Azi dimineaţă primeam o notă a unui colaborator al meu, notă care purta titlul acestui articol. De altfel, în fiecare săptămână primesc puncte de vedere ale diverşilor manageri. De obicei ele se bat cap în cap în interpretarea aceleiaşi realităţi. În cele din urmă le folosesc doar pentru a fundamenta propria părere.

De data aceasta, autorul, tânăr, citit, şcolit, ambiţios, dar şi uneori repezit, are o părere extrem de realistă asupra pieţelor financiare şi perspectivelor lor în anul care urmează. Preşedintele Obama este pe prima pagină a ziarelor cu câteva lovituri de imagine bine plasate împotriva sistemului financiar, în special împotriva băncilor de investiţii. Ultimul discurs despre starea naţiunii defineşte clar scopurile sale politice: "aceste bănci nu vor mai funcţiona ca şi cazinourile, nu vor câştiga bani mulţi riscând-şi propriul bilanţ.

Oricine vrea să facă afaceri în America va trebui să se adapteze!" Ce înseamnă asta şi de ce în două săptămâni de la vorbele preşedintelui în toată lumea valoarea marilor instituţii financiare a scăzut cu până la 22%?

Administraţia americană este decisă să nu mai permită băncilor listate la bursă să speculeze în nume propriu.

Anul trecut, Goldman Sachs a câştigat 8 miliarde din astfel de tranzacţii, JP Morgan în jur de 12 miliarde, Citi 5 miliarde. Mai mult de 40% din profitul lor net a provenit din tranzacţii în nume propriu pe pieţele financiare. De ce? Deoarece de obicei capitalul angajat a fost de 10-15% din valoarea nominală. Restul a fost capital ieftin împrumutat sau obţinut chiar direct din finanţarea statului. Concluzia politicienilor este că acest tip de acţiuni trebuie interzise. Cu alte cuvinte, băncile trebuie tăiate în bucăţi şi o parte a activităţilor lor externalizate.

Preşedintele Obama nu este singur. Are alături de el pe şefii de state europene, gata să aplice acelaşi standard. Marea Britanie este cea mai grăbită dintre toate. Această atitudine dură va însemna pentru lumea afacerilor o de-capitalizare masivă. În primul rând pentru bănci efectul de levier va scădea de la 15-20 de ori, până la de 2-3 ori. Va scădea volumul zilnic al tranzacţiilor din pieţele de capital. Va creşte costul capitalului şi vor scădea totodată, semnificativ, preţurile acţiunilor.

Cine va rămâne în piaţă? Hedge fondurile, societăţile financiare private care nu au nevoie de ajutor de stat. Chiar şi ele vor avea însă costuri mai mari şi venituri mai mici.

De aici încolo, punctele mele de vedere încep însă să difere de cele al tânărului meu colaborator. El crede în continuarea recesiunii. Eu nu sunt convins. Capitalurile eliberate de scăderea pieţelor vor contribui direct la declanşarea unei perioade hiperinflaţioniste. Finanţarea va deveni din ce în ce mai scumpă, dar şi prudentă. Se va dezvolta şomajul masiv. În sectorul financiar, unii se aşteaptă la 20%. Lumea financiară se va întoarce la începuturi - comerţ bancar, brokeraj simplu şi consultanţă de fuziuni şi achiziţii. Toate acestea înseamnă că 2010 ar putea fi la fel de rău ca 2008, un an de criză, dar altfel. Refacerea rapidă pentru capital şi pieţele de credit nu este posibilă.

Economia reală în SUA şi în Europa a crescut, dar fără a duce la crearea de noi locuri de muncă. Nici acest lucru nu este valabil pentru mult timp. Marea Britanie este pe punctul de a intra din nou în recesiune cu 0,1% creştere în ultimul semestru. Lumea nu se însănătoşeşte, intră doar într-o nouă fază a crizei. Greu de spus care este mai grav, primul sau al doilea ciclu al ei. Pentru teoreticieni este interesant, poate părea chiar paradoxal! Din recesiune trecem direct în inflaţie.

Acesta este rezultatul deciziei politice de a salva băncile prin capitalizare masivă de către state. Sursa a fost uneori din banii contribuabililor. Pentru marile economii însă, sursa a fost din bani „tipăriţi". Aceştia vor declanşa inflaţia. În România, poveştile astea pot părea de pe altă lume. Din păcate, sau poate din fericire, facem parte din ea. Totul depinde de inteligenţa de a ne adapta rapid.