Cine castiga si cine pierde in PSD

"Nu vad de ce PSD ar trebui sa-si taie venele in public", se mironosea Ioan Mircea "Puiu" Pascu, ministrul de razboi, la trei zile dupa turul intai al localelor. Au trecut de atunci doua saptamani si,

"Nu vad de ce PSD ar trebui sa-si taie venele in public", se mironosea Ioan Mircea "Puiu" Pascu, ministrul de razboi, la trei zile dupa turul intai al localelor. Au trecut de atunci doua saptamani si, intr-adevar, nici un pesedist nu s-a lasat macar intepat in deget pentru recoltarea probelor necesare analizelor postelectorale. Si asta pentru ca, in partidul lui Adrian Nastase, ce nu se recunoaste nu exista. Alegerile locale - o infrangere? Nici vorba, "noi zicem ca stam mai bine ca in 2000, deci asa este!" Coruptia a ajuns institutionalizata? Ei as, ea nici nu exista, sunt doar "niste zvonuri care plutesc prin stratosfera si, din cand in cand, cad sub forma de ploi acide, peste Bucuresti"! Baronii locali - pietre de gatul PSD? Exclus, i-am eliminat pe cei rai si acum au ramas doar "baronii pozitivi"! Ca urmare, nu mai e nimic de asumat. Cu toate negatiile ce pot fi inventate, PSD traverseaza prima sa criza majora din '96 incoace. Rezultatul sub asteptari de la alegerile pentru primarii si consilii a dat jos tencuiala groasa cu care zugravii imaginii partidului acoperisera structura neconsolidata a celei mai mari formatiuni politice din Romania. Sub spoiala pigmentata cu procente de popularitate de 50-54%, fisuri adanci intre diversele grupari, carente grave organizatorice, goluri mari in structura de rezistenta. Cata vreme a fost liniste, imaginea de partid-mamut n-a fost greu de creat. Dar in situatii critice devin vizibile toate lipsurile. Primul si cel mai evident efect al numararii voturilor a fost bascularea de pe soclurile de chirpici placat cu marmura a "greilor" partidului. Bacaul lui Viorel Hrebenciuc, Botosaniul lui Octav Cozmanca erau socotite fiefuri de drept, pe care nici macar un cataclism nu le putea elimina de pe harta coloniilor pesediste. Ele au cazut, surprinzator, in mainile Opozitiei, alaturi de Bucurestiul pastorit de Dan Ioan Popescu. Chiar daca acesta din urma nu a fost niciodata un ecosistem politic favorabil celor trei trandafiri, infrangerea cvasitotala din Capitala a facut imediat loc unor indemnuri la beregatirea vicepresedintelui responsabil de zona. Ca la orice esec, pedepsirea vinovatului era deplin justificata. Ghinion, insa!... Sau noroc pentru stabilitatea partidului: cele trei mari grupari care s-ar fi ciocnit intr-un asemenea moment aveau insa o problema comuna - toate fusesera infrante de electorat. Performantele slabe ale Bacaului si Botosaniului il scapa pe D.I. Popescu de o inlaturare brutala de la sefia Bucurestiului. La acest non-combat impus de alegatori s-a adaugat si manevra vicleana a ministrului Economiei, care isi revalideaza, cu ajutorul organizatiei sale fidele, mandatul de presedinte la Capitala, dezamorsand eventuale incercari de la centru de a-l pune pe liber. In vremea aceasta, Adrian Nastase isi intra tot mai greu in rolul de lider autentic. Incapabil sa gestioneze o infrangere, se tine tare de fotoliul de premier, incercand sa stea cat mai departe de talazuirea din partid. Fara a avea curajul sa inlature macar vreun prapadit de sef de filiala oraseneasca, asteapta ca lucrurile sa se linisteasca de la sine si mai dispune o "analiza atenta a situatiei" si expediaza cateva echipe prin tara sa vada cum stau lucrurile. Povestea cu baronii e trecuta in planul grotesc, victoriosul Marian Oprisan fiind urcat acum la panoul fruntasilor, spre a justifica "politica inteleapta" a conservarii ciocoilor de partid. Ceea ce nu vede insa Adrian Nastase este ca din spatele figurii de manechin pensionat a lui Oprisan ranjeste, multumit, vicele Mitrea, singurul caruia i-au iesit cartile cum a vrut, si la Vrancea, si la Constanta. Cum va atarna in ecuatia de putere din PSD aceasta detasare din pluton a ministrului Transporturilor, ramane de urmarit. Daca la varf nimeni nu-si asuma raspunderea pentru esecul electoral - vorba lui Dan Ioan Popescu: "demisia de onoare nu exista in partid" - Aferim! - in esaloanele inferioare incep deja sa se sape transeele pentru o eventuala retragere la iarna. Parlamentarii care au candidat si pe listele pentru locale prefera sa-si asigure un loc manos in consiliile judetene decat sa riste neeligibilitatea pe listele unui partid aflat in pierdere de viteza. Cazul celor doi parlamentari PSD de Vaslui care s-au inghesuit sa ocupe posturile din conducerea C.J. e cat se poate de elocvent. Ca sa nu mai vorbim de semnificatia rau-prevestitoare a intoarcerii armelor, la Cluj, de catre aliatul traditional al Puterii, UDMR, care a lasat PSD cu buza umflata si la Consiliul Judetean, si la cel local. Daca mai adaugam la aceste semne si pustietatea din curtea sediului central al PSD in ziua aniversarii premierului - unde pana mai an vedeai lanuri de flori, munti de cadouri si rauri de uratori -, nu poti sa nu te gandesti ca vremurile sunt schimbatoare. Alegerile din iunie 2004 au repozitionat fortele pe campul de lupta electorala. Doua tabere cu sanse sensibil egale se vor infrunta la toamna in batalia decisiva. Pana atunci insa, fiecare dintre ele are de facut schimbari in contingentele de lupta. Alianta PNL-PD a dovedit ca are prea putine resurse umane de valoare pentru a face fata unui succes. In consecinta, are nevoie sa recruteze personalitati care sa o fereasca de ridicolul unei victorii a la Poteras. De partea cealalta, PSD trebuie, dimpotriva, sa elimine parazitii care s-au agatat in blana mamutului, sa extermine baronii, fie ei si pozitivi, sa renunte la camuflarea coruptilor in cele mai inalte straturi ale atmosferei. Altfel, nu va mai fi nevoie nici macar sa-si taie demonstrativ venele in public. Va pierde sange si se va mira, inutil, de ce.