Bobby şi nepoata lui Mussolini

Planul de marketing pare perfect gândit. Cu o condiţie: să câştigi procesul cu nepoatele deocheate ale dictatorilor...

O ştire a trecut prea uşor prin gările presei noastre agitate. Luna trecută, Tribunalul Civil din Roma a respins recursul Alessandrei Mussolini cu privire la oprirea distribuirii filmului „Francesca", regizat de Bobby Păunescu. Efectul a fost imediat: începând din 27 noiembrie, pelicula poate rula în orice cinematograf din Italia, fără niciun fel de restricţii.

Decizia Tribunalului Civil din Roma impune câteva observaţii. Prima dintre ele este aceea că justiţia italiană funcţionează la parametri pe care România nu i-a cunoscut în ultimii 65 de ani. În accepţiunea judecătorilor din Peninsulă, libertatea de expresie şi cea artistică sunt valori absolute, şi nu relative. O democraţie autentică nu se joacă de-a cenzura, iar Italia este una dintre marile democraţii europene.

A doua observaţie: judecătorii italieni nu se uită la paşaportul părţilor din proces, ci doar la Codurile de legi pe baza cărora împart dreptatea. Precizarea este importantă pentru că în mintea multor compatrioţi de-ai noştri mai persistă ideea că „au italienii ceva cu noi". Sau că, în general, au alţii ceva cu noi. O idee falsă în lumea de azi - sigur, cu excepţiile de rigoare, şi acelea neglijabile.

O paralelă vorbeşte de la sine. Pe Romulus Mailat, italienii l-au zidit în puşcărie pentru uciderea Giovannei Reggiani. Lui Bobby Păunescu i-au dat dreptate în diferendul cu Alessandra Mussolini. Concluzie: într-o justiţie sănătoasă, binele învinge (aproape) întotdeauna. Nu contează dacă eşti român, italian, papuaş sau burkina-fasoez, ci doar dacă ai dreptate sau nu.

Prin verdictul Tribunalului Civil din Roma, Bobby Păunescu a marcat o dublă victorie. În primul rând, a obţinut dreptul de a-şi difuza filmul oriunde şi oricând pe teritoriul Italiei. Apoi, şi-a făcut o reclamă formidabilă. Contrele cu Alessandra Mussolini, nepoata dictatorului fascist Benito Mussolini, au înzecit interesul publicului italian pentru „Francesca". Ce-şi poate dori mai mult un regizor aflat la început de carieră?

Planul de marketing pare perfect gândit. Cu o condiţie: să câştigi procesul cu nepoatele deocheate ale dictatorilor...