Aşa se explică de ce, dacă România este marcată de o instabilitate guvernamentală specifică democraţiilor lumii a treia, nu este vina partidului de guvernământ. Pentru că, după cum spunea secretarul general adjunct al celui mai mare partid autohton, Codrin Ştefănescu, responsabilitatea aparţine unui drac care „şi-a băgat coada în PSD”. Preşedintele aceluiaşi partid, anunţând căderea celui de-al doilea premier din ultima jumătate de an, a reluat ideea intervenţiei misterioase. Un „personaj veninos”, care a otrăvit fântâna minunilor din partidul social-democrat, a făcut „mult rău”. Cine este acest şarpe veninos, această fiinţă ocultă, nu ştim.

La noi Răul nu este niciodată intern, nu le aparţine celor care îl produc, ci unor forţe obscure. Deculpabilizarea şi derobarea de vinovăţie sunt practici care arată infantilismul vieţii noastre publice.

Aidoma copiilor care dau vina pe câinele familiei pentru dispariţia temei de casă, responsabilii politici de la noi nu sunt, de fapt, răspunzători pentru nimic. De vină sunt ba multinaţionalele, după cum credea ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, care acuza firmele occidentale că dezvoltă fabrici doar în vestul ţării, proiectând imaginea unui complot al multinaţionalelor împotriva cetăţenilor din unele regiuni ale României. Ba de vină este Soros sau ocultele străine, după cum afirma Preşedintele Senatului, care enunţa mesaje cu iz naţional-socialist despre modul cum „diplomaţii străini” intervin în România pentru a „promova firmele şi interesele lor”.

Sunetul vocii lui Nicolae Ceauşescu, clamând în ultimele ore ale regimului său autocratic principiul „neintervenţiei în treburile interne” şi prezenţa agenturilor, răsună încă în politica românească. Plecarea premierului României, economul public cu banii ţinuţi la ciorap, nu face decât să confirme paranoia cu iz misticoid. Cineva răuvoitor bagă zâzanie şi pune la cale planuri malefice. Cine e de vină pentru toate aiurelile care afectează România de la preluarea puterii de către PSD, pentru prăbuşirea leului şi scăderea puterii de cumpărare, pentru eşecul proiectelor de infrastructură sau pentru incapacitatea de a atrage fonduri europene? Dracul e de vină!

Incapacitatea de a ne asuma responsabilităţi, de a ne accepta vinovăţia şi de a ne recunoaşte public greşelile e de fapt problema psihicului nostru colectiv.

Nu noi am fost de vină pentru că regimul Ceauşescu a rămas la putere mult după ce socialismul de stat se prăbuşise în Est, la fel cum nu noi am fost de vină că am ales un partid retrograd să conducă România la ultimele alegeri. Nimeni nu e de vină un ministru ia decizii greşite, când instituţiile publice au randamente zero, nimeni nu e de vină când oameni nevinovaţi sunt târâţi prin justiţie, nimeni nu e de vină dacă dispar bani din instituţiile publice, nimeni nu e de vină că în ţara aceasta totul merge de-a-ndoaselea.

Dacă există un Aghiuţă malefic, un mic demon cu specific naţional, atunci el este iresponsabilitatea şi incapacitatea de a ne asuma vinovăţia. Când vor merge bine lucrurile în România? Dracul ştie!