Ctitoriile Elenei Udrea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Odată finalizate, sălile de sport nu vor produce, ci vor înghiţi bani.

Elena Udrea a făcut o pasiune mistuitoare pentru sălile de sport. Atât de mistuitoare încât şi-a pierdut orice urmă de raţiune şi de bun-simţ. Ministrul Dezvoltării a întocmit o notă de fundamentare pentru un proiect de act normativ prin care vrea să construiască săli de sport, de până la 15.000 de locuri, în oraşele reşedinţă de judeţ. Nota nu precizează numărul localităţilor care vor avea săli, singurul indiciu cu privire la acest aspect fiind „în câte mai multe oraşe". Valoarea programului, care se va întinde pe cinci ani, se ridică la un miliard de lei, adică peste 238 de milioane de euro.

Doamna ministru nu se dezminte. După ce a a investit cu nemiluita în tot felul de săli pe la Cuca Măcăii, care nu folosesc nimănui, acum a trecut la etapa a doua: săli de sport polivalente în marile oraşe din ţară. Sunt de acord că investiţiile sunt necesare pentru a porni motorul economiei anchilozat de recesiune, dar să faci acum săli de sport mi se pare o nerozie fără margini.

Ministrul a justificat oportunitatea acestor construcţii prin faptul că România va putea organiza, astfel, competiţii sportive internaţionale de anvergură. Mai mult, Elena Udrea crede că sălile de sport vor înlesni pregătirea echipelor, iar tinerii se vor dezvolta armonios prin practicarea sportului. Te bufneşte râsul!

Îmi permit să-i atrag atenţia doamnei ministru că astfel de investiţii nu se justifică din punct de vedere financiar, mai ales în aceste vremuri tulburi pentru economie. Pentru a organiza competiţii internaţionale majore, România are nevoie de două-trei săli polivalente moderne, dintre care una de dimensiuni mai mari, să zicem de 20.000 de locuri. De câte o sală în fiecare oraş reşedinţă de judeţ nici nu poate fi vorba. Este aberant. Spun asta pentru că ţările din regiune - Ungaria, Croaţia, Serbia, Cehia - nu au fiecare mai mult de trei săli polivalente de mari dimensiuni (peste 10.000-15.000 de locuri) şi, Slavă Domnului, organizează competiţii sportive importante pe bandă rulantă. Cel mai recent exemplu este finala Cupei Davis dintre Serbia şi Franţa, găzduită de „Belgrad Arena", o sală de 25.000 de locuri.

Pe lângă faptul că un asemenea program megalomanic de construcţie a sălilor nu este oportun din punct de vedere sportiv, mai intervine o problemă: odată finalizate, aceste construcţii nu vor produce, ci vor înghiţi bani, întrucât întreţinerea lor costă. Iar România numai de asta nu are nevoie.

Evident, ministrul Udrea vede numai oportunităţi în demersul domniei sale. Spre exemplu, în nota de fundamentare, la capitolul „Impactul  macroeconomic" se menţionează că executarea lucrărilor va permite crearea de noi locuri de muncă şi va ajuta la relansarea sectorului materialelor de construcţii.  Acum depinde cine va câştiga licitaţiile pentru construirea „obiectivelor". Dacă algoritmul câştigător va fi acelaşi ca la precedentul program de construire a sălilor de sport, când lucrările au fost atribuite doar anumitor firme, atunci noul proiect are într-adevăr o justificare. Dar doar din punctul de vedere al actualilor guvernanţi. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite