Cum este românul?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La şcoală, învăţăm de mici că românul este ospitalier, fire deschisă, patriot, cinstit sau harnic - şi încă din Abecedar sunt multe texte care ilustrează aceste calităţi. Ni se întipăresc în minte şi toată viaţa ne urmăreşte „proverbiala ospitalitate a românului".

Dacă nu rămânem la acest nivel, putem să ne oferim plăcerea explorării „laturii întunecate" a problemei. Adică, în loc de calităţi, să inventariem defectele. Aşa s-a întâmplat cu mulţi intelectuali după '90, care l-au descoperit pe Constantin Rădulescu-Motru. Prostimea o fi crezând că românul e cel mai cel, dar iată că venim noi, rafinaţii, lucizii, care-i punem în faţă oglinda făurită acum vreo 80 de ani de maestrul Rădulescu-Motru: românul este individualist şi respinge organizarea, preferă lucrurile improvizate şi, la nivel individual, e foarte obedient. Este patriot numai la nivel declarativ, dar altfel e interesat numai de micile lui aranjamente.

Dacă dăm o căutare pe Google după expresia „românul este", aflăm despre el şi lucruri pozitive, şi negative. Iată câteva titluri: „Românul este gospodar şi nu moare de foame în vremuri de criză"; „Românul este analfabet financiar, nu prost"; „Românul este inventiv"; „Românul este un lăudăros"; „De ce oare românul este atât de parşiv"; „Românul este analfabet!"; „Românul este nesimţit şi sclav"; „Românul este un gurmand"; „Românul este cel mai mare consumator de porc"; „Românul este un fin cunoscător de vodcă".

După cum se observă, „românul este..." admite practic orice completare, e o formulă foarte generoasă şi la-ndemâna oricui. Iar când o foloseşti, pari dintr-odată un individ inteligent, care a detectat o trăsătură universal valabilă. Ce contează că există şi mulţi români care nu sunt nici pe departe nişte persoane inventive, alţi foarte mulţi care nu sunt analfabeţi sau lăudăroşi, alţii care nici măcar nu pun vodcă pe limbă?
Cum e, deci, românul? Desigur, el este şi gras şi slab, şi inteligent şi prost, şi harnic şi leneş, şi înalt şi scund, şi generos şi zgârcit, şi poet din naştere şi fără organ pentru poezie. Asta pentru că, în România (ca peste tot în lume), sunt şi oameni graşi, şi slabi, şi inteligenţi, şi proşti, şi harnici, şi leneşi şi tot aşa. Românul poate fi oricum. Sau, mai degrabă, nicicum.

Asta pentru că, de fapt, „românul" e doar o fantoşă, o construcţie artificială cu care operează minţile unora, din comoditate. În realitate, el nici nu există. Există fireşte români, dar, cum sunt diverşi, numeroşi şi nu au branhii sau înotătoare, e imposibil să-i vâri forţat într-o cutie de conserve.

Cezar Paul-Bădescu este scriitor

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite