Întoarcerea la România

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

A fost bine de sărbători: am petrecut, am băut, am mâncat, ne-am îndopat, ne-am veselit, ca oamenii adevăraţi! Acum, ce facem?

E cam greu să ne întoarcem. Mai ales că ne aşteaptă aceleaşi vechituri. În marea mahmureală în care ne-am avântat cu voluptate, am sperat că vechiturile au dispărut, s-au evaporat ori ne-au fost furate. Nu! Sunt aici, sunt ale noastre.

PSD este la locul său. Doar Mazăre a plecat în Madagascar, oricum, nu-i mare pierdere, nimeni nu-i duce dorul, ducă-se! Piaţa Victoriei este acolo, liberă, disponibilă, dar mai are vreun rost? Şi Opoziţia este la locul ei, deşi are loc de figurant. Doar Regele a plecat, ocupându-şi locul în Istorie, dar l-am plâns destul, mergem înainte! Şi locurile de muncă sunt aceleaşi, unele disponibile, altele mai bine plătite, conform creşterii salariului minim pe economie, dar locurile sunt pline de lehamite, blazare şi fără perspective. Uite că asta ar fi o noutate demnă de interes: fluturaşii! Să aşteptăm fluturaşii cu noile salarii, în urma transferului contribuţiilor de la angajatori la angajaţi. Să-i aşteptăm precum soldatul din Afganistan care tremură după un e-mail de la logodnică. Dacă lefurile vor fi la fel, asta înseamnă că suntem cu aceleaşi vechituri de bani, am trăit degeaba. Dacă vor fi mai mici, Piaţa Victoriei e liberă, disponibilă. Trebuie văzut câte zile libere legale vom avea în 2018. Şi trebuie calculate „punţile“, ca să ştim, pentru că viaţa nu-i făcută pentru muncă, să ne obişnuim cu acest gând: viaţa nu înseamnă muncă! Poate pentru alţii înseamnă, acolo unde munca e respectată.

Ce alte noutăţi mai putem aştepta în România? Autostrăzi? Spitale? Şcoli? Să ne mulţumim cu ce avem!

Dar la ce să ne mai întoarcem? La preţuri! Nişte analize la supermarket sunt necesare pe fiecare raft şi sortiment în parte, viaţa e shopping! Trebuie să ne întoarcem la: cursul de schimb, inflaţie, indicele Robor şi la întreţinerea de la bloc. Mai bine sclavi ai întreţinerii decât slugi la Soros sau la alţi străini, în pribegie!

 Să ne întoarcem la veşnicele noastre televiziuni! Aceiaşi moderatori şi „actori“, aceleaşi „piese“ răsuflate. Totuşi, piesele astea sunt bune să ne apuce mai repede somnul, decât să dăm banii pe tot felul de somnifere. Adormim natural la TV şi ne trezim spălaţi pe creiere. Ar mai fi de verificat câte coduri portocalii de ploi şi ninsori vor fi până la Paşte şi să estimăm cine este pregătit să moară, ca să-l bocim, un mort celebru, televiziunile să pregătescă din timp necrologul!

Ce alte noutăţi mai putem aştepta în România? Autostrăzi? Spitale? Şcoli? Să ne mulţumim cu ce avem! Centenarul Marii Uniri? Nu e treaba noastră, e treaba celor care vor organiza parastase şi serbări populare. Că doar nu murim de curiozitate ce cărţi vor scoate anul ăsta Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu sau ce spectacole vor monta Andrei Şerban şi Victor Ioan Frunză! Apropo, dar Adrian Năstase şi Dan Voiculescu mai au de gând să scoată vreo carte? Când?, unde?, ca să nu ne plictism!

Încet-încet, ne întoarcem la ale noastre. Sunt vechituri, dar sunt ale noastre. Să le cărăm până anul viitor. Ne vom descurca, vom supravieţui.

Opinii

Mai multe de la Petre Barbu


Ultimele știri
Cele mai citite