Codul Muncii virează la dreapta

Codul Muncii virează la dreapta

România se pregăteşte să treacă de la „dictatura salariaţilor“, cum spun patronii, la „exploatarea angajaţilor“, cum afirmă sindicaliştii Foto: Florin Gheorghe

Legislaţia muncii din România este pe cale de a se înclina în favoarea angajatorilor, la cererea FMI şi la presiunile companiilor multinaţionale. Salariaţii ar putea opta pentru 10-12 ore de muncă pe zi, iar concedierile se vor face mai uşor, dacă la modificarea Codului Muncii autorităţile vor fi mai mult de partea patronilor, decât a sindicatelor.

Ministerul Muncii evaluează de câteva săptămâni mai multe propuneri de modificare a Codului Muncii venite din două direcţii: de la patronate şi de la inspectoratele teritoriale din subordine. Sugestiile au tendinţa de a trage mai la dreapta o legislaţie a muncii care acum favorizează angajatul, dar care nu permite ca piaţa muncii să fie mai flexibilă, aşa cum sună cerinţa FMI.

Citeşte şi:
Firmele ar putea concedia angajaţii fără să dea explicaţii

Concedieri fără explicaţii

Modificările care-i înspăimântă cel mai mult pe salariaţi sunt cele referitoare la concedieri, fie ele colective sau individuale. Patronatele cer simplificarea procedurilor, fiindcă cele actuale sunt costisitoare şi durează prea mult. În plus, spun reprezentanţii patronatelor, condiţiile în care firmele se pot dispensa de angajaţi fac aproape imposibil acest lucru şi au dus la abuzuri ale salariaţilor asupra angajatorului. Cezar Corâci, preşedintele Uniunii Generale a Industriaşilor din România 1903, a calculat că o disponibilizare colectivă ia cel puţin două luni: „Timp în care o firmă care vrea să se restructureze ar putea chiar să dea faliment şi să nu mai aibă ce revitaliza". Maria Grapini, preşedinta Federaţiei Patronale din Industria Uşoară, susţine că actualul Cod al Muncii îi împiedică pe patroni să facă economii atunci când lichidează o afacere, astfel încât ei rămân cu datorii după ce plătesc toate compensaţiile pentru salariaţi.

„Procedurile greoaie afectează chiar economia şi de asta statul ar trebui să fie de partea angajatorilor", a explicat Grapini. În cazul concedierii din motive care ţin de salariat, indisciplină sau performanţe slabe, patronii se plâng că prevederile fac imposibilă demonstrarea acestor lucruri în instanţă şi de aici numărul mare de procese pierdute în favoarea angajatului: aproximativ 90%. O firmă a Mariei Grapini trebuie să plătească pentru şase persoane salariul pe doi ani, cât a durat până acum procesul: „Peste 200.000 de lei, iar procesul n-a ajuns la recurs. Pentru nişte lucrătoare care aveau nevoie de nouă minute pentru confecţionarea unei piese de îmbrăcăminte care apare în normativele mele cu trei minute timp de producţie", explică Maria Grapini.

Salariaţii, între abuz şi sclavie

În documentele de lucru de la Ministerul Muncii există varianta concedierii fără explicaţii, fapt ce ar duce "la restabilirea raportului între angajat - angajator". Mai mult, spun autorii propunerii, "consecinţa directă este limitarea abuzurilor salariaţilor şi posibilitatea reală a angajatorului de a organiza activitatea societăţii". Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa, spune că "simplificarea procedurilor" se reduce de fapt la "dreptul angajatorului de a da afară subit şi fără explicaţii oamenii incomozi". Ovidiu Jurcă, vicepreşedinte BNS, spune că aceste modificări vor forma o clasă de salariaţi sclavi, care nu vor mai protesta şi vor accepta salarii mizerabile pentru a nu fi daţi afară.

De la 8 la 12 ore pe zi

Una dintre principalele propuneri venite de la Camera de Comerţ Româno-Americană (AmCham Romania) este schimbarea programului de lucru, explică Dan Matei Agathon, secretar general al Confederaţiei Patronale din Industrie (Conpirom). În România, săptămâna de lucru este de 40 de ore, cu posibilitatea de a o suplimenta cu cel mult opt ore. Potrivit Codului în vigoare, media săptămânală de maximum 48 de ore se poate întinde doar pe un interval de trei luni. AmCham Romania propune "individualizarea timpului de lucru", adică salariatul şi angajatorul să negocieze direct timpul fiecăruia. Se vorbeşte chiar de introducerea sistemului "opt-out", excepţie de la directiva europeană. Asta ar însemna ca săptămâna să depăşească numărul maxim de 48 de ore, impus în directiva europeană. Marea Britanie, de exemplu, are o derogare ce permite unei persoane să muncească şi 60 de ore pe săptămână, dar nu mai mult de şase luni.

Patronatele susţin că asta îi ajută pe oameni să câştige mai mult şi să ducă o viaţă mai bună. De cealaltă parte, sindicaliştii susţin că este vorba de exploatare şi de eficienţa scăzută a muncii la un program de 12 ore pe zi, de exemplu. Ovidiu Jurcă, vicepreşedinte BNS, explică principiul european al celor trei opt: "Omul trebuie să muncească opt ore, să se odihnească altele opt şi să acorde familiei sau comunităţii celelalte opt ore din existenţa sa cotidiană". Dacă Guvernul va introduce "opt-out", avertizează Jurcă, atunci "se va lăsa cu sânge. Punem jos ciocanul şi pixul şi nu mai lucrăm. Să muncească ei!". AmCham Romania se apără spunând că propunerile ei derivă din programul de criză al Guvernului, pentru perioada 2009-2012, şi că alt scop este "păstrarea atractivităţii investiţionale a României".

Weekend în mijlocul săptămânii

Altă propunere este menţionată de fostul ministru al Muncii, Mihai Şeitan, care ştie că se are în vedere şi posibilitatea ca ziua liberă să nu fie neapărat duminica: "De exemplu, joia. Este o discuţie foarte complexă, care se poartă în toată Europa". Discuţia se poartă în toată Europa, într-adevăr, însă încă nu a fost introdusă în Directiva Europeană privind timpul de muncă, deoarece se opun partidele de orientare creştină, ai căror reprezentanţi spun că ar fi o măsură împotriva persoanelor care practică o religie sau alta.

România, la stânga

- În Europa întâlnim şi ţări unde salariaţii au cele mai multe drepturi. România se remarcă aici ca fiind ţara unde este cel mai greu să concediezi un salariat şi unde compensaţiile pentru disponibilizări sunt mari.
- În Franţa, Anglia şi Germania se organizează cel mai uşor o grevă, iar Finlanda este ţara cu cea mai mare rată de sindicalizare din lume (peste 71% din salariaţi fac parte dintr-un sindicat).
- Cea mai scurtă săptămână de lucru este în Franţa (35 de ore). Urmează Danemarca, cu 37 de ore de muncă săptămânal.
- În Spania, salariaţii au cea mai lungă pauză de masă (siesta), de trei ore. Această pauză s-a redus în ultimii ani, la presiunea multinaţionalelor.

Echilibru în UE

- Statele din Uniunea Europeană beneficiază de cea mai echilibrată legislaţie în domeniul relaţiilor de muncă. Germania este exemplul clasic pentru echilibrul angajat - angajator. Acest lucru a fost posibil datorită tradiţiei sindicale de pe vechiul continent. Săptămână de lucru de 48 de ore, cu tot cu orele suplimentare, concediu de odihnă de circa 25 de zile lucrătoare şi legi care permit relativ uşor declanşarea conflictelor de muncă.
- Vârsta de pensionare va ajunge în curând la 65 de ani în toate statele membre, iar estimările Comisiei Europene arată că până cel târziu în 2060 vârsta de retragere din activitate va fi la 70 de ani.

Sud-coreenii, la dreapta

- Deşi japonezii sunt consideraţi cei mai muncitori, în Coreea de Sud programul de lucru obişnuit în companii este de aproximativ 12 ore pe zi.
- Tot în Coreea de Sud, sâmbăta a fost introdusă ca zi liberă prin lege abia în 2004. În SUA, săptămâna medie de lucru este cu şase ore peste cea din Europa. Această ţară este cea mai restrictivă în organizarea unui sindicat.
- Vârsta medie de pensionare în America este de peste 67 de ani.
- În Europa, cel mai mult muncesc cei din Marea Britanie, unde există posibilitatea ca programul săptămânal să ajungă la 60 de ore. Tot americanii au şi cele mai scurte concedii anuale, de doar două săptămâni.

"Procedurile greoaie de concediere afectează chiar economia şi de asta statul ar trebui să fie de partea angajatorilor."
Maria Grapini preşedinta Federaţiei Patronale din Industria Uşoară

"Aceste modificări vor forma o clasă de salariaţi sclavi, care nu vor mai protesta şi vor accepta salarii mizerabile pentru a nu fi daţi afară."
Ovidiu Jurcă vicepreşedinte BNS

Sindicatele din România nu vor mai fi invidiate de suratele lor europene

Reglementările actuale riscă să rămână o simplă nostalgie din vremurile de glorie ale mişcării sindicale româneşti, dacă pachetul Guvernului se aprobă aşa cum este acum elaborat la Ministerul Muncii. Sindicatele autohtone s-au lăudat mereu colegelor lor din Europa şi au fost invidiate de acestea datorită legislaţiei din domeniu: Codul Muncii, Legea sindicatelor, a conflictelor de muncă şi a contractelor colective. Ovidiu Jurcă, vicepreşedintele Blocului Naţional Sindical, povesteşte că la o mare întrunire a sindicatelor europene românii au prezentat Contractul Colectiv la nivel naţional. La sfârşit, unul dintre colegii francezi a întrebat timid: "Bine, asta cereţi voi, dar ce o să obţineţi din toate astea?" La care românul i-a răspuns, spre stupefacţia tuturor: "Nu, n-aţi înţeles. Acesta este contractul naţional în vigoare acum!".

Între FMI şi avertizările Europei

Schimbarea legislaţiei muncii a fost un subiect arzător în toată Europa, înainte de izbucnirea crizei. Din 2009, când a devenit evident pericolul transformării crizei economice într-una socială şi a crescut riscul apariţiei revoltelor, aceste preocupări au devenit tabu. Este suficient că statele sunt obligate să ia măsuri dure de austeritate, au avertizat diverşi oficiali europeni, iar modificarea legislaţiei în favoarea angajatorilor în acest moment ar echivala cu scânteia de care nu are nimeni nevoie. Preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, declara anul trecut „că există riscul unei puternice crize umane şi sociale, cu implicaţii politice majore".

Momentul ales de Executivul Boc pare astfel nepotrivit, dar explicaţia se găseşte în scrisoarea de intenţie semnată cu FMI. Şeful delegaţiei acestei instituţii în România, Jeffrey Franks, spunea că modificarea Codului Muncii se impune „pentru că este foarte important pentru România să aibă o forţă de muncă flexibilă, care să genereze o productivitate mai mare. Aceasta este cheia creşterii economice în viitor". Guvernul României s-a angajat faţă de FMI ca anul acesta să opereze în Cod schimbările, iar sindicaliştii susţin că este posibilă chiar asumarea răspunderii în Parlament pe întregul pachet privind legile muncii.

Multinaţionalele insistă

Tot anul trecut, Jean-Claude Juncker, preşedintele Eurogroup, al miniştrilor de finanţe din zona euro, făcea un apel către marile companii pentru a evita pe cât posibil disponibilizările masive, întrucât "Europa se va confrunta cu o criză socială din cauza creşterii drastice a şomajului". La noi, marile companii cer modificarea Codului, printre altele, tocmai pentru a putea disponibiliza mai uşor.

Ce legi se mai schimbă

Premierul Boc a declarat în repetate rânduri că alături de Codul Muncii vor fi schimbate şi legile patronatelor, sindicatelor, contractelor colective şi a conflictelor de muncă. Printre altele, spun sindicaliştii, guvernanţii vor ca de la anul contractele colective de muncă să nu mai fie valabile decât pentru semnatarii lor. În plus, vor să restrângă drepturile de care se bucură liderii de sindicat, cum ar fi imposibilitatea concedierii lor pe timpul mandatului.

Alte modificări posibile

1Dacă până acum în România predominau contractele pe perioadă nedeterminată, Ministerul Muncii vrea să alinieze ţara noastră la Europa, astfel încât contractele pe perioadă determinată să constituie regulă, prin scoaterea de la art. 80 a expresiei: „prin derogare de la regulă". Potrivit documentelor ministerului, „partenerii sociali europeni au recunoscut că acest tip de contracte sunt forma cea mai comună de relaţii de muncă şi că răspund nevoii angajaţilor şi angajatorilor".

2 Intervalul de probă să fie extins, deoarece „angajatorii pretind că perioada este prea scurtă pentru a evalua salariaţii". Într-una dintre variante este vorba chiar de până la 120 de zile. Acum, un contract pe o lună poate fi reînnoit de două ori. După aceea patronul e obligat să angajeze lucrătorul sau să renunţe la serviciile lui.

3În cazul restructurării unui post se scoate obligativitatea angajatorului de a-i găsi salariatului un alt loc în firmă.

4 Dispare comisia disciplinară în situaţia concedierilor din cauza unor abateri. "Din activitatea curentă rezultă faptul că cercetarea disciplinară se prelungeşte nejustificat pe o perioadă foarte lungă, chiar ani", explică cei din minister.

5Este suprimată procedura cercetării prealabile şi a evaluării, în caz de necorespundere profesională.

6În cazul concedierilor colective, perioada în care firma nu are voie să angajeze pe posturile tăiate s-ar putea reduce de la nouă la trei luni, deoarece "termenul de nouă luni este excesiv în raport cu dinamica actuală şi viitoare". 

7Se va schimba şi modul de comunicare a deciziei de concediere, "pentru a limita abuzurile din partea salariaţilor", care obişnuiesc să refuze semnarea deciziei.

8Fracţionarea concediului de odihnă, pentru a nu mai exista minimum 15 zile lucrătoare luate consecutiv. 

9Amenzile pentru munca la negru s-ar putea să scadă, fiindcă practica le-a arătat celor de la ITM-uri că instanţele consideră excesive amenzile şi în locul lor au avertismente.

citeste totul despre: