Câţi bani face cetăţenia RO?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Astăzi, 17 septembrie, Irinei Tarasiuc i s-a restras cetăţenia română. Aceasta s-a întâmplat la cererea unui grup de internauţi, care s-au adunat în număr de aproximativ 1000 şi au insistat asupra faptului ce tocmai s-a produs, scrie promotime.md”. Ştirea nu a fost confirmată deocamdată.

O tînără din Republica Moldova, Irina Tarasiuc, şi-a redobîndit (important) cetăţenia RO. E dreptul ei. După legile actuale din RO avea acest drept. Fiind vedetă locală la Chişinău (am înţeles că e cîntăreaţă) a jucat pe gustul majorităţii locale şi a postat pe Fecebook ceva de genul:Paşaportul românesc este pentru mine doar o viză care-mi permite să fiu mobilă, nu înseamnă cetăţenie. Eu sunt moldoveancă şi punctum. A încălcat cu ceva legea? A spus ceea ce în sinea lor cred o mare parte a celor ce iau „paşaportul RO”.

E ceva ilegal în asta? Marea parte a moldovenilor se folosesc de acest drept legal într-un scop pur pragmatic: nevoia de a circula liber şi mai ales de a accede la piaţa occidentală a muncii. Nu dragostea de ţară îi mînă, nu fiorul patriotismului îi animă să stea la cozi interminabile, ci dezastrul economic şi social în care se află întreaga noastră regiune. Ne poate enerva, deranja, însă nu e nimic ilegal în astfel de afirmaţii şi atitudini. Acest lucru îl ştim mai toţi şi îl acceptăm tacit, fiecare parte folosindu-se şi profitînd de acest drept legal şi context social, politic şi economic: „patrioţii” români sînt cu sufletul împăcat că măcar aşa îi ajută „pe fraţii lor”, moldovenii capătă acces la „Evropa”, politicenii moldoveni se bucură că „gostarbeiterii” trimit bani acasă şi-i scutesc de şomeri, iar politicenii români se folosesci cinic de ei în diverse situaţii politice. Europa are şi ea de cîştigat destul de pe urma acestor „ultimi sclavi ai Europei”: să nu uităm că mai toţi moldovenii lucrează la negru şi fără minime drepturi civile şi sociale.

Dar „cazul Tarasiuc”, în loc să ne ridice nişte întrebări şi să ne pună să regîndim şi să analizăm ce se întîmplă în această zonă, a devenit un moment de isterie. Presa de pe amble părţi ale Prutului, în marea ei parte, în loc să ne ofere reportaje, date, informaţii utile, analize pentru a înţelege fenomenul „repatriaţilor în tranzit” ne oferă un discurs patriotard căci pe mai nimeni nu interesează să înţeleagă cauzele şi efectele acestor fenomene. Iar „patrioţii”, cei care ştiu cine trebuie şi cine nu trebuie să fie cetăţean, s-au sesizat şi au luat măsuri. A dat tonul Eugen Tomac, liderul PMP (ca să vedeşi cu ce se coupă liderii noştri plitici): „Sunt convins că doamna în cauză nu va mai fi cetăţeancă a României. Am depus personal o sesizare către Ministerul Justiţiei în care am menţionat încălcarea de către aceasta a două articole din Constituţia României... Doamna este nedemnă să deţină cetăţenia română. De aceea am cerut reanalizarea aceste cereri de redobândire a cetăţeniei”. Pe urmă mai aflăm că i s-a retras cetăţenia: „Aceasta s-a întâmplat la cererea unui grup de internauţi, care s-au adunat în număr de aproximativ 1000 şi au insistat asupra faptului ce tocmai s-a produs”, scrie promotime.md.

Deci la noi nu legea reglementează cine poate şi cine nu poate deveni cetăţean, care sînt condiţiile de primire şi pierdere a cetăţeniei, ci totul devine aleatoriu. Cetăţenia se dă după „un anumit grad de demnitate”? Şi cine măsoară şi cum măsoară „nivelul de demnitate” după care se acordă şi se ia cetăţenia? Sper că nu politicienii patrioţi decid acest lucru sau, şi mai grav, internauţii invizibili şi fără identitate? Cetăţenia este, totuşi, un drept legal şi nu se dă sau se ia după „demnitate, dragoste de ţară, iubire de Patrie etc”. 

Să reamintim: „Cetăţenia română poate fi pierdută, potrivit legii, de o persoană care a obţinut-o pe căi frauduloase, care are legături cu grupări teroriste sau care s-a înrolat în armata unei ţări cu care România a rupt relaţiile diplomatice. De asemenea, cetăţenia română poate fi retrasă cuiva «aflat în străinătate» care «săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României»”. (sursa)

În cazul în care Comisia pentru Cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale a cedat sau va ceda în urma presiunilor unor politiceni care-şi fac capital politic printr-un discurs patriotard ieftin şi a unui grup naţionalist cu o abordare de secXIX, care invocă doar „neam, sînge, patrie, popor, drept sacru etc”, atunci intrăm într-o zonă minată. Iar acest „trebuie dat un exemplu”, de care vorbeşte Tomac, poate deveni un precedent foarte periculos în care cetăţenia poate fi pierdută din motive aliatorii şi i se poate lua oricui la presiunea te miri ştii cui. Ca în faimoşii ani `30 şi `50. Să nu uităm că am mai făcut astfel de lucruri în diverse regimuri.

Revenind însă la „problema moldovenilor”. Avem peste  600.000 de cetăţeni ai RM care au devenit cetăţeni ai RO. Ei nu „au primit”, ci şi-au redobândit cetăţenia: adică au primit înapoi ceva ce li se luase abuziv. Aşa a decis statul român. E bine, e rău? Cum procedăm, ce facem? Care este proiectul politic al României în relaţia cu Republica Moldova? Nu ştim pentru că nu-l avem. Dar ceea ce ştim e că a venit perioada electorală şi discursul unionist al preşedintelui Băsescu a fost preluat de premierul Ponta. El a anunţat „a doua Mare Unire” peste 4 ani.  Cetăţenii celor două state or fi de acord? Dar cine-i mai întreabă de sănătate?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite