Umorul subtire si umorile groase ale premierului

Premierul Adrian Nastase e un om simpatic. Ani de zile s-a chinuit sa ajunga asa. La inceput scortos si arogant, dar intotdeauna stapan pe eticheta, Nastase a strabatut toate etapele pentru a deveni

Premierul Adrian Nastase e un om simpatic. Ani de zile s-a chinuit sa ajunga asa. La inceput scortos si arogant, dar intotdeauna stapan pe eticheta, Nastase a strabatut toate etapele pentru a deveni un om mai popular. Imaginea sa de acum este poate una din cele mai muncite imagini ale unui om politic. Adrian Nastase a prins curaj sa strabata multimile si e chiar pe cale sa gaseasca un limbaj comun cu oamenii obisnuiti, lucru care nu se intampla acum trei ani. Poate sari de la stilul academic, etalat intr-o aula de universitate, la cel de cartier. Gaseste o glumita de fiecare data pe care sa o strecoare in discurs, pentru a arata ca e si el om. Uneori insa incurca borcanele si din strafundurile personalitatii sale ies la iveala adevaratele porniri reprimate. Un ton taios, o privirea neagra si schimbarea dramatica a fizionomiei, gata in orice moment sa sara la beregata, pentru ca nu i-a convenit un fleac. Asa e premierul cand e nervos. E bine ca un lider de partid sa mai fie din cand in cand si ferm. Mai ales cand e vorba de un partid gata sa se transforme in partid unic. E rau cand Adrian Nastase isi extinde partea neagra a personalitatii sale asupra unor zone care nu au nimic comun cu exercitarea functiei de presedinte al PSD, sau de sef al Guvernului. In ultimele doua zile, Nastase pare atat de afectat de criza din Golf, incat a extins comanda asupra civililor care nu trebuie sa miste in front in fata sa. Din criza in criza, s-ar putea spune. Mai intai a certat presa ca a publicat niste liste cu parlamentari care si-ar putea pierde scaunul in viitorul mandat. Apoi a facut pe directorul de gazeta si i-a reprosat unei ziariste ca nu a relatat corect conferinta sa de presa, dupa care s-a napustit literalmente asupa senatoarei Norica Nicolai, numind-o "ultima relicva parlamentara a PNTCD". In final, a dat lectii de condus sedinta presedintelui Camerei Deputatilor, si el o persoana onorabila si inofensiva. Daca referirile la presa fac parte din relatia tumultoasa pe care ziaristii o au cu premierul, celelalte sunt dincolo de orice justificare. O gluma proasta spusa de un badaran e perceputa ca atare. O grosolonie spusa de o persoana subtire este o jignire de neiertat. Asa este referirea la Norica Nicolai. Poate ca asa s-o aplica strategia premierului de a atrage femei in partidul pe care il conduce. Sau, la fel poate o fi vorba de strategia de a ajuta PNL sa devina cel mai puternic partid de opozitie. In orice caz, jignirea incarcata de misoginism a lasat un gust amar asistentei, tocmai prin vehementa tonului. Al doilea episod este mai alarmant. Pentru intaia data, premierul s-a amestecat in conducerea unei sedinte, abuzand de calitatea sa dubla de premier parlamentar. Ca si cand nu i-ar ajunge comanda de la Palatul Victoria! Tot in premiera a avut gestul de dispret fata de parlamentari, ridicandu-se sa plece, cu guvern cu tot, inainte de finalul regulamentar, doar pentru ca nu mai suporta vorbaria alesilor. Culmea, Nastase pare sa fi uitat ca Executivul e cel care a cerut sa vina in fata Parlamentului, si nu invers. Mereu surprinzator, premierul a spus, ulterior, ca doar s-a prefacut suparat, ca asa e in politica. In care politica?