Eu, bunica şi părinţii ei: trei generaţii, o singură amintire
0
Pe bunica din partea mamei o cheamă Maria. S-a născut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, într-un sat din sudul judeţului Olt, însă a copilărit în Transilvania, pe lângă Braşov. După ce s-a căsătorit cu bunicul, s-a mutat aproape de Drăgăşani, judeţul Vâlcea.
Când eram mică mă ducea de multe ori cu trenul în oraşul de la poalele Tâmpei, povestindu-mi tot drumul despre cât de frumos e totul după ce treci munţii, despre firea oamenilor şi despre obiceiurile lor. Îmi plăcea să trec prin tuneluri, să mă uit la râul Olt care ne însoţea o bună parte din drum şi să ascult poveştile ei. Eram prea mică să ştiu despre război, schimbări politice, situaţii economice şi despre vremuri grele în care oamenii îşi ascundeau bucatele în beciuri săpate sub podea.
Tot ce ştiam eu era că bunica e cea care îmi face rochiţe, griş cu lapte, pâine prăjită şi alte delicatese ale copilăriei mele, indiferent de ce oră era din zi sau din noapte.
Un alt lucru pe care nu îl înţelegeam era de ce bunicul se amuza pe seama ei atunci când încerca să explice o anumită situaţie în care erau amestecate coordonate geografice regionale şi de ce ea greşea mereu. Acum ştiu: bunica nu s-a adaptat niciodată limbajului oltenesc, pentru ea limba a rămas cea pe care a învăţat-o în Transilvania.
Ţin minte ziua în care, în urma unei poveşti, mi-am dat seama că bunica nu s-a născut unde credeam şi că nu era în totalitate ardeleancă, ci era doar produsul unei vieţi în Ardeal. Ce-i drept, am fost un pic dezamăgită şi ruşinată pentru că mi se părea că nu ar mai trebui să fie atât de mândră că e diferită de bunicul.
Totul s-a clarificat în mintea mea atunci când mi-a povestit o întâmplare pe care o ştia de la mama ei, pentru că ea era mult prea mică să îşi amintească. Era în vara anului 1944, anul naşterii ei, când războiul germano-sovietic era în plină desfăşurare, iar România întorcea armele împotriva Germaniei, devenind aliatul Rusiei.
Armatele ruseşti treceau prin sudul României spre Bulgaria pentru a ajunge pe câmpurile de luptă împotriva armatei germane. Au trecut şi prin comuna natală a bunicii mele, Studina, lăsând în urmă numai nenorociri. Bunica povestea că tatăl ei, Axente, şi-a luat soţia, Paraschiva, şi pe fiica cea mică, Maria (bunica), şi le-a ascuns în dudul din curte, un copac mare şi stufos, iar tot ce aveau mai de valoare a înghesuit în gropile de sub podea şi prin fundul lăzilor din casă. Era mult prea târziu pentru a face mai mult, fiindcă soldaţii deja scotoceau casele vecine.
Când ruşii au ajuns la casa lor, l-au găsit doar pe el. Au răscolit întreaga casă în căutarea bucatelor şi a altor lucruri folositoare, însă nu au reuşit să descopere nimic. Furioşi, au început să-l lovească şi să întrebe de „femeie“ în limba lor. În ciuda loviturilor, străbunicul nu a dezvăluit locul în care-şi ascunsese soţia şi fiica. În tot acest timp, străbunica Paraschiva a urmărit toată scena dintre ramurile dudului, ţinând-o tot mai strâns în braţe pe bunica mea, pe care o hrănea la sân pentru a nu scoate niciun sunet.
Spre seara, după ce primejdia trecuse, Axente a mers şi şi-a recuperat soţia şi fiica din copac, iar la scurt timp s-au mutat în Braşov (încercând, probabil, să găsească un loc unde să nu mai fie expuşi atât de deschis armatelor şi războiului).
Această istorioară de familie mi-a povestit-o bunica atunci când am fost mai mare şi înţelegeam ce e războiul şi care sunt efectele lui. Poate că mi-a povestit-o şi când eram mică şi treceam munţii cu trenul, dar cu siguranţă nu îmi amintesc de atunci.
Vă propunem, de-acum înainte, să faceţi o incursiune în trecut, fie printr-un comentariu pe adevarul.ro, în secţiunea “Poveşti cu bunici”, fie să ne trimiteţi textele voastre, însoţite de fotografii, la adresa de e-mail contact@adevarul.ro. Ne găsiţi şi pe pagina de Facebook "Poveşti cu bunici" , unde puteţi posta amintiri şi poze dragi. Cele mai frumoase istorii de la cititori şi bloggeri vor fi publicate şi în ediţia de print, şi pe adevarul.ro.
Citiţi mai multe poveşti cu bunici ale jurnaliştilor "Adevărul":
Mamaie, adevăratul bărbat în casă
„Nina'n bordei, Nina'n bordei!“
Poveşti cu bunici trimise de cititorii „Adevărul”: Maria lu` Bau
„Doamnă, pe Brebenel nu-l spală nimeni la fund!”
Tristeţea celui de-Al Doilea Război Mondial: de la Odessa la Munţii Tatra
Se încarcă comentariile...
