Şi sigur, după atâta amar de vreme, am învăţat să anticipez cu multă precizie ce reacţii vor fi şi de la cine.
 
Poza din link e dintr-un anunţ pentru un job din agricultură. Am pus anunţul târziu în noapte, angajaţii români dormeau la ora aceea, aşa că primele admonestări au venit din America:
 
Is this a joke...?!? Or sexual harassment policies don't apply in Romania anymore...?!?
Sincerely yours,
Daniel L
Business, Immigration and Litigation Attorneys
North Miami Beach, FL 33181
 
Apoi alta, tot din State, din câte se vede:
 
Treaba asta se discuta acu 20 de ani în State, aşa că mi se pare amuzant cum oameni care se cred inteligenţi ca GB pot fi atât de înapoiaţi în gândire. În nicio tară vestică n-ar fi acceptat un asemenea anunţ. Un simplu Google search te-ar lămuri. Treaba e simplă şi logică - dacă vrei să atragi performanţă, mesajul de recrutare e cel mai bun mijloc.Oamenii care ar aplica pt o poziţie promovată astfel sunt poate fix aceia pe care îi ratezi, pentru că nu îmi imaginez nici un om competent şi cu valorile acasă aplicând pentru o mizerie din asta. Argumentul cantitativ (''atrag mai multe CV-uri') nu face decât să confirme că masele reacţionează la anunţuri ieftine, în timp ce oamenii de calitate mai rar. Am citit multe postări de pe blogul ăsta şi am văzut transformarea ta, GB, dintr-un om decent, cu capul pe umeri, într-un cinic arogant şi sexist. Pentru că da, când ai să îţi confrunţi propriile bias-uri şi ai să ieşi din aura falsei certitudini cu care te înconjuri mereu (dacă se va întâmpla asta), ai să-ţi dai seama cât de idiot şi sexist e anunţul cu poza asta. E de Daily Mail, mai rău decât Can-Can. Dar nah, dacă aşa merge businessu în Ro, ce să zic, good luck perpetuating the problem! 
 
Apoi s-au trezit şi cei din Patrie:
 
Poate s-or bucura unii să o primească, însă nu şi directoare de HR. Glumiţi cu astfel de poze? Roxi
 
Stimate domn, unul dintre motivele pentru care am dorit să vă adaug în lista pe Linkedin a fost reputaţia dumneavoastră. Poza ataşată anunţului de mai jos, însă, nu numai că nu va face cinste absolut deloc, însă este şi o dovadă de, şi îmi cer scuze pentru francheţe, un prost gust desăvârşit, ca să nu mai vorbesc despre sexism şi altele. Sunt foarte multe probleme legate de industria de recrutare la noi, şi încă mai sper să găsesc exemple de bune practici, aşa că aş aprecia dacă aţi lua în considerare feedbackul meu. Cu stimă, Alexandru D.
 
Şi tot el, socotind că nu a fost îndeajuns, a transmis Omenirii, pe Internet, un mesaj mobilizator de înfierare publică a mea: 
 
To all my contacts în HR (and beyond). The picture below was sent to me în an email, by an executive search company looking for a candidate. Needless to say, but if I were în HR this would be enough to cross them off my list forever. From a gender and equality perspective words can't even begin to resume what's wrong with this, but from a professional one this not just summarizes some of the worst things about recruiting în România, it also shows some deep, entrenched stereotypes prevailing în companies and, on a larger scale, society. Don't be those guys! I won't name them ouţ of professional courtesy, aş this should not result în name calling but în a larger, reflexive debate about business practices, stereotypes a.s.o.
 
După ce am citit mesajele, m-am uitat din nou la poză, mi-am zis că poate dimineaţa, cu mintea mai limpede, o să o văd şi eu cu alţi ochi. Dar nu, mi s-a părut din nou că e cea mai frumoasă poză din lume, o imagine arhetipală, care surprinde şi redă esenţele, lucrurile mari şi frumoase - cel puţin ale părţii acesteia de lume în care am crescut şi despre care am citit. Nu am văzut deloc mizeria despre care vorbeşte duduia din State, dimpotrivă, paiele par foarte curate, frunzele de pe jos la fel.
 
Cât despre sexism şi hărţuire sexuală, nici până acum nu îmi sunt prea clare mesajele transmise de către comentatorii mei: omul o hărţuieşte pe femeia din poză, femeia pe bărbat, sau poate că eu pe cititoarele mele, sau pe cititorii bărbaţi?, sau şi pe unii, şi pe ceilalţi, laolaltă, punând astfel de poze în anunţuri?
 
Un misogin cinic şi superficial... - mă portretizează altă cititoare. Poate s-or bucura unii să o primească, însă nu şi directoare de HR - zice Roxi. 
 
Tare mult m-a descumpănit comentariul acesta din urmă. În poemele şi romanele pe care le-am citit eu când eram elev şi student, şi în picturile la care mă uitam (pe atunci nu era Internet, şi nici poze de dat la toată lumea), directoarele de HR surprinse în această postură păreau fericite. Dacă le întrebai care cred ele că sunt cele câteva lucruri mari din viaţă, de care îţi aduci aminte în clipele de dinaintea morţii, cele câteva momente pentru care îţi spui că a meritat să trăieşti, sunt sigur că directoarele de HR din vremea aceea mi-ar fi descris ceva asemănător cu ce se vede în poză.
 
Din poza asta, în care bietul de mine vede mai degrabă câteva profunzimi decât superficialitate, eu îmi închipuiam că directoarele de HR vor înţelege că le doresc tot ce e mai bun pe lumea asta. Dar nu, ele cred acum că eu le vreau răul... :( Nu mai sunt în, şi din lumea lor, se vede treaba... :( 
 
Nu am mai citit poemele şi romanele din ultimii ani, e drept. Şi în cele câteva picturi recente pe care le-am mai văzut, directoarele de HR nu păreau prea fericite. Oare ce scrie acum în aceste poeme şi romane? Care or fi complimentele pe care trebuie să le faci unei directoare de HR şi ce ar trebui să-i doreşti ca să se bucure? Sper să răspundă nişte comentatori mai documentaţi şi mai ancoraţi în realităţile momentului...