Deficitul bugetar - platit cu viata

Cu putin noroc, Florin Nica, pacientul alungat din spital pentru ca "nu prea mai avea sanse de supravietuire", ar putea intra in istorie. Solutia aleasa in cazul lui de medicii de la Spitalul nr. 1

Cu putin noroc, Florin Nica, pacientul alungat din spital pentru ca "nu prea mai avea sanse de supravietuire", ar putea intra in istorie. Solutia aleasa in cazul lui de medicii de la Spitalul nr. 1 din Craiova ramane, practic, singura posibilitate de a mentine in functie sistemul sanitar. Este cunoscut faptul ca, din banii consumati de-a lungul timpului de un pacient, peste 70 la suta ii sunt necesari in ultimii doi ani de viata. O suferinta inutila pentru om, care oricum "nu prea mai are sanse", si un efort prea mare pentru un buget de criza. Investitia facuta de stat in dotarea cu tehnica de varf a dat roade: medicii pot stabili cu precizie care sunt sansele pacientului si, fiindca e mai ieftin sa previi decat sa tratezi, il pot trimite din vreme sa moara acasa. Din fericire, al doilea caz Nica (primul fiind pacientul aruncat de o asistenta din Salvare, in Bucuresti) nu este semnificativ pentru atitudinea medicilor romani. Dimpotriva, acestia fac eforturi supraomenesti pentru a-si tine in viata pacientii, mult peste limitele lor biologice si in ciuda obstacolelor ridicate de dotarile insuficiente. Din nefericire, sistemul ii impinge la optiuni disperate: cand ai un singur flacon cu antibiotice si doi pacienti, cui il dai? Batranului care a facut pneumonie pentru ca a fost debransat de la reteaua de termoficare ori sugarului ajuns in viata tarat pentru ca mama nu a avut ce manca in timpul sarcinii? Normal ca-ti vine sa te intrebi, cum a facut-o si premierul, la ce ne mai trebuie Asigurari de Sanatate? Doar aceleasi lipsuri le traiam si pe vremea cand banii erau dijmuiti de Ministerul Sanatatii. Legea asigurarilor a trecut insa de Parlament cu o singura abtinere, fiind putin probabil ca un politician ca dl. Nastase sa voteze in necunostinta de cauza. Mai mult ca sigur, domnia sa ii atentiona astfel, subtil, pe cei responsabili de criza din retea. Nu e greu sa raspundem, totusi, la intrebare. In esenta, Asigurarile sunt o institutie care colecteaza bani de la cetateni atunci cand acestia sunt in putere si ii returneaza sub forma de servicii medicale, cand omul a dat de necaz. Casa de Asigurari apartine, prin lege, celor asigurati si nu statului. Politica sanitara o face insa statul, prin Ministerul Sanatatii, care stabileste regulile dupa care functioneaza domeniul. Asa arata sistemul in Germania. Pentru ce este folosit el in Romania? Inainte, cand murea cu zile cate un om, atacurile se concentrau pe minister, si, respectiv, Guvern. Acesta nu mai avea cui pasa responsabilitatea. Astazi, ministerul poate da vina pe Asigurarile care dirijeaza banii. Asigurarile, la randul lor, se scuza: am strans destui bani, dar nu-i putem folosi, pentru ca nu ne lasa Ministerul de Finante. La randul lor, Finantele au doua fumigene de aruncat pe linia frontului. Intai ca "nu ne lasa Parlamentul", care a stabilit un plafon de cheltuieli, ce nu poate fi depasit. Al doilea - e risipa in retea. Medicii arunca banii pe medicamente scumpe si recurg la internari inutile. Din acest labirint, Guvernul iese cu imaginea nesifonata, iar cetateanul bolnav - cu picioarele inainte. Asigurarile nu ajuta Guvernul doar sa-si conserve capitalul de imagine, ci ii aduc si capital in Trezorerie. Deficitul bugetar a fost mentinut in limitele convenite cu FMI prin blocarea banilor dati de romani pentru propria sanatate. Acelasi truc s-a practicat si anul trecut, dar politicianismul liberalilor si democratilor, care acum introduc motiuni pe aceasta tema, nu mai preocupa pe nimeni. Ce intereseaza este ca, intr-un moment in care datoriile sistemului sunt de 5.000 de miliarde, romanii ar trebui sa aiba in contul Sanatatii 8.000 de miliarde de lei. Sunt bani care s-au luat din buzunarele patronilor si salariatilor, la propriu, si care nu mai exista decat pe hartie. Romania este astfel singura tara europeana care incheie anul cu un excedent al Asigurarilor de Sanatate. Pana si in SUA, Guvernul a subventionat cele doua institutii publice de asigurari medicale. Romanii au platit cu rinichi, cu ochi, cu plamani sau chiar cu viata succesul mentinerii deficitului bugetar in limitele convenite cu FMI. De altfel, transa de 100 de milioane de dolari cu care ne imprumuta Fondul este cu 30 de milioane de dolari mai mica decat datoriile pe care le are sistemul public de sanatate fata de furnizori. Fiindca Asigurarile nu pot plati, platesc asiguratii: din ce in ce mai des oamenii sunt pusi sa-si aduca medicamente de acasa, retetele compensate se elibereaza doar o saptamana pe luna... Bine, dar daca s-ar da inapoi banii Sanatatii, se poate prabusi economia. O explozie a inflatiei ar ajuta pacientii? Evident, nu. Abia aici se vede faptul ca Asigurarile din Romania nu-si fac treaba. Cand ai bani in cont, dar nu-i poti folosi, exista o sumedenie de mecanisme ale economiei de piata care te pot scoate din criza. Bonduri, obligatiuni, factoring, orice iti permite sa "rostogolesti" datoria un an-doi, pana iti revii, este de incercat. Tehnic vorbind, Asigurarile trebuiau sa propuna caile de transformare a hartiilor in bani lichizi, iar ministerul sa aleaga o solutie si sa o prezinte Guvernului. In realitate, nu s-a facut nimic. Medicilor nu le-a mai ramas decat sa adopte "solutia Nica".