Diplome la kilogram

E greu să fii suplinitor în învăţământ. Nu eşti sigur că vei mai avea post şi la anul, ca să aduni o normă întreagă eşti nevoit adesea să baţi câteva sate învecinate, ţi se repartizează clase mai slabe sau „cu probleme“ (căci clasele bune le iau titularii) ş.a.m.d.

Aşa că trebuie să dai concurs pentru un post de titular. Anul acesta s-au prezentat la concurs 34.840 de candidaţi şi au obţinut medii peste 7 (deci pot deveni titulari în învăţământ) doar 13.000. Pe scurt, două treimi dintre cei care s-au prezentat nu sunt buni de profesori. Dintre aceştia, unii funcţionează deja ca suplinitori - şi cu siguranţă vor mai funcţiona, deşi au luat note mici, dacă vor mai prinde vreun post liber, vreo jumătate de normă pe la vreo şcoală pe care nu o vrea nimeni etc. Ar fi interesantă o statistică a „descalificaţilor": ce universităţi au absolvit şi cu ce note. Deja au apărut comentarii că ar proveni de la universităţile private care au dat diplome la kilogram ori de la universităţile de stat înfiinţate după 1990, deci fără experienţă şi fără tradiţie.

În lipsa unor date clare e greu de dat un verdict, dar putem bănui că în ansamblu aşa stau lucrurile. Universităţile private s-au înfiinţat şi au funcţionat „industrial" din 1990 încoace - au fost o afacere, nu instituţii serioase de învăţământ. Iar statul a înfiinţat şi el, te miri prin ce oraşe de provincie, universităţi, după modelul „formelor fără fond": baza materială a fost încropită, iar profesorii s-au ales dintre „notabilităţile" oraşului, adesea fără vreo experienţă de predare - avocatul sau judecătorul au devenit profesori de drept, inginerul-şef de la fabrica locală s-a apucat să predea diverse materii tehnice etc., etc. Iar politicienii locali (care ajutaseră, desigur, la obţinerea aprobărilor pentru noua universitate) şi-au tras şi ei, eventual, câte un post de prof. univ., cu doctoratul aferent (vă mai amintiţi de agramatul Nicolae Mischie, doctor în istorie şi prorector de universitate?).

Iresponsabilitatea de atunci îşi arată acum „roadele": există o masă de absolvenţi slab pregătiţi (şi pe care statutul de suplinitori îi deprofesionalizează şi mai mult) care se tot străduiesc să ocupe un post în învăţământ. Mulţi dintre ei reuşesc. Şi îi „pregătesc" pe copiii noştri, care le rândul lor merg mai departe la facultăţi ş.a.m.d. Lanţul mediocrităţii continuă. Diplomele la kilogram încă au căutare pe piaţă.