Afacerea "Falimentul", legalizata de judecatorii din Bacau

Firma Aectra Agrochemicals Bucuresti s-a specializat in falimentarea propriilor parteneri de afaceri

Articolul 1 din Legea privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, cunoscuta mai ales sub titulatura de Lege a falimentului, suna astfel: "Prezenta lege se aplica comerciantilor - persoane fizice si societati comerciale - care nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale si care vor fi denumiti in continuare debitor". Articolul 29, alineatul (2), din aceeasi lege, precizeaza clar ca "simplul refuz al unor plati, in baza unor exceptii pe care debitorul le socoteste, cu buna credinta, intemeiate, nu constituie o dovada de incetare a platilor". Aceste doua prevederi din Legea falimentului au fost ignorate ori interpretate in mod cel putin curios de judecatorii de la Tribunalul si Curtea de Apel Bacau, creand astfel un lant circumstantial prin care o firma bacauana, profitabila, a fost bagata in faliment de catre o alta societate, fosta partenera de afaceri. Sereleul Elco-M din Bacau, reprezentata prin asociatul sau unic Nicu Manole, este o firma specializata in domeniul distributiei de pesticide, care a intretinut in perioada 1996-1999 stranse legaturi de afaceri cu o firma bucuresteana, importatoare de astfel de produse, S.C. Aectra Agrochemicals SRL. Afacerea, initial profitabila ambelor parti, a inceput, prin '99, pe fondul unor neintelegeri comerciale, sa scartaie. Cauzele divortului au fost, pe rand, facturi intarziate, neplata sau plata cu intarziere a serviciilor prestate etc., totul culminand cu hotararea lui Manole de a refuza anumite plati catre firma bucuresteana pe motiv ca aceasta nu-i mai acorda comisionul cuvenit conform intelegerilor contractuale. Pe de alta parte insa, Aectra Agrochemicals, prin directorul sau, un anume Virgil Popescu, reclama si ea neonorarea facturilor emise pentru pesticidele livrate. Un banal litigiu comercial ce putea fi solutionat lejer de o instanta civila. Insa lucrurile nu au evoluat cum era de asteptat, in aceasta directie. O expertiza cu cantec Mai intai, Manole s-a trezit pe cap cu o plangere penala pe motiv de inselaciune. Organele de ancheta efectueaza o expertiza si decid ca nu este cazul sa se dispuna inceperea urmaririi penale, precizand ca "fapta nu exista". In paralel, Aectra Agrochemicals introduce la Tribunalul Bacau o cerere de punere a fostei partenere Elco-M sub incidenta Legii falimentului, cerere respinsa pe 18 ianuarie 2001 de judecatorul sindic Lidia Sava. Aectra insa nu renunta, baga recurs la Curtea de Apel Bacau, unde castiga, instanta hotarand casarea sentintei de la Tribunal si continuarea procedurii de reorganizare judiciara si faliment la instanta de fond. Decizia civila a avut insa la baza o expertiza contabila la Elco-M, intocmita de expertul Marcel Bulinschi, fost director al Bankcoop Bacau, banca in prezent falimentara. Expertul concluzioneaza ca pe 31 decembrie 1999 Elco-M datora Aectra Agrochemicals 672 milioane de lei. Corect, numai ca Bulinschi nu a mai prins in expertiza sa si alte doua plati facute de Manole catre Aectra in luna ianuarie 2000. Mai exact, anul 2000 nu figureaza in expertiza. Daca acest lucru s-ar fi intamplat, mai mult ca sigur ca instanta bacauana nu ar mai fi considerat ca firma lui Manole ar fi intrat in incapacitate de plata. Dosarul se intoarce deci la Tribunal unde, la primul termen, pe intai noiembrie 2001, judecatoarea Lidia Sava deschide procedura cu... declararea directa a falimentului, numeste un lichidator si stabileste un termen de numai... 7 zile, timp in care lichidatorul trebuia sa-si intocmeasca raportul. Aceasta in conditiile in care termenul prevazut de Legea 64/1995 pentru o astfel de operatiune este de 30 de zile. Lichidatorul confirma: firma era solvabila Lichidatorul, numit in persoana unui anume Toader Barbu, se achita totusi de sarcina si, pe 8 noiembrie 2001, depune la dosarul cauzei raportul sau in care se evidentiaza ca au mai fost efectuate plati catre Aectra si ulterior datei de 31 decembrie 1999, data la care s-a incheiat expertiza contabila a lui Bulinschi. Totodata, concluzioneaza lichidatorul, Elco-M, "a avut si are posibilitatea de a achita creanta creditoarei Aectra Agrochemicals, neplata acesteia datorandu-se nu incapacitatii de plata, ci refuzului debitoarei pe considerentul unei creante litigioase". Mai mult, lichidatorul precizeaza ca "debitoarea falita este solvabila" si ca firma creditoare a invocat, la cinci termene consecutive, cinci valori diferite ale datoriei ce i se cuvine, cu sume cuprinse intre 250.000 si 24.000 de dolari. Toader Barbu ne-a declarat textual ca Elco-M nu trebuia lichidata si ca din o suta de lichidari pe care le-a facut, aceasta se inscrie in cele cinci care n-ar fi trebuit bagate in faliment. Judecatorul sindic Lidia Sava nu tine cont insa de concluziile lichidatorului numit chiar de dansa si dispune ridicarea dreptului debitoarei de a-si conduce singura activitatea. Manole nu se lasa, introduce recurs la Curtea de Apel, care, insa, pe 29 noiembrie 2001 il respinge. Ciudat este si un alt aspect. In ambele complete de la Curtea de Apel, in primul, care a judecat recursul creditoarei, si in al doilea, care a fost respins recursul debitoarei, se regaseste numele judecatoarei Camelia Draghin. Prima oara in calitate de simplu judecator, iar a doua oara chiar presedinte al completului de judecata. Falimentatori de profesie Am incercat sa purtam cu dansa o discutie pe aceasta tema, dar, potrivit declaratiei Lilianei Ciobanu, proaspata presedinte a Curtii de Apel, Camelia Draghin s-a eschivat motivand ca nu poate vorbi decat cu dosarul in fata. Interesant e ca nici nu a vrut sa ne vada la fata, cu toate ca domnia sa este chiar purtatorul de cuvant al acestei institutii. In aceeasi zi, la Tribunal, judecatorul sindic ii fixeaza, prin incheiere de sedinta, lichidatorului un nou termen, pe 7 februarie, data la care va trebui sa prezinte inventarul bunurilor si rapoartele de evaluare. Zis si facut. Pe 7 februarie se consuma si acest episod, la noul termen fixat pe 14 martie urmand sa fie cunoscute si oportunitatile de vanzare ale activelor societatii. Iata cum o societate cu un profit de 900 milioane de lei poate fi declarata falimentara si vanduta pe bucati, profitandu-se de naivitatea unui om de afaceri care nu a stiut cum sa-si apere drepturile. Am stat de vorba despre acest caz si cu fostul partener de afaceri al "mesterului" Manole, Virgil Popescu, care, secundat de consilierul sau juridic, ne-a declarat ca i se pare normal ce s-a intamplat cu firma lui Manole si ca, daca legea spune asa, el nu face decat sa o respecte. Virgil Popescu ne-a mai marturisit ca mai are inca vreo 15-20 de astfel de dosare de faliment in calitate de creditor si ca firma sa, Aectra Agrochemicals, a fost cea care a bagat chiar si marele combinat zootehnic timisorean Comtim in faliment. Interesanta ocupatie.