Unde e, de fapt, locul lui Dragnea, dar şi al celor care îi ţin isonul?

Publicat:
Ultima actualizare:

Am urmărit cu atenţie, dar şi cu tot dezgustul şi sila cuvenite manifestările electorale din ultimele zile ale mai marilor PSD.

Am văzut o Rovana Plumb dezlănţuită, parcă vrând cu tot dinadinsul să confirme că poate, fără nici cel mai mic dubiu, considerată o reîncarnare a Anei Pauker, dar şi afirmându-şi slugărnicia faţă de liderul partidului, Liviu Dragnea. Pe care l-a elogiat cam în aceiaşi termeni în care era elogiat cu 30 de ani în urmă, înainte de zilele Revoluţiei şi de episodul Târgovişte, Nicolae Ceauşescu.

Am văzut-o şi pe tot mai jalnica şi penibila fosta jurnalistă Carmen Avram străduindu-se să ne demonstreze că s-a metamorfozat perfect într-un Silviu Brucan în fustă. Acel Silviu Brucan, teoretician al luptei de clasă, care cerea condamnarea la moarte a fruntaşilor partidelor istorice.

Am compătimit-o încă o dată pe sărmana Viorica Dăncilă care, parcă nerevenindu-şi din şocul de a se vedea şi auzi peste tot în ţară huiduită, a mai făcut o gafă monumentală confundând Galaţiul cu Iaşiul.

Şi, în fine, last but not least, l-am văzut pe preşedintele PSD, numitul Dragnea Liviu Nicolae, delirând în cel mai pur stil stalinist posibil, recurgând la o retorică specifică anilor în care Partidul Comunist din România se străduia să preia prin forţă şi teroare, în dispreţul oricărui scrupul, puterea şi să instaureze dictatura, slujindu-se de lozinca necesităţii istorice a proclamării dictaturii proletariatului. L-am mai văzut pe acelaşi Liviu Dragnea în campanie electorală pe faţă făcută la TVR 1, în spaţiul emisiunii Viaţa satului, al cărui redactor responsabil, un ins pe nume Alexandru Popescu, şi-a reactivat fără jenă şi pe bani publici toate reflexele din vremea în care slujea destoinic în presa comunistă. Slugă a fost şi slugă a rămas sus-numitul, cu toată binecuvântarea pe care o are din partea actualei conduceri a TVR. Inclusiv a tovarăşului Alexandru Sassu despre care aflu că a devenit preţ de câteva zile, după o ceartă zdravănă cu pdg-ul Doina Gradea, un fel de El Fugitivo.

Nu pot fi uitate desigur declaraţiile cu tentă comico-psihiatrică referitoare la atentatele ce s-ar fi încercat la adresa vieţilor unora şi altora din PSD, de la Gabriela Firea la Doina Pană şi, desigur, şi iarăşi acelaşi Liviu Dragnea, atacurile tot mai deplasate şi mai de mahala ale acestuia la adresa preşedintelui Iohannis, ameninţările primejdioase la adresa celor care protestează la adresa partidului de guvernământ lansate pe piaţă de d-na Carmen Dan.

Ceea ce a şocat şi şochează în toate apariţiile publice ale acestor lideri ai PSD este apăsatul ton anti-european al discursurilor ţinute în faţa mulţimilor aduse cu sila ori modic plătite. Şochează fiindcă prin astfel de discursuri de factură bolşevică vor ei să convingă electoratul să le dea cât mai multe voturi celor pe care vor să îi trimită în forumurile europene de la Bruxelles şi Strasbourg.

Ori cum să mai emiţi pretenţia că vrei şi eşti hotărât să păstrezi calea europeană a ţării câtă vreme ai şi prostia, şi tupeul, şi nemernicia, aşa cum le are pe toate trei insul cu numele de Dragnea Liviu Nicolae, de a-i numi pe şefii de State şi de guverne, dar şi pe liderii Uniunii Europene „stăpânii lui Iohannis”?

Cum să mai spui că PSD ar fi partid european câtă vreme nici unul dintre vârfurile social-democraţiei europene nu a dorit să se întâlnească cu liderii PSD? Ori când Dragnea, Dăncilă, dar şi Tăriceanu de la ALDE sunt consideraţi la Bruxelles şi Strasbourg ca fiind absolut nefrecventabili şi în completă contradicţie cu tot ceea ce înseamnă astăzi ideea de Europă?

Inşii aceştia reprezintă indiscutabil o primejdie pentru viitorul României. Un vot inteligent, masiv şi responsabil dat în 26 mai poate să îi trimită exact acolo unde le e locul. În şi la lada de gunoi a istoriei.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite