AUDIO Marea hoţie a comisarului-şef de la Garda Financiară

Firma lui Stelică Constantin Barna, directorul Gărzii Financiare din Capitală, a fost pasată unui şomer din Basarabia cu scopul înstrăinării unor datorii de 6,7 milioane de euro.  Firma Anaem Exim SRL, deţinută de comisarul-şef al Gărzii Financiare Bucureşti a fost „vândută“ după ce iniţial a trecut şi în proprietatea mamei sale Stana Constantin (77 de ani).

Ultimul bilant financiar al societătii Anaem Exim

Intrarea basarabeanului în firmă (daţi click pe imagine):

Metodele aplicate de evazioniştii pe care chiar Stelică Constantin Barna ar trebui să-i prindă au fost folosite cu succes de el însuşi, pentru a se pierde urma datoriilor de 6, 7 milioane de euro pe care societatea comsarului-şef o înregistrase la ultimul bilanţ. Barna a respectat întocmai reţeta brevetată de mafia preluărilor ilegale de firme cu datorii.

Firma este Anaem Exim SRL. Stelică Constantin Barna a fost administrator până în 2003 când a trebuit să renunţe la funcţie pentru a alege scaunul de viceprimar al Capitalei. A rămas să conducă firma din umbră. În acte au  rămas asociaţi mama sa, Stana Constantin (77 de ani), şi fratele său Stancu (52 de ani). În momentul în care reporterii „Adevărul” i-au solicitat un punct de vedere despre astfel de operaţiuni, Barna s-a dovedit a fi neîndurător cu evazioniştii. Când i s-a comunicat că firma implicată este chiar a sa a acuzat o „comandă politică”.

Prinde basarabeanul, scoate-i datoria

Fără să fi avut angajaţi ani de zile, firma Anaem Exim a început să adune datorii ameţitoare, culminând cu 2009, an în care, Stelică Constantin a ajuns şef la Garda Financiară Bucureşti. La bilanţul din acel an, ultimul publicat pe site-ul Ministerului de Finanţe, firma declara datorii totale de 28 de milioane de lei (6,7 milioane de euro).

Anul trecut, în decembrie 2010, Stelică Constantin şi membrii familiei sale au început demersurile pentru a scăpa de societatea care devenise o bombă cu ceas în evidenţele Ministerului de Finanţe. Au apelat la un tertip legislativ pentru a evita acordul organelor de control fiscale, obligatoriu atunci când vinzi o societate.
Astfel, cetăţeanul moldovean Ştefan Moloşnic, un şomer basarabean în vârstă de 54 de ani, a fost adus în societate prin majorare de capital, şi nu prin cesiune de părţi sociale. El a preluat 60% din părţile sociale, restul de 40 de procente fiind împărţite în mod egal între Stana, mama lui Stelică Constantin Barna, şi fratele mai mare al acestuia, Stancu, de 52 de ani.  În urmă cu  trei luni, românii s-au retras definitiv din firmă, basarabeanul rămânând singur singurel să se descurce cum o putea cu datoriile de 7 milioane de euro în spate.

Firma din curtea Margaretei a lu’ Bratu

În noiembrie 2010, sediul firmei din Ciocârlia (judeţul Ialomiţa), comuna natală a lui Stelică Constantin Barna,  aflat până de curând în casa septuagenarei Stana, a fost schimbat tocmai pentru a se şterge şi ultima legătură pe care familia lor ar mai fi avut-o cu societatea în cauză. După o altă fentă legislativă, firma a ajuns fix în curtea lui “Margareta a lu’ Bratu”, o săteancă simplă din comuna vecină, Jilavele, fără nicio legătură cu afacerile comisarului-şef. Margareta se jură că nu “ascunde” în bătătură nicio societate. Glumeşte: “E plină curtea de firme”. Îşi aminteşte că un nepot a rugat-o să semneze nişte acte. A semnat fără să ştie exact ce va însemna asta.

Partenerul basarabean de afaceri: „M-au înşelat!“

Casa din Orhei, Republica Moldova, în care trăieşte actualul patron al firmei cumpărate de la familia lui Barna 

În această văgăună se varsă zeci de milioane de euro din economia României, printr-un tip de escrocherie care a înflorit în ultimul an: oameni de afaceri din ţara noastră îşi încarcă în mod voit firmele cu datorii la stat, după care le aruncă peste graniţă, trecându-le pe numele amărâţilor de la periferia Orheiului.

În mahalaua orăşelului moldovean, aproape că nu există stradă fără doi-trei muritori de foame, deveniţi peste noapte patroni în actele din România. Zilierul Ghiulumean Armenac deţine o firmă de construcţii. Hamalul fără şcoală, Maxim Papşev, are două societăţi, nu una. Şi Irina Pasecinic, 26 de ani,  femeie de serviciu, are SRL-ul ei, la fel şi fratele Victor sau vecinii Victoriţa Onofraş, 23 de ani, ori Mihail Cupcea. Dar în mahalaua unde vieţuiau această aglomerare record de afacerişti, doar un singur locuitor a tras „potul cel mare”. Şomerul Ştefan Moloşnic a pus umărul la această formă de evaziune fiscală-firma cu datorii-gigant de 6,7 milioane de euro a şefului Gărzii Financiare din Bucureşti. Pe Ştefan Moloşnic l-am găsit în casa concubinei din Orhei, sprijinind pereţii din lut care dădeau să cadă.

E prima dată când aude că este patronul unei firme cu datorii de 7 milioane de euro. Gândeşte cu voce tare, şi trage o concluzie fermă: „Nu-i nimic straşnic”. Învârteşte îngrijorat un chiştoc de ţigară între unghiile jegoase: „Ceva nu e corect aici, să plătească ei datoriile”. Moloşnic îşi aminteşte că cineva din Ialomiţa i-a propus într-adevăr o afacere, dar nu să intre într-o societate falimentară, ci să cumpere un teren. Nici vorbă să fi fost în ultimul timp în România să participe la „negocieri” cu foştii patroni ai firmei, aşa cum se menţionează în actele depuse la Monitorul Oficial. Moloşnic nici măcar nu are viză de România.

„E ilegal! Cum, e firma mea? E comandă politică“!

 În biroul său spaţios din sediul Gărzii Financiare Bucureşti, Stelică Constantin Barna (45 de ani) îşi mişcă greu corpul îndesat în cămaşa apretată, rigidă ca o armură. Vorbeşte afectat despre cât de eficient luptă
el, Stelică, cu evaziunea fiscală.

Îşi prezintă strategia: “Ne axăm foarte mult pe câteva idei principale şi o luăm, aşa, ca idei principale, după care reluăm din nou”. Îl întrerupem din beţia de cuvinte pentru a-i arăta bilanţurile firmei sale trecute pe numele şomerului basarabean, dar fără a-i arăta datele de identificare ale societăţii. Studiu de caz.
 
Reporter: Dacă v-ar ajunge în mână bilanţurile acestei firme, dumneavoastră aţi controla-o?

Stelică Constantin Barna: … Trebuie inspecţie fiscală aici!

Şi Garda Financiară ar trebui să se deplaseze acolo?

Ba da, şi Garda!

Vă mai dau un amănunt despre această firmă. A fost cedată cu tot cu datorii către un amărât din Republica Moldova, tocmai pentru ca vechii proprietari să scape de acele sume . Cunoaşteţi procedura asta?

Da, da, se practică!

E o ilegalitate?

Da, sigur!

Numele firmei este Anaem Exim SRL. Vă zice ceva numele ăsta?

Da, îmi sună cunsocut.…

Este firma pe care dumneavoastră o controlaţi…

Nu, nu este firma mea, eu am fost de foarte mult timp în această firmă. Nu ştiu ce s-a întâmplat. Nu mă interesează ce s-a întâmplat… Scrieţi ce doriţi, mi-a părut bine să vă cunosc. Care e problema? Este o ilegalitate?

Este o ilegalitate să încerci să scapi de datoriile unei firme predând-o unui amărât care nu poate plăti.
Acel om şi-a asumat o anumită responsabilitate. Să vină controlul şi o să se demonstreze că nu e niciun fel de ilegalitate.

Mama lui Barna: „Nu ştiu eu, maică, nimic!“

Stana Constantin (77 de ani), mama şi asociata lui Stelică Constantin Barna

Aşa cum basarabeanul Moloşnic nu a auzit niciodată de familia Constantin, nici Stana, mama lui Stelică Barna, asociată în firmă, nu a auzit de Moloşnic.
„Nu ştiu, maică, nimic eu”, zice femeia ascunzându-şi privirile în spatele unor ochelari de soare, trecuţi pe sub baticul înflorat. Nici nu vrea să spună cine ar putea şti detalii. Şi cei de la Primăria Ciocârlia, apropiaţi ai comisarului-şef, evită să dea vreo informaţie despre societatea Anaem Exim ce ar fi trebuit să figureze la ei ca plătitoare de taxe.

Secretara Primăriei este indignată că ne interesăm de societatea lui Stelică Constantin. „Dar lăsaţi oamenii să trăiască, ce aveţi voi cu ei?! Ce? Firma are cumva datorii la „Adevărul“?!, se revolta secretara Primăriei.

Expert financiar: „Societate putredă, de aranjat nişte bani“

Reporterii “Adevărul” au consultat un expert fiscal, cu experienţă de 20 de ani în domeniu, care a interpretat bilanţurile societăţii. Specialistul a dorit să-şi păstreze anonimatul pentru a nu avea probleme în carieră, având în vedere funcţia-cheie deţinută în domeniul fiscal de Stelică Constantin. “Eu nu am niciun dubiu că această societate este putredă , după felul în care evoluează creanţele, datoriile, profitul. E clar că este o firmă de rostogolit şi de aranjat nişte bani. De exemplu, societatea are capital de minus 15 milioane de lei şi un capital social de 200 de lei. Legea spune că, în situaţia în care capitalul social ar fi ajuns la 100 de lei, administratorul trebuia să ia măsuri. Or, aici, această cifră a ajuns la minus 15 milioane. E aberant. Nici nu poţi să calculezi procentual. Nu a respectat legea de un milion cinci sute de mii de ori la sută”, a observat expertul, care a subliniat că, la cifrele pe care societatea le-a înregistrat în ultimii ani, firma trebuia controlată de mult de inspectorii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF). „Orice om de bun-simţ care vede bilanţurile astea zice: «Băi, firma asta trebuie controlată!»”, conchide specialistul în finanţe.

Deputatul Costică Mazilu, asociat cu un hamal basarabean

În urmă cu patru luni, „Adevărul” a dezvăluit cazul unui alt membru cu funcţie importantă care a scăpat de firmele sale cu datorii, trecându-le în contul unor oameni sărmani din Republica Moldova.

Un hamal, un şomer şi o femeie de serviciu din acelaşi oraş basarabean Orhei „controlează“ patru firme preluate cu datorii imense de la
deputatul UNPR Costică Mazilu, parlamentar aflat în formaţiunea UNPR, aflată la Guvernare. Afacerile lui Costică şi a lui Stelică de peste Prut au un numitor comun: basarabenii intraţi în firmele amândurora au fost racolaţi de aceeaşi reţea. Basarabeanul Ghiulumean Armenac, care a preluat o firmă cu datorii de la deputatul Mazilu este fiul vitreg al lui Ştefan Moloşnic.

Stelică, politică şi administraţie

l Nume – fost Stelică Constantin Barna, actual Stelică Constantin, după divorţ.
l Profesie – inginer (a absolvit facultatea în 11 ani).
l Activitate politică:
2000-2004 – consilier general PSD la Primăria Capitalei.
2003 – viceprimar al Bucureştiului.
2005 – director al fabricii de pompe Aversa. Mandatul său a dus la falimentul întreprinderii.
2006 – consilier general al Partidului Democrat Liberal.
2009 – prezent şef al Gărzii Financiare Bucureşti.