Dezmăţul bugetar continuă: indemnizaţii de 4.000 de lei pentru revoluţionari! Arşinel: „Măcar aşa să fiu răsplătit“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Revoluţionarii au ieşit în stradă de fiecare dată când privilegiile le-au fost ameninţate
Revoluţionarii au ieşit în stradă de fiecare dată când privilegiile le-au fost ameninţate

La 25 de ani de la Revoluţie, Guvernul ne obligă să suportăm din bani publici o nouă serie de privilegii pentru cei care pretind că au determinat prăbuşirea comunismului în 1989. Printre ei se află foşti parlamentari, actori celebri, foşti membri ai guvernelor de după ’89, dar şi persoane care la Revoluţie aveau 10 ani!

Pe lângă pensiile speciale legiferate pentru diplomaţi, parlamentari, aviatori, militari şi funcţionari ai Parlamentului, o parte dintre ele deja promulgate de preşedinte, bugetul României se pregăteşte să mai suporte, începând de anul acesta, încă o serie de indemnizaţii speciale, care îl vor împovăra cu peste 20 de milioane de euro în fiecare an.

Printr-o ordonanţă de urgenţă, Guvernul a hotărât să-i reintroducă în plată pe revoluţionarii ale căror rente lunare fuseseră tăiate în 2012 din raţiuni de austeritate, dar şi din cauza gravelor nereguli din interiorul acestei bresle. Sub motivaţia respectării adevărului istoric, ordonanţa Executivului a creat o nouă categorie de revoluţionari – „luptători cu rol determinant în victoria Revoluţiei“ –, iar cei care vor primi acest titlu urmează să încaseze indemnizaţii care vor ajunge până la 4.000 de lei în fiecare lună! Asta în condiţiile în care un veteran de război este răsplătit cu 135 de lei pe lună, iar salariul unui profesor debutant nu depăşeşte 1.200 de lei.

Peste 6.000 de persoane au depus cerere pentru a deveni „luptători determinanţi“, între ei regâsindu-se mai multe nume cunoscute: actori, foşti parlamentari, foşti membri ai Guvernului, academicieni şi chiar procurorul general al României!

Cei 3.000 care au determinat Revoluţia

Milioane de români au ieşit în stradă la Revoluţie, dar numai câteva zeci de mii şi-au luat certificate de revoluţionari şi au pretins recompense din partea statului. Printre ei se află oameni care chiar şi-au riscat viaţa în decembrie 1989, în oraşe precum Timişoara, Bucureşti, Sibiu sau Cluj, însă reputaţia lor a fost ştirbită de numărul uriaş de impostori care s-au strecurat în rândul acestei bresle.

Revoluţionarii au devenit astfel una dintre cele mai controversate categorii din ultimii 25 de ani. Gândite ca o formă de recunoştinţă, legile care le-au acordat drepturi (locuinţe sociale, scutiri de impozite, terenuri, spaţii comerciale, indemnizaţii băneşti, etc.) au fost transformate în afaceri profitabile. Certificatele de revoluţionar s-au împărţit pe criterii scandaloase, bugetul de stat a fost păgubit cu sute de milioane de euro, liderii revoluţionarilor au ajuns în puşcării.

În acest context, Guvernul Boc a hotărât, în 2012, să suspende drepturile băneşti încasate de marea masă a revoluţionarilor (aşa-numiţii „luptători remarcaţi“) şi să le păstreze doar pe ale celor care fuseseră răniţi sau aveau rude de gradul I decedate în timpul Revoluţiei.

În decembrie 2014, Guvernul Ponta a emis o ordonanţă de urgenţă care prevede reluarea indemnizaţiilor şi pentru restul revoluţionarilor, cu condiţia ca aceştia să fie verificaţi de o comisie şi să se stabilească dacă au avut o contribuţie determinantă în victoria Revoluţiei. „Este vorba de cei care au ieşit în stradă înainte de fuga lui Ceauşescu, în oraşe precum Timişoara, Sibiu, Cluj sau Bucureşti. Oamenii care şi-au riscat viaţa şi care au ocupat sediile puterii comuniste“, explică Adrian Sanda, omul care conduce Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR).

La SSPR funcţionează în această perioadă o comisie care analizează cele 6.544 de cereri ale revoluţionarilor care pretind că au avut un rol determinant la Revoluţie,  solicitând eliberarea noului certificat şi, implicit, încasarea indemnizaţiei lunare. După analizarea primelor 1.000 de cereri, 513 revoluţionari au fost declaraţi „luptători cu rol determinant“, lista acestora fiind avizată de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie (CPRD) şi trimisă la Cotroceni. Preşedintele Klaus Iohannis trebuie să semneze eliberarea titlurilor, iar după publicarea acestora în Monitorul Oficial, cei 513 vor intra în plată. Secretarul de stat Adrian Sanda spune că până la finalul anului vor fi verificate şi restul dosarelor şi estimează că vom avea circa 3.000 de revoluţionari cu rol determinant.

Arşinel iubeşte indemnizaţiile: „Orice ban contează“

Prima tranşă de dosare verificate a produs însă şi primele controverse, provocate în special de numărul mare al personalităţilor care se regăsesc pe lista celor admişi. Printre „luptătorii cu rol determinant“ se află  Alexandru Arşinel (actor), Răzvan Theodorescu (academician, fost ministru şi senator), Gelu Voican Voiculescu (fost vicepremier şi senator, actual consilier în SSPR), Dorel Vişan (actor), Grigore Zanc (fost senator şi ministru).

arsinel

Împotriva lui Alexandru Arşinel a fost depusă deja o contestaţie, pe care Comisia Parlamenatară a Revoluţionarilor din Decembrie a considerat-o neîntemeiată. „Arşinel e un impostor, n-a avut nicio treabă cu revoluţionarii care au ocupat clădirea Radioului. A fost adus de acasă în după-amiaza de 22 decembrie 1989, a fost băgat pe o uşă din spate şi a vorbit câteva minute pe post. După aceea a plecat acasă. Nu se poate spune că a avut rol determinant“, susţine Jan Ciochină, preşedintele Asociaţiei „Radio Libertatea 22“ şi cel care l-a contestat pe Arşinel.

Alexandru Arşinel se declară indignat de această situaţie: „E treaba lor dacă m-au contestat, sunt oameni şi oameni. Eu am fost primul care am vorbit din balconul de la Radio. Dosarul meu demonstrează că nu am văzut Revoluţia la televizor şi că am fost în focul evenimentelor. Nu eu am cerut certificat, cei de la asociaţie mi-au propus să trimită dosarul mai departe şi am zis: da, domnule, vreau să se ştie că nu am stat acasă“. Varianta sa este contrazisă de secretarul de stat al revoluţionarilor, care spune că cererile s-au depus în nume personal, fără nicio implicare a asociaţiilor.

Nu mă interesează de ce alţii care au participat la Revoluţie nu şi-au luat certificat. De Caramitru ştiu că a fost în frunte şi n-a cerut. Treaba lui. Alexandru Arşinel, revoluţionar

Întrebat dacă a solicitat titlul de „luptător cu rol determinant“ motivat şi de indemnizaţia consistentă, Arşinel s-a supărat şi a închis telefonul. Apoi a revenit, cerându-şi scuze şi spunând că se află într-o stare de iritare din cauza problemelor de sănătate. „Da, contează şi banii, cum să nu conteze dacă eu ies la pensie? Orice ban contează. Dacă Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor nu mi-a adus nimic, măcar aşa să fiu răsplătit“, a spus Arşinel.

Când spune „măcar asta“, marele actor omite să amintească celelalte beneficii pe care le încasează din partea statului român: indemnizaţie de merit (circa 3.000 de lei lunar), indemnizaţie suplimentară adăugată la pensie pe baza vechiului certificat de revoluţionar (circa 1.400 de lei lunar). Potrivit declaraţiei de avere, Arşinel mai încasează şi aproximativ 4.000 de lei salariu pentru funcţia de director al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“, iar noul certificat de revoluţionar îi va rotunji şi mai mult veniturile.

Conform ordonanţei de urgenţă mai sus amintite, indemnizaţia de „luptător cu rol determinant“ se stabileşte prin aplicarea unui coeficient de1,10 din salariul mediu brut pe economie, ceea ce, în prezent, înseamnă 2.656 de lei. Adăugând indemnizaţia primită ca pensionar, rezultă că titlul de revoluţionar îi va aduce lui Alexandru Arşinel venituri de peste 4.000 de lei în fiecare lună!

De la bugetul României - indemnizaţii speciale, fără număr

Dărnicia guvernanţilor i-a adus pe mulţi în situaţia de a nu mai putea ţine numărul indemnizaţiilor oferite de stat. În această postură se află Răzvan Theodorescu, Grigore  Zanc şi Gelu Voican Voiculescu, care, pe lângă indemnizaţia de revoluţionari, s-ar putea „pricopsi“ şi cu pensii speciale câştigate în calitatea de foşti parlamentari. Legislativul tocmai a votat o lege în acest sens, aflată acum la reexaminare.

revolutionari

Gelu Voican admite că îi cade bine: „E normal să mă bucur de toate drepturile care mi se oferă prin anumite legi. Ce-aţi vrea, să mă dau înapoi şi să le refuz? Cine beneficiază e mulţumit că beneficiază. Ce vreţi, să-i pară rău?“.

Cu două mandate de senator la activ, Răzvan Theodorescu ar putea încasa peste 2.500 de lei pensie specială de parlamentar şi peste 4.000 de lei indemnizaţie de revoluţionar. Academicianul se mai află şi pe lista oamenilor de cultură care primesc indemnizaţii de merit de aproximativ 3.000 de lei lunar. Theodorescu susţine că n-a cerut certificat de revoluţionar cu gândul la bani: „Nu m-a interesat aspectul financiar, e doar pentru marcarea momentului. Mi se pare normal să primesc certificat de revoluţionar pentru că timp de zece zile am fost în casa Ceauşescu şi am stat sub tirul Securităţii. Am scăpat in extremis de glonţ“.

Alţii recunosc că, pe lângă marcarea momentului, îi interesează şi banii. „După câte servicii am făcut de-a lungul timpului, pensia mea de 2.500 de lei mi se pare nepotrivită. Aşa că banii ăştia îmi vin foarte bine“, ne-a declarat, Grigore Zanc, fost senator şi prefect al judeţului Cluj.

Şi Gelu Voican Voiculescu se simte îndreptăţit să primească gratitudinea statului român: „Consider că rolul pe care l-am jucat în timpul Revoluţiei, un rol de primă mână, mă îndreptăţeşte să mă număr printre cei cu rol determinant. Dumneavoastră nu ştiţi cine sunt eu?“. Voican a fost implicat direct în condamnarea şi executarea soţilor Ceauşescu în decembrie 1989 şi în luptele pentru putere care au urmat. A beneficiat direct de pe urma Revoluţiei, devenind viceprim-ministru, senator şi apoi ambasador. În prezent, este consilier în SSPR, tocmai instituţia care stabileşte numele revoluţionarilor cu rol determinant. Gelu Voican Voiculescu a fost deja declarat admis.

Tiberiu Niţu a cerut, dar nu i s-a dat

Printre revoluţionarii care au depus cerere pentru a fi recunoscuţi ca luptători cu rol determinant se află şi Tiberiu Niţu (foto), procurorul general al României. Solicitarea sa a fost însă respinsă de comisia SSPR. „Tiberiu Niţu era soldat în termen la Revoluţie şi nu s-a încadrat în noile prevederi din lege. Dacă erai soldat în termen executai un ordin, nu puteai să faci ce vrei tu şi prin urmare nu aveai cum să joci un rol determinant în prăbuşirea regimului comunist“, ne-a explicat secretarul de stat Adrian Sanda.

revolutionari

Deşi a fost respins, Tiberiu Niţu va rămâne cu vechiul certificat, cel care îl atesta ca „luptător remarcat pentru fapte deosebite“, şi va putea beneficia de drepturile acordate acestei categorii. La începutul acestui an, fostul preşedinte Traian Băsescu afirma că Niţu ar fi primit un teren de 8.000 mp pe în baza titlului de revoluţionar şi l-a acuzat că ar fi tras în oameni la Revoluţie. În decembrie 1989, actualul procuror general îşi efectua stagiul militar la trupele de Securitate şi a fost detaşat, alături de colegii de unitate, în zona Televiziunii.

Într-un interviu pentru „Adevărul“, Tiberiu Niţu a recunoscut că a făcut uz de armă în timpul Revoluţiei: „Era concepţia aia că se trage din casele de lângă Televiziune. Şi când s-a zis foc spre casele alea..., am executat foc! Eu, civilii de pe lângă mine care aveau arme, colegii mei, toată lumea. Am tras acolo, dar nu era nimeni. De ce să mint? Aş putea să mint, dar n-am niciun interes să ascund. N-am făcut nimic nelegal, n-am împuşcat pe nimeni, n-am omorât pe nimeni“.

Cât de permisivă e noua lege: copii de 10 ani, răsplătiţi pentru că au determinat Revoluţia

Au trecut 25 de ani de la Revoluţie şi continuăm să plătim cu zeci de milioane de euro avantajele unei categorii controversate, câteva mii de oameni care şi-au adjudecat exclusivitatea meritului de fi dărâmat sistemul comunist şi ne somează să-i recompensăm pentru asta.

Din 1990, anul în care revoluţionarii au început să primească drepturi, „legea recunoştinţei“ a suferit nenumărate modificări. S-au invocat mereu adevărul istoric şi nevoia de a eradica impostorii, însă de fiecare dată au fost adăugate privilegii şi au apărut noi şi noi profitori. Acum, Guvernul a emis o nouă ordonanţă de urgenţă prin care pretinde că va pune ordine în tagma revoluţionarilor, însă marea majoritate a modificărilor nu fac decât să sporească privilegiile şi să împovăreze bugetul. „Adevărul“ vă prezintă principalele metehne pe care legea revoluţionarilor le are în noua formulă:

Nu se rezolvă problema impostorilor. În afară de cei care deţin titlul de răniţi, reţinuţi sau urmaşi, avem circa 17.000 de „luptători remarcaţi pentru fapte deosebite“, dintre care mulţi şi-au obţinut certificatele în mod fraudulos. Ordonanţa de urgenţă emisă de Guvernul Ponta nu prevede o verificare a acestora, ci doar le permite celor interesaţi să-şi preschimbe titlul de „luptător remarcat“ în cel de „luptător cu rol determinant“, care le va aduce o nouă indemnizaţie. Cei care nu depun cerere sau cei care sunt respinşi la preschimbare nu-şi pierd vechea calitate şi nici drepturile conferite de lege. Vom rămâne cu circa 14.000 de „luptători remarcaţi“ care pot revendica terenuri, gratuitate pe transportul public, scutiri de impozite, locuri de veci gratuite şi, mai ales, o indemnizaţie de 0,6 din salariul mediu brut (circa 1.400 de lei pe lună) acordată ca supliment la pensia pentru limită de vârstă. „Nu vreau să comentez şi nu vreau să fiu eu iniţiatorul unei măsuri care să-i priveze de această indemnizaţie. E adevărat că printre ei sunt şi impostori, e adevărat că s-au făcut foarte multe nereguli, dar s-au făcut legal“, spune secretarul de stat Adrian Sanda (foto dreapta).

revolutionari

A fost eliminată condiţionarea acordării indemnizaţiei în funcţie de venituri. Pe vechea lege, „luptătorii“ primeau renta lunară numai dacă realizau un venit lunar mai mic decât salariul mediu brut pe economie. Acum, toţi „luptătorii cu rol determinant“ vor încasa indemnizaţie specială, indiferent de venituri sau de situaţia materială. Ordonanţa prevede acordarea acestei indemnizaţii de la 1 ianuarie 2015, ceea ce înseamnă că ea produce deja efecte asupra bugetului, iar revoluţionarii vor încasa banii retroactiv după preschimbarea certificatului. Spre exemplu, un revoluţionar care primeşte titlu de „luptător determinant“ în luna septembrie va încasa în octombrie banii pentru primele nouă luni ale anului, aproape 20.000 de lei (peste 4.000 de euro). În caz că beneficiarul decedează între timp, legea spune că banii vor fi încasaţi de moştenitorii direcţi.

A fost eliminată condiţionarea de vârstă pentru urmaşii care şi-au pierdut unul dintre  părinţi la Revoluţie. În vechea lege limita era fixată la 26 de ani, vârstă la care se presupunea că cel în cauză n-ar mai fi depins de ajutorul părintelui pierdut şi îşi putea lua viaţa în propriile mâini. Noua lege acordă o indemnizaţie de 0,5 din salariul mediu brut (circa 1.200 de lei) pe toată durata vieţii. Adrian Sanda încearcă să motiveze hotărârea: „Aceşti copii trăiesc traumatizaţi, dumneavoastră nu ştiţi. Să nu credeţi că este uşor. Chiar şi acum, după 25 de ani, sunt foarte sensibilizaţi la orice interferenţă cu cuvântul Revoluţie. Să vă spun că nu-şi găsesc de lucru?“. De asemenea, au fost majorate indemnizaţiile părinţilor urmaşi, de la 0,6 la 1,1 din salariul mediu brut. Astfel, fiecare din cei doi părinţi care şi-au pierdut un copil la Revoluţie va încasa câte 2.600 de lei lunar, 5.200 de lei împreună!

Criteriile pe baza cărora un revoluţionar este declarat „luptător cu rol determinant“ nu sunt suficient de clare. Noua lege prevede că se încadrează cei care „şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiective de importanţă deosebită, care au aparţinut regimului totalitar“. Şi totuşi, comisia SSPR a admis cererile unor aşa-zişi revoluţionari care în 1989 nu aveau mai mult de 10 ani (Neaţă Mioara, Florescu Viorel Ioan). Conform legilor din ţara noastră, regimul comunist nu s-ar fi prăbuşit fără aportul determinant al acestor copii. Secretarul de stat Adrian Sanda încearcă să explice: „Un cetăţean şi-a luat copiii de nouă şi zece ani şi în momentul în care s-a intrat în Televiziune, efectiv a intrat cu ei în studiou. Soldaţii din dispozitiv au fost impresionaţi de copiii ăştia şi n-au tras. Cum puteam să nu le dăm certificat dacă au fost acolo? Noi am încercat să introducem în lege un criteriu de discernământ, dar era neconstituţional. Asta e. Ştiu că sunt şi părţi nasoale în proiectul ăsta, le-am identificat şi eu, dar măcar am încercat să schimb ceva“. 

Unul dintre puţinele lucruri pozitive pe care le aduce noua lege: se referă la neacceptarea pe lista „luptătorilor determinanţi“ a celor care au acţionat la Revoluţie în atribuţii de serviciu (militari, angajaţi ai Televiziunii etc). Aceştia rămân însă cu titlul de „luptători remarcaţi“ şi beneficiază de celelalte privilegii.

Legea este probabil prea permisivă. Unii o văd prea severă, eu o văd prea permisivă aşa cum e acum Adrian Sanda, secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor

Revoluţionarii – 25 de ani de nereguli

Principalii lideri ai revoluţionarilor din ultimul sfert de secol au fost arestaţi în ultimii ani pentru fraudarea masivă a bugetului de stat. Este vorba despre Dorin Lazăr Maior, Emilian Cutean şi George Costin. Ultimii doi au fost şi secretari de stat ai revoluţionarilor.

Cutean a fost condamnat pentru folosirea unor bani publici în scopuri personale, în timp ce Costin a pus pe picioare o afacere de milioane de euro cu certificate de revoluţionar. Şi-a înfiinţat o reţea de asociaţii şi a fabricat peste 5.000 de revoluţionari (mulţi dintre ei fără nicio legătură cu evenimentele din decembrie 1989). Cu toţii au primit bani grei de la stat, sume pe care Costin le vămuia prin contracte notariale, adunând profituri uriaşe. George Costin a fost condamnat în 2013 la şapte ani de închisoare cu executare, însă Înalta Curte a hotărât rejudecarea procesului. 

Adrian Sanda, actualul secretar de stat al revoluţionarilor, admite că mulţi dintre cei care sunt posesori ai unor certificate de revoluţionari le-au obţinut pe nedrept: „Sunt de acord că s-au comis foarte multe nereguli. Sunt cazuri în care cineva şi-a luat certificatul profitând de asemănarea cu altă persoană sau familii întregi care şi-au luat certificate. Când depistăm astfel de cazuri, noi le semnalăm Parchetului”.


Revoluţionari protestând

revolutionari

"Adevărul" face pe această cale un apel către cititori, invitându-i pe cei care au participat la Revoluţie în oraşele importante (Timişoara, Bucureşti, Sibiu, Cluj, etc.) şi nu au solicitat ulterior un certificat de revoluţionar să ne scrie şi să spună ce i-a determinat să refuze această titulatură

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite