Dragă şpagă…

Dincolo de dările oficiale, prieteni care stau ca pe jar să se cunune îmi spun că au dat şpăgi grase ca să-şi pună «Da»-urile în weekend.

E aproape oficial, 200 de euro e şpaga în Bucureşti, dacă vrei cununie civilă în weekend. Nu dăm nume şi exemple, de genul primăriilor de sector, fiindcă asta se întâmplă peste tot şi n-ar fi corect să-i biciuim doar pe unii. Aflarăm recent de la TV că, iată, cel puţin în sectorul 2, nu se percepe taxă oficială pentru căsătoriile civile făcute sâmbăta şi duminica. Toate celelalte sectoare percep această taxă. Nu s-a specificat, fireşte, dacă angajaţii beneficiază de atenţii ilegale, ca să şmenuiască datele de cununie.

Dincolo de dările oficiale, prieteni care stau ca pe jar să se cunune îmi spun că au dat şpăgi grase ca să-şi pună „Da"-urile în weekend. Majoritatea vor să facă şi civila, şi religioasa în aceeaşi zi, din motive practice, iar în acest caz, angajaţii primăriilor ştiu să ia măsuri. Îţi zâmbesc mai întâi ironic, ulterior rânjesc ultimativ, apoi tu ştii ce trebuie să faci. Să pui ceva lichid între hârtiile din dosar, preferabil nu apă plată.

Un prieten din capitală mi-a povestit ce-a păţit acum vreo două luni. Auzise că trebuie să dea şpagă ca să aibă cununia civilă sâmbăta, numai că beneficiase de informaţii incomplete. Nu ştia cât să dea. A pus 50 de euro în dosar, atât l-a dus pe el mintea. I l-a înaintat doamnei de la Starea Civilă, iar dumneaei a fost foarte îndurerată, l-a privit cu dojană, rănită, i-a dat dosăroiul înapoi şi i-a spus că nu se poate face nimic. El a mai scos o bancnotă de 100 de euro din buzunărelul strâmt al blugului, a strecurat-o lângă frăţiorii ei 50, iar doamna, treacă de la ea, a făcut un semn a lehamite cu mâna şi i-a dat cununie în weekend. Era sub tariful ei, dar se citea inocenţa prostovană pe chipul amicului meu şi asta pesemne că a înduioşat-o, în cele din urmă.

Aviz amatorilor (dar şi profesioniştilor!): ca să faci nuntă în România, cel puţin în Bucureşti, trebuie să-ţi rezervi cârciuma cu cel puţin un an înainte. Culmea e că şi privaţii iau şpăgi, deci nimic nu e simplu în această ţărişoară de vis (şi de coşmar, deoarece fiecare răsfăţ are reversul său). Contează cât eşti de elocvent, câtă persuasiune ai în sânge, cât poţi promite în loc. Alte mititele şpăgi se dau pentru clauze de genul „mâncarea o daţi voi, băutura o aducem noi", „DJ-ul îl furnizăm noi, dracu' ştie cum, dar în niciun caz nu apelăm la band-ul scump şi afon al localului", „tortul îl facem în altă parte, că la voi e nesimţit de scump" etc.

România e ţara unde trebuie să le dai şpagă particularilor, nu numai angajaţilor bugetari care măcar au scuza că nu câştigă pe măsura meritelor dumnealor remarcabile. E ţara unde şpăguieşti funcţionarii, ca să zâmbească, şpăguieşti preoţii, ca să te cunune, şpăguieşti tot preoţii, ca să te îngroape (bine, să sperăm că rămâne cineva după tine, să le bage bani în buzunar şi să nu putrezeşti pe vreun gard - sau, mai rău, să te îngroape primăria).

Apropo, puţină lume ştie că primăria e datoare prin lege să te îngroape, dacă ai crăpat (mă scuzaţi) şi nu există urmaşi responsabili cu parastasul. Toată lumea e lovită de streche, cumpără din vreme locuri de veci, scumpe al dracului, sunt cam cât o garsonieră. De frică să nu rămânem ne-ngropaţi, dăm banii pe prostii, în loc să luăm jocuri la copii. Bun, ştiu ce-o să ziceţi, că primăria ne aruncă la groapa comună, iar asta nu e demnitatea noastră. Greşit! Primăria îţi face groapă particulară, pe bune. Culmea ştii care e? Că, spre deosebire de cununia civilă din weekend, groapa obştească nu vrea şpagă. Putem să murim liniştiţi, mult mai liniştiţi decât ne cununăm.

Simona Catrina este editor coordonator la revista „Tango" şi colaborează la ziarul „Adevărul" din 2011.