Pe toate posturile de televiziune se vorbeşte aprins despre corupţia din vămi, despre arestări masive, despre răspunderi distribuite arborescent spre toate zările politice. N-am avut răbdare să urmăresc tot, dar, ca simplu telespectator, am vrut, totuşi, să-mi fac o idee despre subiect. Ca de obicei, majoritatea emisiunilor de la noi nu se ocupă de informarea şi lămurirea omului. Poţi afla numai ceea ce ştiai deja: că Opoziţia detestă Guvernul şi Guvernul detestă Opoziţia, că Băsescu e vinovat de tot, sau că nu e vinovat de nimic, că avem o echipă de moderatoare şi moderatori care ard de nerăbdare să ne expună propriile lor opinii şi doctrine, cu ajutorul câtorva invitaţi trişti (mereu aceeaşi), bine ţinuţi în frâu. Dar eu vreau, înainte de a mă bucura de comentariile subtile ale unor analişti fini şi competenţi ca Florin Chilian, Mugur Mihăescu, Eugen Cristea, Corneliu Vadim Tudor, Grecu, Dumitrescu, Gâdea, Ciutacu ş.a., să-mi fac o imagine simplă şi clară despre fenomenul în sine. Vreau să fiu ajutat să mă documentez „la rece", să ştiu ce s-a întâmplat şi ce se întâmplă de fapt.

Nu reuşesc să înţeleg nici măcar dacă cutremurul de la punctele noastre de frontieră e ceva de bine sau de rău. Unii zic că e de bine: corupţia primeşte o lovitură grea, mai multe cuiburi de escroci sunt dislocate şi pedepsite, şpaga e descurajată, la fel contrabanda, reţelele de rău făcători, politicienii de gaşcă. În plus, dovedim, prin măsurile hotărâte pe care le luăm, că suntem copţi pentru Schengen, că ezitările Vestului sunt neîntemeiate. Alţii pretind că, din contra, năvălind dezlănţuit asupra vămilor, dăm apă la moară suspiciunilor occidentale. „Care va să zică - vor spune europenii cei răi - am avut dreptate: graniţele româneşti sunt fisurate, cangrenate de afaceri necurate, nesigure". Guvernanţii folosesc întreaga operaţiune ca să arate că îşi desăvârşesc, necruţători, programul anticorupţie, indiferent cine sunt vinovaţii. Opoziţia crede, mai curând, că totul e un show mediatic, o înscenare perfidă, menită să îmbunătăţească imaginea Puterii şi, mai ales, să lovească în adversarii politici. Se constată totuşi că, printre cei vizaţi, sunt şi figuri cunoscute (sau discrete) din ambianţa PDL. În cazul acesta, nu se înţelege de ce instituţiile „controlate" de Guvern dau la cap unor oameni ai Guvernului. Păi ca să facă pe echidistanţii!  Dacă nu cumva au declanşat o acţiune care le-a scăpat din mână. Sau, cine ştie, va trebui să acceptăm că justiţia e independentă. Aş! Ce „independentă"!? Băsescu trage toate sforile şi încearcă să demonstreze că şi-a luat mâinile de pe PDL. Vrea să dea în alde Blaga sau Berceanu! Pe de altă parte, se pune întrebarea de ce toată chestia a izbucnit de-abia acum? Ca să scurtcircuităm drumul spre Schengen? Dar un înalt funcţionar european, o doamnă, declară că între arestările din vămi şi criza Schengen nu poate fi decât pură coincidenţă. Ca să faci arestări de asemenea anvergură, trebuie să faci îndelungi cercetări prealabile. Îndelungi? Adică au început când? Ştia Traian Băsescu de ele încă din 2005 şi a dat drumul tăvălugului abia acum? De ce? Avansând pe atâtea piste colaterale, aproape că uiţi de unde ai plecat. Furtul generalizat devine pretext de butaforie politică şi de gazetărie şmecheră. Interesant nu e, până la urmă, că se fură. Întrebarea e cum să profităm de tot tămbălăul ca să ne consolidăm strategiile de campanie. Eu, unul, rămân cu o singură certitudine: se fură. Se fură în draci!