroika (restructurare), ci şi prin glasnost (transparenţă)... Acum, transparenţa pare un moft. Katorîi glasnost, tavariş Mihail Sergheevici?

Continuăm zigzagul cu un pasaj halucinant al lui Ion Iliescu. „Au rămas oamenii cu mintea întârziată, care sunt marcaţi într-o manieră veche, depăşită de abordare, care repetă, de fapt, prejudecăţile lui Ceauşescu şi afirmaţiile lui în legătură cu Revoluţia română, cum că n-ar fi fost revoluţie, că nu a fost autentică, că nu populaţia, că KGB-ul a stimulat şi aşa mai departe. Că noi am fi cerut să vină ruşii să ocupe România. Sunt nebuni, pur şi simplu, oamenii aceştia. Sunt minţi rătăcite şi bolnave la noi, care întreţin aceste fabulaţii şi asemenea teme".

Minunat! Ion Iliescu e de-a dreptul minunat! Mă recunosc în descrierea lui, fie ea chiar şi aşa, deformată de o fire intrigantă. Dar el, Ion Iliescu, o înţelege ceva din citatul următor? Iată-l: „Unii m-au întrebat: «De ce tu, Gorbaciov, ai dat Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria şi celelalte ţări?» Dar cui le-am dat? Am dat Polonia polonezilor, Cehoslovacia - cehilor şi slovacilor, am dat Bulgaria bulgarilor..."

Carevasăzică, nu şi le-au luat ei - polonezii, cehii, slovacii, românii, ungurii -, ci le-a dat jupânul de la Kremlin, Mihail Sergheevici Gorbaciov. Quod erat demonstrandum.