Din nou despre testament (II)

Dumitru Viorel Manescu Presedintele Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania va raspunde in fiecare saptamana

- Domnule notar, la incheierea discutiei de saptamana trecuta am stabilit sa abordam in continuare alte aspecte in legatura cu testamentul autentic si cu procedura care trebuie urmata de beneficiarii acestuia. - Notarul public, intocmind un testament in forma autentica, are obligatia de a-si sfatui clientul cu privire la toate consecintele juridice ale actului a carui autenticitate s-a solicitat si, totodata, este obligat sa se asigure ca actul intocmit respecta toate prevederile legale in vigoare la momentul emiterii sale, astfel incat, in cazul unui testament autentic, riscul dispozitiilor contradictorii sau vagi este inlaturat. Si nu in ultimul rand, procedurile care trebuie indeplinite de catre legatari (beneficiarii unui testament) sunt diferite in cazul unui testament autentic fata de un testament olograf. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 75 din Legea nr. 36/1995, dupa ce constata ca este legal sesizat, notarul public inregistreaza cauza si dispune citarea celor care au vocatii la mostenire, iar daca exista testament, citeaza si pe legatari si executorul testamentar instituit. In cadrul procedurii succesorale notariale exista posibilitatea ca mostenitorii defunctului sa solicite intocmirea unui inventar al bunurilor ramase de pe urma persoanei decedate. Cererea de inventariere se adreseaza notarului public, iar acesta are obligatia sa ii dea curs. "In cazul existentei unui testament gasit la inventar sau prezentat de partea interesata, notarul public procedeaza la deschiderea lui" (art. 76 alin. 2 Legea nr. 36/1995). In cazul in care testamentul gasit in urma inventarului solicitat in cadrul procedurii succesorale sau prezentat notarului public de catre partea interesata este un testament autentic (redactat de catre notar, semnat de catre testator in fata notarului public sau a oficiilor consulare ori a misiunilor diplomatice ale Romaniei din strainatate - dupa caz - si inregistrat in evidentele specifice), procedura de urmat este destul de simpla. Notarul public urmeaza sa ii citeze in cadrul procedurii succesorale pe legatarii instituiti prin testament (pe beneficiarii sau beneficiarul testamentului), pe executorul testamentar (daca prin testament a fost instituita o asemenea persoana) si pe mostenitorii rezervatari ai defunctului (daca este cazul). Executorul testamentar este acea persoana pe care testatorul a chemat-o sa duca la indeplinire ultima sa vointa exprimata in testament. Mostenitorii rezervatari, despre care am discutat pe larg cu alte ocazii, sunt sotul supravietuitor al defunctului, descendentii defunctului (copiii, nepotii sau stranepotii de la copii) si ascendentii privilegiati ai acestuia (respectiv parintii defunctului). Ratiunea pentru care exista obligativitatea notarului public de a cita in procedura succesorala pe aceste categorii de mostenitori rezida in faptul ca singurele persoane care ar putea ridica pretentii in legatura cu averea ramasa de pe urma defunctului care a lasat un testament autentic sunt: - beneficiarii dispozitiilor testamentare si mostenitorii legali - rezervatari ai defunctului. Acestia din urma au posibilitatea de a se declara de acord cu prevederile testamentului sau pot cere reductiunea acestui act, in cazul in care rezerva lor legala la mostenire le-a fost incalcata prin dispozitiile testamentare. "Notarul public, avand acordul tuturor mostenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalitatilor, pana la limitele prevazute de lege" (art. 82 alin. 3, din Legea 36/1995). In cazul in care intre mostenitorii legali rezervatari si mostenitorii testamentari nu se poate realiza un acord de vointa in ceea ce priveste intinderea drepturilor succesorale, notarul public va proceda la suspendarea cauzei si va indruma partile la instanta, asa cum este prevazut in art. 78 lit. b Legea 36/1995. "Procedura succesorala se poate suspenda... in cazul in care succesibilii isi contesta unii altora calitatea sau nu se inteleg cu privire la compunerea masei succesorale si la intinderea drepturilor ce li se cuvin (...)". Instanta de judecata este singura institutie competenta sa solutioneze neintelegerile ivite intre succesibili, intrucat notarul public nu poate decat sa ia act de vointa si intelegerea partilor, fiind o instanta necontencioasa. "De asemenea, procedura succesorala se poate incheia de indata in temeiul unui testament daca acesta indeplineste conditiile legale de forma, nu contine dispozitii contrare legii si nu aduce atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari sau exista acordul acestora. In aceleasi conditii, notarul public va stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament." (art. 82, alin. 2 din Legea 36/1995). - Domnule notar, cred ca mai sunt si alte aspecte legate de procedura succesorala notariala dezbatuta in baza unui testament autentic. De aceea, v-as propune sa reluam saptamana viitoare discutia despre acest subiect. - De acord, cu atat mai mult cu cat mai sunt de facut cateva precizari in acest sens.