Printre activităţile dedicate participanţilor la summit se numără ateliere vizând construirea unei viziuni comune a mişcării de tineret şi dezvoltarea regională a mişcării de tineret, o sesiune de mesaje pentru lideri emergenţi (Youth Talks), conferinţe ale partenerilor care ne vor spune ce pot face pentru mişcarea de tineret, un dialog cu reprezentanţi ai partidelor politice parlamentare şi, cică cireaşa de pe tort, Gala Tineretului din România.

Având în vedere că organizatorii îşi propun ca la finalul acestui eveniment să iasă cu o rezoluţie a tinerilor privind politicile locale de tineret, document care va lua în considerare mecanismele de finanţare locală pentru tineret, strategiile locale de tineret, infrastructura de tineret şi mecanismele de dialog structurat cu autorităţile publice, aşteptările mele sunt destul de mari.

Sper ca atelierele de la Summitul Tinerilor 2017 să atace direct problemele din domeniul de tineret, în special cadrul legislativ şi instituţional sărăcăcios la nivel naţional pe acest segment. În plus, mi-aş dori să vorbim şi despre principii, despre interesele globale ale tinerilor, nu doar despre cum statul trebuie să pună în braţele unor organizaţii private ditamai patrimoniul şi câţiva saci de bani (a se citi credite bugetare).

Şi spun anticipat lucrurile astea pentru că efectiv m-am săturat de conferinţe la care venim, ne cazăm, ne împrietenim, bem împreună, discutăm politică, eventual facem un cor al bocitoarelor din cauza lucrurilor care nu merg în ţară, ne îmbrăcăm frumos, oferim tuturor impresia că facem lucruri serioase, dăm mâna cu vreo doi oficiali, başca mai semnăm şi o rezoluţie, dar după aceea nimeni nu urmăreşte rezultatele şi nimeni nu o apucă pe calea acţiunii în baza direcţiilor trasate în frumosul document care face vâlvă doar vreo câteva zile.

Quickie: mai ţineţi minte Rezoluţia Tinerilor, lucrată şi adoptată anul trecut, la Timişoara, la prima ediţie a Summitului Tinerilor? Nu s-a mai întâmplat nimic cu lucrurile asumate acolo.

Aşadar, haideţi să răsturnăm cartofii ăia fierbinţi pe masă:

  • ce facem cu patrimoniul de tineret moştenit de la UTC, este acesta folosit în interesul tinerilor?
  • descentralizăm odată sectorul de tineret ori ne facem în continuare că nu vedem paragina în care zac stadioanele, sălile de sport, taberele şi toate celelalte funcţiuni aflate în administrarea MTS prin DJST-urile din ţară?
  • construim centre de tineret, dar cui şi pentru ce vrem să folosească + cine le administrează şi finanţează?
  • consiliile consultative pentru tineret din localităţi – cum facem ca acestea să funcţioneze, deci ce trebuie schimbat în lege pentru asta?
  • fundaţiile judeţene de tineret, alea înfiinţate prin lege specială şi scutite de impozite, de ce sunt restrictive şi netransparente în gestionarea patrimoniului public de tineret?
  • înainte să discutăm de strategiile locale de tineret, ce facem cu aia naţională? O să primească vreodată un plan de acţiune şi finanţare sau este un alt document care arată bine şi care zace în sertarele Ministerului Tineretului şi Sportului?
 

Avem treabă, nu glumă! 

Dacă v-am stârnit interesul, înscrierile se fac aici până la data de 30 octombrie (inclusiv).