Tipul cânta o combinaţie de hip-hop, lăutărie, manea şi orice alt gen de muzică care reuşeau să-i pună versurile în valoare. Zecile de milioane de vizualizări obţinute pentru o sumedenie de melodii arată că omul a ştiut pe ce să mizeze pentru a avea succes şi că mesajele sale făceau să vibreze mulţi iubitori de artă muzicală. E şi greu, ca român ce trăieşte în România, să nu rezonezi la „Viaţa m-a făcut să nu fiu deloc cuminte/ Am făcut infracţiuni şi-am mers înainte/ Eu nu dau înapoi/ Nu cad pe locul doi/Pentru că şeful meu/ E numai Dumnezeu/ Am făcut multe rele/ Şi-aveam pedepse grele/ Dar El nu m-a lăsat/ Şi tot m-a ajutat”.

În lumina acestor versuri care mustesc a „şcoala vieţii”, auzul ştirii că Dani Mocanu a fost arestat a căzut peste mine ca un trăznet. Cică în timpul liber omul se ocupa cu proxenetismul şi alte infracţiuni din aceeaşi familie, nu de alta însă chiar dorea să-şi provoace muza pentru a putea să creeze alte versuri de acelaşi mare angajament. Eu unul mă aşteptam să aud că domnul în cauză a fost admis la program de studii doctorale ale Universităţii Oxford sau cel puţin ale London School of Economics, însă se pare că „dujmanii” (cu „j”, aşa cum se „spune” băieţaşii) l-au făcut. Nu-i nimic, că omul se va întoarce, şi atunci să te ţii….

17.5 milioane de vizualizări pentru „M-aţi băgat în închisoare, nu am să vă iert vreodată/ Vin şi mă răzbun chiar de mai intru o dată/ Nici o închisoare nu o să mă potolească/ Când mă eliberez o să fiu teroarea voastră/ V-aţi pus împotriva mea nici nu ştiţi în ce intraţi/ Răzbunarea nu o opriţi cu o mie de mascaţi/ Vin acasă şi vă arăt ce mi-am pus în gând/ Vă nenorocesc pe toţi şi mă întorc râzând/ V-aţi dat că-mi sunteţi fraţi dar de fapt voi m-aţi legat/ Din braţe de la nevasta voi m-aţi alungat/ Îmi plânge nevasta că nu sunt în libertate/ Dar când mă eliberez plătiţi pentru toate (....)”.
 
Voi realizaţi ce umbre zac în noi de rezonăm la astfel de versuri? Voi înţelegeţi cât de farisei suntem când zicem că urâm violenţa si şmecheria, însă ne uităm la clipuri în care aceasta este transformată în formă de distracţie? Voi sunteţi conştienţi că acest „artist” a devenit mega-popular cântând despre ceea ce unii dintre noi, foarte mulţi de altfel, ne dorim, în ascuns, să facem şi să fim?
 
Pentru mulţi români, faptul că eşti perceput ca fiind „şmecher” este dezideratul care te împlineşte. Ne luăm maşină scumpă chiar dacă veniturile noastre legale nu ne-ar îndreptăţi să avem nici măcar o garsonieră într-un cartier muncitoresc, fiind învăţaţi că „imaginea şi prima impresie contează”; ne îmbrăcăm cu haine de firmă, cu sigla la vedere, să ştie lumea că ne permitem, raportându-ne la ideea că „haina-l face pe om”; ne ducem la club de fiţe, bem nu ştiu ce băutură, ne tragem gagică mult mai tânără decât noi, care să fie „piesă”, ne ducem la Mamaia, în week-end, ca toată lumea să ştie că „avem valoare”; înjurăm poliţistul care ne opreşte in trafic, avem senzaţia că „putem cumpăra orice şi oricând” şi simţim că „avem lumea la picioare”; avem prieteni la care să apelăm să nu stăm la rând nici măcar când ne ducem să ne schimbam permisul, asumându-ne faptul ca „şeful tot şef rămâne”.  A fi „jmecher” (tot cu „j”, exact ca la „dujman”) înseamnă că te vezi deasupra tuturor, că regulile nu ţi se aplică şi mai ales că, întotdeauna, ai pe cineva care spune tuturor cât de tare eşti tu…..
 
Dani Mocanu cântă pentru mulţi dintre noi. Să nu ne ascundem în spatele unor valori elitiste pe care ne place să le afişăm sperând că vom consideraţi altfel decât am fost învăţaţi să fim! Putem să considerăm că valorile transmise de acele versuri sunt ale unei minorităţi etnice anume, dacă nu am fi contrazişi de zecile de milioane de vizualizări pe care aceste melodii le au. Şi dacă conştientizăm asta, atunci trebuie să ne asumăm că avem în noi dorinţa de ne răzbuna pe cei ce ne sunt potrivnici şi credinţa că întotdeauna există cineva care ne vrea răul. Şi că soluţia pe care o avem în astfel de situaţii este că mai bine „plânge mă-sa decât să plângă mama”, chiar dacă asta înseamnă că cineva trebuie să plângă…
 
Milioane de vizualizări pe care le-am oferit dând un click unei melodii, ascunşi în intimitatea noastră. Milioane de click-uri care ne arată o faţă de-a noastră pe care nu vrem să o arătăm şi pe care de multe ori o înjurăm la cei ce-o şi-o asumă. Milioane de feluri de a ne arăta cât de farisei suntem!