Intr-o zi, la nu stiu ce seminar, un ziarist prinde din zbor o informatie: un grup de experti de la Uniunea Europeana se intereseaza si cerceteaza niste posibile deturnari de fonduri destinate intreprinderilor mici si mijlocii, petrecute undeva in centrul tarii. A doua zi, o prestigioasa agentie de presa straina, France Presse, "emite" o stire in acest sens, preluata de Mediafax si ulterior de toata presa si al carei final anunta cu gravitate ca Romania risca sa nu mai primeasca nici un euro din zecile de milioane destinate IMM-urilor, daca respectivele deturnari vor fi dovedite. Desigur, stirile cu pricina contineau si niste declaratii ale unor oficiali ai Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, care confirmau existenta unor probleme in centrul tarii, inclusiv a unei anchete. Tocmai cand presa se pregatea sa scormoneasca aceasta stire de senzatie, un comunicat al Delegatiei Comisiei la Bucuresti ne-a linistit pe deplin: care frauda? care ancheta? Nici vorba, spun oficialii Comisiei la Bucuresti, care recunosc, totusi: "Comisia este constienta de presiunile exercitate de diverse grupuri de interese ..." si va face totul ca sa le previna. Deci, o problema exista, indiferent ce si cum a inteles presa dintr-o "stire veche". Nu stim cat adevar este in stirea ce a facut atata valva in ultimele zile, dar ceea ce stim este ca de la presiune la frauda nu sunt prea multi pasi, mai ales cand miza este atat de mare: zeci, poate chiar sute de milioane de euro, bani nerambursabili. Mai stim ca exista cazuri in care sume importante alocate prin programe PHARE au ajuns sau au fost pe punctul de a ajunge in mainile unor "granguri" locali, din Sibiu, Alba, Galati si Gorjul lui Mischie, ca sa dam doar cateva exemple recente, drept pentru care Delegatia Comisiei la Bucuresti a decis impreuna cu autoritatile romane reevaluarea a 488 de proiecte ce urmau sa obtina fonduri PHARE. Trei dintre beneficiari erau firmele prim-procurorului sibian Ioan Berghezan, care ajunsesera in ianuarie 2002 sa beneficieze de fonduri PHARE (desi nu se calificau) in timp ce, in 2001, nu mai putin de 240 de mici intreprinzatori incercasera fara succes sa obtina astfel de finantari. Cunoscut si drept "Printul salamului", procurorul Berghezan, ale carui afaceri au impanzit Sibiul, "lucreaza sub acoperire", caci actionarii firmelor beneficiare sunt parintii sai. Potrivit dezvaluirilor facute de un cotidian central, la Galati, apropiati sau membri ai partidului de guvernamant isi fac parte din "partea europeana", majoritatea proiectelor castigatoare fiind facute de o fundatie, sub atenta indrumare a lui Dan Lion Gogoncea, presedintele Consiliului Judetean Galati. Exemplele ar putea continua: in 1999, Puterea de atunci acuza Opozitia (acum la guvern) ca in perioda 1994-1996 ar fi cheltuit aiurea fonduri PHARE pe masini de lux si plimbari in strainatate. Stins repede, scandalul PHARE va continua sa mocneasca in anticamerele celor doua institutii. Daca in privinta partidului de guvernamant nu ne facem iluzii ca acesta si-ar taia vreodata craca de sub picioare deconspirandu-si oamenii din teritoriu, din partea oficialilor europeni asteptam mai multa transparenta. De ce oficialii UE nu fac public rezultatul reevaluarilor facute in cazul proiectelor depuse la Agentia de Dezvoltare Regionala Centru si Sud-Vest? De ce nu vorbesc deschis despre grupurile de interese si presiunile exercitate? Fie ca sunt alocate pentru dezvoltarea unor institutii ale statului de drept, pentru IMM-uri, pentru sanatate, educatie, agricultura sau chiar pentru dezvoltarea societatii civile, fondurile PHARE sunt un instrument pentru pregatirea Romaniei in vederea aderarii la UE. Teoretic, acesti bani ar trebui sa "curga" in zonele de la baza societatii, sa puna pe picioare acele mecanisme pentru care noi nu avem resurse interne si fara de care nu putem traversa aceasta interminabila tranzitie. Bine alocate, fondurile europene ar putea umple macar o parte din acele goluri create intr-un deceniu si mai bine de proasta administrare si coruptie. Nu de la guvern asteptam sa urmareasca unde intra fiecare euro, ci de la "cainii de paza" ai Uniunii Europene. Altfel, banii comunitatii europene risca sa intretina un sistem contrar propriilor standarde, iar institutia care-i aloca sa se compromita in ochii cetatenilor unei tari ce se viseaza la masa Europei.