Comisia Europeană va monitoriza situaţia din România şi nu este exclusă chiar sancţionarea ţării, dacă vor mai fi înregistrate derapaje. Degeaba se agită preşedintele interimar Crin Antonescu. România tocmai a primit o veste bună.

Într-un singur aspect au greşit liderii europeni: că nu au acţionat mai din timp. De exemplu, atunci când ordonanţa de urgenţă devenise regula unei guvernări în forţă, iar Parlamentul fusese transformat într-o simplă anexă, unde membrilor majorităţii le era interzis până şi să-şi exprime votul. Sau atunci când preşedintele Traian Băsescu le indica judecătorilor cum să judece pentru a nu deranja Guvernul. Sau când acelaşi preşedinte făcea vizite ­Curţii Constituţionale, înaintea unor decizii importante. Sau când instituţiile publice au fost politizate, până la ultima poziţie. Dacă Europa ar fi reacţionat atunci, poate nu am fi ajuns aici.

Este bine însă că, măcar acum, Comisia vrea limitarea ordonanţelor numai la situaţiile de urgenţă. E bine că ni se impune acum ca procurorii şefi să fie numiţi printr-o procedură transparentă - şi nu prin voinţa unei singure persoane, ca ultima dată. Numirea unui Avocat al Poporului prin consensul partidelor ar fi un prim exerciţiu pentru depăşirea tensiunilor colosale acumulate în câţiva ani de război politic. Bine ar fi fost dacă acelaşi consens s-ar fi dovedit posibil şi în cazul legilor trecute în forţă, prin ordonanţe sau prin asumarea răspunderii - Codul Muncii, măsurile de austeritate sau Legea educaţiei, de exemplu. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Liderii europeni vor acum să se asigure că puterea nu va face abuz de poziţie dominantă, în euforia unei victorii la referendum. Să fie liniştit Crin Antonescu: aşa ceva nu dăunează României!

La fel, Europa ar trebui să rămână cu ochii pe Bucureşti şi dacă Traian Băsescu ar reveni la Cotroceni. Întoarcerea la practicile şi personajele care i-au scos în stradă pe români în plină iarnă nu înseamnă un progres. Un abandon al României în aceste condiţii ar fi o dovadă de naivitate, dacă nu chiar de ipocrizie.

Suntem aproape de finalul unui război care a întins nervii politicienilor şi a secătuit energiile naţiunii. Românii au nevoie acum nu de pedeapsa, ci de solidaritatea Europei, pentru amenajarea unei noi scene politice. Ar fi unul dintre cele mai frumoase exerciţii de soft power din partea instituţiilor de la Bruxelles. Nu va fi uşor cu politicienii români. Şi nici cu nişte elite puternic politizate. Istoria stă mărturie. Despre Regele Carol I se spune că, în câteva rânduri, a fost la un pas să părăsească România, exasperat de bizantinismul politic. Şi totuşi, după o jumătate de veac de domnie, a lăsat o ţară ieşită din praful Balcanilor şi intrată în Europa vremurilor ei. Este lecţia de istorie pe care merită să o retrăim cu toţii.

Ovidiu Nahoi  este senior editor ''Adevărul''