Aţi zis Pian?
0
Pian a fost cuvântul ultimei săptămâni. Nu pentru că maestrul Dan Grigore, unul din cei mai mari pianişti ai lumii, a împlinit 77 de ani. Ci pentru că România a capitulat în faţa periferiei sordide. Dar spectacolul jalnic nu e surprinzător în societatea în care o minoritate iresponsabilă pune în pericol dreptul la viaţă al majorităţii.
Aici nu mai e vorba de o guvernare sau alta. Nici despre un partid sau altul. Nu e nici despre îngropăciunea unui eliberat condiţionat, înjunghiat la barbut – întâmplare de fapt divers, de la marginea societăţii, excesiv vegheată de poliţia ajunsă într-o poziţie umilitoare şi strident mediatizată.
A ajuns Ministerul de Interne serviciul de pază al clanurilor mafiote? A ajuns presa gazeta de perete a lumii interlope? A ajuns cetăţeanul obişnuit ţinta unui atac permanent, care acoperă gama relelor posibile – de la pericolul medical şi nesiguranţa personală, la manipulare şi jecmănire fără limite? Da.
Cum e posibil ca, pentru al treilea an consecutiv, ştirea principală a vacanţei de vară a românilor să aibă ca rezultat compromiterea poliţiei şi jandarmeriei? Care este, de fapt, starea acestor instituţii?
Am comemorat ieri gravul derapaj represiv din 10 august 2018, urmat anul trecut, la final de iulie şi început de august, de oripilantul cazul Caracal, pentru ca acum să asistăm la un scandal care, într-o lume şi o vreme normale, ar fi fost cel mult consemnat la rubrica de mâna a doua ”Cronica neagră”. Stadiul celor două dosare penale - 10 august şi Caracal - e grăitor pentru disfuncţionalitatea instituţională românească. Cât e incompetenţă şi cât ticăloşie în această realitate lamentabilă?...
”Mi se pare că nu prea vrem să învăţăm, mi se pare că istoria noastră recentă demonstrează că suntem, oricând, gata s-o luăm de la capăt cu prostia” - Dan Grigore
”Mereu trebuie să fiu disciplinat, corect, raţional. Mi-am impus acest lucru şi, odată cu trecerea timpului, a devenit o a doua natură”, mărturisea recent dl Dan Grigore. Cum să fie în prim-planul atenţiei româneşti un om de cultură cu un asemenea crez? Disciplină, corectitudine, raţiune – acestea sunt valorile cultivate în spaţiul nostru public?!
La 77 de ani, împliniţi joi, artistul de largă apreciere internaţională, reper moral din anii dictaturii comuniste, are, cu luciditate, explicaţia: ”La noi, stricăciunile din educaţie sunt colosale. Pe orice plan al activităţii sociale şi politice vă uitaţi, vedeţi consecinţele scăderii calităţii educaţiei până la nivele absolut catastrofale”. Fenomenul e circumscris tendinţei în care ”baza piramidei devine model, iar vârfurile sunt excluse”.
Morala, în contextul pandemiei? ”Mi-ar plăcea să cred că am învăţat ceva, dar sunt foarte sceptic la capitolul ăsta. Mi se pare că nu prea vrem să învăţăm, mi se pare că istoria noastră recentă demonstrează că suntem, oricând, gata s-o luăm de la capăt cu prostia”, constată, în interviul citat, dl Dan Grigore. Şi patria-i dă dreptate, zi de zi.
La mulţi, senini şi rodnici ani, Maestre!
Cât despre România captivă în clarobscurul prielnic găinăriilor, va îndrăzni vreodată ieşirea la lumină?
Se încarcă comentariile...
