Am consumat câteva cisterne de cerneală scriind, în ultimele zile, despre noul brand turistic pe care dna ministru Elena Udrea ne propune să-l lipim de fruntea ţărişoarei noastre. Spun asta pentru că până şi dânsa pare să aibă oareşce îndoieli, acum, după ce presa s-a grăbit să-i dea cu propunerea-n cap. Motivul criticilor nu e doar sloganul care-i îndeamnă pe străini să exploreze „grădina carpatică", formulă ce pare desprinsă dintr-un banc despre România.

Scandalul a pornit de la elementul grafic pe care se bazează viitorul „logo" pentru care se cere aproape un milion de euro. Pe scurt, e vorba de o frunză stilizată care se regăseşte, într-o formă asemănătoare până la confuzie, cel puţin în sigla unei firme occidentale. N-o să intru în amănunte. Merită amintit că simbolul cu pricina poate fi cumpărat, de pe un site specia­lizat, la preţul modic de 12 euro bucata.

Carevasăzică, noul nostru brand de ţară se compune dintr-o lozincă ilară, dacă nu puerilă, plus o frunză furgăsită din te miri ce colţ al internetului. Iar amândouă ne-ar costa o mică avere din bani publici. Fiindcă un milion de euro înseamnă o cheltuială extraordinară, mai ales pe criza asta, de care actualii guvernanţi nu obosesc să se vaite de dimineaţa până seara. Dar scandalul pe care ne-am grăbit să-l numim „Frunza lui Udrea" n-ar trebui să ne stârnească râsul, ci mai curând să ne pună pe gânduri.

Nu-i o glumă să constaţi că, sub poleiala brandului de ţară, se ascunde de fapt o totală lipsă de viziune în domeniul turismului. La fel ca în mai toate domeniile. Cert e că nu se vede mare lucru de când la cârma ministerului de resort se află diva blondă a politicii româneşti. În afară de ştirile despre participarea dumneaei la diverse manifestări oficial-mondene, precum deschiderea sezonului estival pe plaja din Mamaia, vreun târg din creierii Maramureşului sau, recent, expoziţia de la Shanghai.

Revenind la chestiune, iată ce putem citi pe blogul dnei Udrea: „El (brandul - n.m.) reprezintă începutul unei campanii de promovare de succes. E un prim pas către o industrie turistică profesionistă. Brandul ne ajută să promovăm turismul românesc, dar nu rezolvă problemele structurale ale domeniului. Pe acestea nu le putem soluţiona decât împreună". Postarea e datată 28 iulie, după care distinsa blogheriţă n-a mai scris nimic. De unde putem deduce că, în opinia dânsei, scandalul cu frunza nici n-a început bine că s-a şi încheiat.

Ce-ar mai fi de adăugat? Că brandul de ţară n-are puterea să atragă niciun turist atâta vreme cât serviciile oferite de România sunt cum sunt. Degeaba îi vom îmbia noi pe străini să calce pragul „grădinii carpatice" dacă, odată ajunşi aici, vor descoperi că frumuseţea locurilor şi ospitalitatea localnicilor sunt „condimentate" cu gropi, gunoaie, maidanezi, aurolaci, manelişti şi multă, multă nesimţire. Care te însoţeşte de la aeroport şi până în camera de hotel. Iată de ce, în afară de amatorii de senzaţii tari, n-aş crede că se vor îngrămădi prea mulţi să vadă ce se ascunde sub „logoul" dnei Udrea. Adică frunza care nu cade toamna!