Epitetul „ţigan“

Aproape că ţi-e frică să mai pronunţi în public substantivul „ţigan“. Atât aşteaptă asociaţiile „rromilor“ pentru a te soma să-ţi ceri, umil, iertăciune pentru această „impietate“.

Mai nou, „activele" asociaţii ale minoritarilor au luat în colimator Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan" al Academiei Române. Asta pe motiv că, în ultima ediţie a Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, menţine una dintre definiţiile substantivului „ţigan" care ar fi „discriminatorie şi tendenţioasă". Dar iată cum sună a treia definiţie - de reţinut, a treia definiţie! - a respectivului termen: „epitet dat unei persoane cu apucături rele". Vezi Doamne, ONG-iştii cred că „asocierea etniei rrome cu criminalitatea (apucături rele) constituie o faptă de discriminare şi cauzează un prejudiciu grav şi cert minorităţii rrome".

Recunosc că, citind ştirea, am căutat imediat pe site-ul dexonline.ro definiţia termenului „ţigan". Am găsit aceleaşi lucruri ca şi în DEX, iar mai jos sinonime argotice precum „aripată, balaoacheş, balaur, baragladină, borâtură, cioară, cioroi, cioropină, cioropişniţă, faraon, garoi". Imediat, un comentariu: „Toate aceste denumiri sunt extrem de peiorative. Folosirea lor nu este aproape niciodată justificată." Nu are rost să mai aduc în discuţie comentariile postate de forumişti la articolul în care era prezentată nemulţumirea ONG-iştilor rromi faţă de Institutul „Iorgu Iordan". Nu e greu de intuit cam ce pot scrie unii, sub protecţia anonimatului, pe o temă atât de sensibilă.

Personal cred că toate aceste dezbateri şi controverse în jurul termenilor „ţigan/rrom" sunt contraproductive, iar ONG-urile care le întreţin nu văd pădurea din cauza copacilor. În loc să se ocupe serios de neajunsurile din comunităţile etniei pe care o reprezintă, aceste asociaţii nu fac altceva decât să stimuleze reacţia negativă a opiniei publice.

Nu ne putem păcăli la infinit, prefăcându-ne că problema nu există: românii sunt extrem de nemulţumiţi de imaginea pe care o au în Vest din pricina infracţionalităţii asociate cu etnia despre care facem vorbire.

Iată numai ce a declarat, deunăzi, amabasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul: „Rromii reprezintă o problemă cauzată de sărăcie, care, datorită dreptului la liberă circulaţie, afectează echilibrul societăţilor europene (...) Toate acţiunile derulate în România pentru integrarea socială a romilor au fost făcute de mine. ONG-urile rrome nu fac mare lucru. Integrarea rromilor în Franţa este extrem de dificilă, deoarece oamenii aceştia vin de pe altă planetă". Gândiţi-vă acum ce s-ar fi întâmplat dacă asemenea declaraţii ar fi fost făcute de către un oficial român.

Prin urmare, decât să se ocupe de lexicologie, ONG-urile rrome mai bine ar ajuta cât mai mulţi copii din zonele defavorizate să ajungă la şcoală. Numai prin astfel de acţiuni se poate schimba percepţia asupra etniei (a se vedea sondajele de opinie). Ameninţările şi ţâfna nu folosesc la nimic. Dimpotrivă.