A interveni pe „forum" a devenit, de câţiva ani buni, un hobby la îndemână. La sfârşitul fiecărui articol publicat în presa curentă, o sumedenie de cititori (care, de regulă, nu-şi semnează mesajul cu numele lor adevărat) se pronunţă, fiecare cu inteligenţa şi gramatica lui, asupra articolului cu pricina. Nimic rău, în principiu. Am făcut însă experienţa de a citi, în mai multe rânduri, felurite reacţii la articolele mele. A rezultat o rapidă reflexie asupra acestui nou „gen" literar şi mi se pare util să o împărtăşesc forumiştilor înşişi.

Aş aminti, mai întâi, interlocutorilor mei că termenul „forum", dincolo de istoria lui „electronică", are o ereditate nobilă, grecească şi latină. Forumul roman, ca şi agora grecească, erau locuri publice axiale în viaţa cetăţii. Forumul era, deopotrivă, spaţiu al autorităţii, al instituţiilor politice, şi loc al adunărilor populare, al dezbaterilor comunitare sau al comerţului. Pe scurt, forumul era un loc al schimbului: de idei, de mărfuri, de opinii. Acolo se luau decizii, acolo se instituiau legi, acolo se desfăşurau „certurile" între cetăţeni, fie ei reprezentanţi ai diferitelor facţiuni politice, filosofi, negustori, sau gură cască. Forumul era un teritoriu civic şi ritual. Toate astea ar trebui să impună forumistului contemporan o anumită ţinută, o anumită responsabilitate. A fi prezent „pe forum" înseamnă a asuma un rol social, un oficiu public. Forumul nu e un ring de box, în care intri pus pe mutilarea adversarului. El nu e, de fapt, un loc al adversităţii, chiar dacă e unul al dezbaterii, al părerilor contradictorii. Ceea ce urmăreşte forumistul nu e să brutalizeze, ci să convingă. Nu să spargă nasurile, ci să reorienteze minţile. Asta se face cu argumente, cu vervă (eventual ironică), nu însă cu injurii şi ghionturi. Şi încă ceva: în piaţa publică nu te duci dezbrăcat, sau în pijama, sau nespălat. Te duci îngrijit la vorbă şi la port, gata să contrezi, gata să îţi susţii fără concesii convingerile, dar niciodată preocupat să îţi înjoseşti propinenţii sau pe tine însuţi prin gesturi şi cuvinte de ocară. E recomandabil să ştii despre ce vorbeşti, să te exprimi corect şi limpede şi, mai ales, să fii la obiect. Să nu te laşi dominat de idei fixe, de obsesii private, de instincte nedomesticite. Să combaţi idei, nu oameni, să nu-ţi iei antipatiile personale drept „principii", nici competenţa proprie drept cristal.

Forumiştii ar trebui, poate, pornind de la schiţa de mai sus, să-şi pună, măcar din când în când, problema unei minime etici a forumului. Forumul nu e o anexă a dormitorului sau a closetului de-acasă. E o ieşire în lume, cu tot ceea ce o asemenea ieşire presupune, de la veşmânt la discurs. E un centru social, nu o berărie de cartier. Experienţa mea de lectură, cu unele excepţii, cărora le sunt recunoscător, nu e pe măsura aşteptărilor. Mulţi dintre forumişti sunt fie confiscaţi de o exaltată imagine de sine, fie obsedaţi de sângeroase resentimente. Cei care îl detestă pe Băsescu scriu despre el indiferent dacă articolul pe care îl „comentează" e despre piersici. Cei care, mutatis mutandis, mă detestă pe mine, au aerul că aşteaptă febril ocazia săptămânală de a-şi exersa ura şi umorul fin împotriva metehnelor mele pernicioase. Alţii se ceartă între ei, alţii fac paradă de cultură şi subtilitate, carenţi, în mod stingheritor, la amândouă. Cei mai mulţi nu fac decât să se afle în treabă, cerşind un pic de atenţie, un pic de prestigiu, o ţâră de recunoaştere publică. Forumul roman se construise prin asanarea unei mlaştini. Din păcate, la noi, mlaştina e încă la suprafaţă.