Ce mai zice Boc

La Boc, optimismul e sarcină de serviciu, intră în fişa postului. Isteţ ca un proverb, a găsit soluţia problemei, şi nu de azi: e simplu. Banii se vor recupera treptat începând din 2012.

...Ce să zică! Că e bine! Se va respecta decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind salarizarea profesorilor. Fireşte, doar nu era să spună că Guvernul nu o va respecta. Ar fi fost neconstiţutional (curat neconstituţional, coane Fănică!). Aşa ceva e de neimaginat, ca un guvern european să ignore decizia unei Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie. Poate numai în Africa, dar nici acolo. În plus, Bruxelles-ul, care şi aşa ne-a luat la ochi pentru multe poveşti, ar sări în sus. În aceste circumstanţe, premierul a făcut o declaraţie legitimistă, perfect valabilă. Desigur, când aude de lege şi hotărâri judecătoreşti, piere de emoţie şi respect. E profesor de drept constituţional. Dar mai interesantă este paranteza care urmează.

Boc ne anunţă în acelaşi timp că nu sunt bani, economia nu produce atât cât să-şi permită să dea banii oamenilor. Ar omorî bugetul României. Face apoi şi o acrobaţie de logică, întrebând retoric ce lege trebuie să respecte acest Guvern. Legea care acordă 50 la sută profesorilor sau legea bugetului de stat? Ca şi cum bugetul ne-a fost paraşutat de FMI şi cu „mod de întrebuinţare" la pachet. La elaborarea bugetului cred că trebuie să fie incluse acele măsuri  votate de Parlament. Ar fi o scuză - politicienii erau prea frisonaţi de miza alegerilor şi au votat aiurea. Prin nerespectare unei legi (care îndeplineşte toate atribuţiile necesare), Guvernul iese din cadrul legal. Încalcă Constituţia, pe scurt. Aşa că degeaba ne dă asigurări premierul cu privire la corectitudinea Guvernului sau cu privire la aplicarea legilor. Ca să iasă din clenci, trece la partea a doua a demonstraţiei - nu sunt bani! Şi ne arată nonşalant buzunarele goale. Invocă recesiunea din care tocmai zice că am ieşit, ca toţi păcăliţii, fix de 1 aprilie. Nevoile congresului PDL o cer, ca şi soarta sa la Palatul Victoria. În plus, ne apropiem de o vijelioasă campanie electorală. Aşa că trebuie să raporteze cât mai multe succese. Rezolvarea crizei economice fiind pe locul întâi pe agenda sa.

Premierul se simte dator să ne dea veşti bune tot timpul, ca un serviciu de propagandă. Optimismul la el e sarcină de serviciu, intră în fişa postului. Isteţ ca un proverb, a găsit soluţia problemei, şi nu de azi: e simplu. Banii se vor recupera treptat începând din 2012. Să o spunem pe şleau - asta se va întâmpla după alegerile din 2102, când alt guvern va trebuie să-şi spargă capul cu promisiunea neroadă că se vor mări salariile profesorilor cu 50%. A aruncat dexter mâţa moartă în curtea vecinului. Cred că dacă premierul Boc nu putea îndeplini această promisiune mincinoasă din campanie cu care - atenţie! - a câştigat alegerile - văd că îl roade -, avea la îndemână o soluţie simplă, perfect constituţională, că tot veni vorba. Să îşi dea demisia. Dar iată, el ne spune că nu-şi dă demisia. E pregătit, zice, să rămână până la sfârşitul mandatului. M-am întrebat, văzând cum se încurcă în contradicţii puerile, dacă Boc crede o iotă din ce spune.