De ce clujenii nu consumă şpriţ?

Că-i născut la graniţa dintre Austria şi Italia, că-i servit în Vechiul Regat, precum şi în ale ţări occidentale, despre „gespritzer“ sau şpriţul românesc se pot scrie multe, însă clujenii spun: vinul nu se amestecă cu apă. Este o opţiune locală, regională şi ţine de gust, tradiţie.

Sunt somelieri care consideră că servirea şpriţului este o greşeală, pentru că slăbeşte analiza senzorială a vinului şi îi diluează calitatea, buchetul, consistenţa, culoarea.

La Cluj nu se consumă şpriţ, se serveşte vin. Poate tradiţia, poate respectul pentru aroma vinului, poate pentru faptul că trăim într-o comunitate pretenţioasă, ambiţioasă. În cetatea de sub Feleac, experienţele nu se amestecă dacă duc la diluare.

Suntem pretenţioşi şi ambiţioşi pentru că suntem al doilea oraş al ţării, reşedinţa istorică şi culturală a Transilvaniei.

Suntem ambiţioşi datorită universităţilor noastre, suntem ambiţioşi datorită industriei medicale şi IT-ului, suntem pretenţioşi şi cosmopoliţi datorită multiculturalităţii noastre, însă avem o restanţă pentru a susţine şi menţine în viitor, statusul comunităţii noastre: descongestionarea traficului.

În septembrie, când copiii au revenit la şcoală, iar studenţii în universităţi, traficul a blocat oraşul la orele de vârf, un oraş care încă are nevoie de o soluţie curajoasă.

Emil Boc anunţa atunci, într-o perspectivă de 15 ani, facerea metroului, o idee bună chiar dacă preluată fără ghilimele, dar o idee pe care o susţin şi o voi promova în perioada următoare.

Emil Boc ne asigura că ideea metroului „nu este o gogoaşă“.

În ianuarie, după ce a trecut greul începutului de an şcolar, universitar şi sărbătorile de iarnă, Emil Boc schimba termenii: 30 de ani şi „metrou de suprafaţă sau o alternanţă metrou subteran-suprafaţă“.

Nu jocul de-a alba neagra este supărător pentru o comunitate pretenţioasă, nu bulibăşeala răzgândelilor într-un interval de patru luni enervează, nu faptul că populist a bugetat un studiu de fezabilitate care exclude comunele din zona metropolitană, prin care totuşi metroul va trece, ci lipsa ambiţiei manageriale: Cluj-Napoca trebuie să aibă metrou, trebuie să creeze premizele de dezvoltare şi extindere pentru următorii 30-40 de ani, Clujul milionului de locuitori.

Dragă Emil, metroul clasic în Cluj-Napoca este un proiect pretenţios şi ambiţios, nu o şpriţuială. Asumă-ţi greutatea proiectului, nu-l mai şpriţui! Asumă-ţi viitorul comunităţii noastre, asumă-ţi aroma şi calitatea vinului, Emile! Asumă-ţi să fii somelierul nostru! Nu mai amesteca promisiunile! Nu mai amesteca vinul cu apa!

Pentru că şpriţul, pentru tine, poate fi o chestiune de opţiune personală, dar niciodată pentru oraş, administrativ-comunitară.