Despre mica corupţie şi noi înşine

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu prea fac chestiunea asta, însă diseminez şi aici un interviu pe care l-am dat Ioanei Ene Doginoiu, publicat astăzi 3 aprilie, pe site-ul www.ziare.com. Preiau textul integral şi vă rog să citiţi şi comentariile din postarea originală. După ce citiţi comentariile, vă rog să-mi explicaţi şi mie care este legătura intre subiectul interviului si faptul ca lumea mă înjură în baza originii mele etnice.

Nu cer compasiune şi nici înţelegere, ci doar un moment de reflecţie. Pentru că şi pe acest site sunt destul de mulţi care se cred superiori doar pentru că nu sunt romi.

Interviul a avut ca pilon central întrebarea Ioanei dacă putem avea parte de o diminuare a „micii corupţii” în condiţiile în care se vor mări salariile din sistemul bugetar. Răspunsurile mele nu au pretenţia de a reprezenta adevărul absolut, ci o opinie personală asupra subiectului.

PS. Titlul este pus de Ioana!

Tinerii care ştiu numai Crezul vor lupta cu corupţia? Dai şpagă şi apoi înjuri sistemul şi corupţii

Creşterea salariilor bugetarilor nu va diminua corupţia pentru că "la noi mică spaga nu vine neapărat din conştientizarea faptului că medicul sau poliţistul are salariul mic, ci pentru că vrem să fim trataţi mai bine, ne dă o senzaţie de şmecheri, pentru că sărim rândul şi este o chestiune de apartenenţa de grup. Marea problemă în România nu e neapărat nivelul salarial, ci modelul cultural", afirmă sociologul Gelu Duminică.

Într-un interviu acordat Ziare.com, Gelu Duminică a atacat fariseismul din societatea românească: "criticăm corupţia, dar dacă ne opreşte Poliţia pe strada pentru că am încălcat legea suntem dispuşi să dăm spaga, pentru că merge, pentru că suntem şmecheri. Dacă suntem farisei, nu vom schimba nimic. Schimbarea începe cu tine. Vrei să fii în altă situaţie? Schimbă-te tu! "

Iar schimbarea presupune multă educaţie şi în familie, prin faptele mai mult decât prin vorbele părintelui, şi la şcoală: "chiar şi în sistemul actual se pune mai mult accent pe educaţia religioasă, decât pe educaţia civică. Investim mai mult în relaţia omului cu divinitatea, decât în relaţia omului cu statul"

Se anunţă majorări consistente de salarii în special pentru medici, dar nu numai. Va fi aceasta şi o soluţie pentru eliminarea plăţilor informale din spitale şi, în general, pentru corupţia mică de care se plânge mai toată lumea?

Numai dacă şi modelul cultural s-ar schimba. Pentru că la noi "mica şpagă" nu vine neapărat din conştientizarea faptului că medicul sau poliţistul are salariul mic şi bani puţini. Ci pentru că vrem să fim trataţi mai bine şi aşa avem senzaţia că suntem trataţi mai bine. Totodată, ne dă o senzaţie de şmecheri pentru că sărim rândul, nu suntem în rând cu restul, nu ni se dă amendă.

Este o şi chestiune de apartenenţă la grup. Toată lumea face asta, cum să nu o fac şi eu? De asta când ne ducem într-un spital pentru o intervenţie chirurgicală, întâi întrebăm cât se dă pentru ea. Dacă nu dai cât trebuie, ai senzaţia că nu aparţii grupului, că eşti un paria.

Marea problemă în România nu e neapărat nivelul salarial, ci modelul cultural.

Din care şpaga face parte?

Peşcheş, mită, ciubuc avem o mulţime de sinonime. Avem tot felul de zicători: "maioul e mai aproape decât cămaşa", "cine-şi baga mâna în miere şi nu-şi linge degetele?" etc. Sunt foarte înrădăcinate.

Şi, totuşi, cetăţeanul va continua să dea şi dacă va şti că funcţionarul din faţa lui câştigă foarte bine, poate mai bine decât el? Nu va apărea la un moment dat un refuz, o revoltă?

Doar dacă va apărea un sistem de educaţie solid, iar societatea civilă va reuşi să îşi facă treaba mai bine, dacă suntem învăţaţi ce înseamnă drepturile de cetăţean. Altfel, a crede că doar mărind salariile vom scăpa de corupţie e naivitate. Nu avem cum. Pentru că nu există legătură între standardul de viaţă al funcţionarului şi a fi corupt sau între conştientizarea de către noi a acestui standard şi dorinţa noastră de a-l corupe.

Suma oferită de corupător este foarte tentantă cât timp lăcomia e una dintre caracteristicile umane. Dintotdeauna cineva şi-a dorit să aibă mai mult decât are. Foarte puţini se opresc.

Şi, totuşi, toată lumea se plânge de corupţie.

Este vorba despre fariseism. Criticăm corupţia, dar dacă ne opreşte Poliţia pe stradă pentru că am încălcat legea, suntem dispuşi să dăm şpagă, pentru că merge, pentru că suntem şmecheri.

Spuneaţi că soluţia este educaţia, dar nici până acum copiii nu erau învăţaţi la şcoală să dea şpagă. Sunt tot felul de campanii de toate felurile care spun că nu e bine să iei/dai.

Nu e bine, dar trebuie să te supui celui care are putere, are forţă. Nouă ni s-a spus că, dacă eram cuminţi, cu mânuţele la spate, eram un element foarte bun al clasei. Societatea românească este un efect al docilizării multor generaţii.

Chiar şi în sistemul actual se pune mai mult accent pe educaţia religioasă decât pe educaţia civică. Investim mai mult în relaţia omului cu divinitatea decât în relaţia omului cu statul, ceea ce mi se pare halucinant.

Ar trebui să investim în relaţia cu statul, cu drepturile noastre, în înţelegerea rolului de cetăţean activ, ce înseamnă monitorizarea statului de către cetăţean, care sunt atribuţiile autorităţilor faţă de cetăţean.

Am vorbit cu câţiva elevi de clasa a XII-a şi noţiuni ca democraţie, separaţia puterilor în stat, totalitarism sunt o necunoscută. Dar ştiau foarte bine Crezul. Nu e rău să ştii Crezul, dar e rău să ştii numai Crezul.

Tinerii aceştia peste puţin timp vor vota, vom aştepta de la ei să se bată cu flagelul corupţiei, dar dacă nu a fost învăţat să aibă o abordare critică, să înţeleagă ce e în puterea lui să schimbe, logic că va prelua modelul cultural, prin el înţelegând tot ce transmitem noi non-genetic generaţiilor viitoare. Transmitem că e minunat să fii şmecher şi să parvii.

Şi, atunci, cum ar trebui să fie făcută concret aceasta educaţie pentru a fi eficientă?

Nouă programa oferă spaţiu. Dar copiii ar trebui să fie educaţi de mici. Părinţii sunt primii care ar trebui să ofere modelul pentru că educaţia primară, cei şapte ani de acasă sunt cei mai importanţi pentru dezvoltarea omului. Trebuie să ne învăţăm copiii să aibă pretenţii de la stat şi să respecte regulile.

Păi nu spuneaţi că primul nostru gând după ce ne opreşte poliţistul e cum să-l mituim?

Asta e. Dacă suntem farisei, nu vom schimba nimic. Schimbarea începe cu tine. Vrei să fii în altă situaţie? Schimbă-te tu! Nu mai da şpagă, acceptă rezultatul deciziilor tale. Şi îi arăţi copilului tău că, dacă ai încălcat o regulă, trebuie să plăteşti, să îţi asumi consecinţele faptelor tale.

Nu dai şpagă şi apoi înjuri sistemul şi corupţii. Copilul va înţelege ce îi transmiţi, mai degrabă ce faci decât ce îi spui, pentru că efectele făcutului sunt mai mari decât efectele spusului. Dacă el vede că tata a dat şpagă şi a rezolvat problema, lecţia e învăţată.

Fariseismul exact asta înseamnă, să ceri altuia ceea ce tu nu faci. Şi de aceea schimbarea începe de la noi. Noi cerem societăţii să se schimbe, dar societatea noi o formăm, ea nu e ceva abstract.

Asta vine şi din comunism.

Nu sunt neapărat de acord. Sistemul fanariot a fost posibil pentru că a existat aici o apetenţă mare pentru linguşeală, dar şi mentalitatea, "dacă fură şi îmi dă şi mie, e bun".

Şi spun ceva ce nu o să placă multora. Cred că acest model cultural este legat şi de felul în care Biserica Ortodoxă şi-a făcut treaba pe aceste plaiuri. Servilismul, chiar servitutea profundă faţă de Biserică, forţa pe care ea încă o are, au dat foarte puţin loc civismului.

În schimb, societatea germană pe la 1600 avea reforma religioasă a lui Martin Luther. În Marea Britanie, Magna Charta Liberatatum a însemnat şi reforma religiilor. Noi am avut şerbie, legare de glie, robie, de multe ori la presiunea şi în beneficiul Bisericii.

La noi a fost: crede şi apleacă-te. Cum să apară embrionii de civism necesari pentru o societate care să creadă în individ şi să-l pună deasupra statului?

Asta înseamnă că o contraeducaţie va dura foarte mult, generaţii poate?

Cu siguranţă nu e o chestie de câţiva ani. Schimbări profunde nu se vor întâmpla într-o generaţie. Dar schimbări evidente vom avea dacă vom conştientiza că schimbarea începe cu noi.

Ieşirea în stradă e un semn de schimbare?

Sigur că da. Şi, din punctul meu de vedere, reprezintă în bună măsură rezultatul celor 27 de ani de muncă a entităţilor societăţii civile, a ONG-urilor cu precădere care au dat alt tip de informaţie.

Acest început de schimbare nu e şi un efect al contactului tot mai larg al romanilor cu Occidentul?

Absolut. Cel mai mare bine care i se putea întâmpla României din perspectivă aceasta a fost migraţia. Pentru că cele 3 milioane de români care sunt afară vin periodic în ţară cu alt mod de a percepe relaţia cu statul şi de a vedea lucrurile. În Germania, nici prin cap nu îţi trece să mituieşti poliţistul, că te pune jos în secundă a doua.

Şi în aceste condiţii aşteptările cresc. În sociologie avem grup de referinţă, cel la care doreşti să ajungi, cu care te compari. Adică Europa. În momentul în care aşteptările sunt prea mari, experimentezi frustrarea, iar noi suntem frustraţi.

Pentru că am aşteptat să ajungem prea repede şi fără efort personal la acelaşi nivel cu grupul de referinţă?

Eu merg mai degrabă pe a doua. Ne-am dorit să fim europeni, dar făcând lucrurile româneşte. Avem cel mai slab sistem de educaţie, avem una dintre cele mai slabe productivităţi ale muncii, dar vrem salarii ca în Europa. Vrem sistemul european, dar să putem da şpagă ca să nu ni se aplice legea sau ca să ni se aplice preferenţial, ca să rezolvăm orice.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite