Ultima bătălie a lui Traian Băsescu

Traian Băsescu a ajuns la final. Această supravieţuire de la referendum reprezintă ultima mare bătălie politică din care a ieşit învingător. Nu a mai fost glorioasă, nu a mai fost epică, nu a mai inspirat pe nimeni, dar îl va duce direct în legendă. Falşii profeţi care împart otrava în stânga şi-n dreapta, spunând că Băsescu va sfârşi ca Gadaffi sau Mubarack se înşală pentru că nu sunt conduşi decât de ură.

Omul Traian Băsescu e plin de păcate. A făcut multe greşeli, a susţinut mulţi oameni care nu trebuiau susţinuţi, a protejat-o pe Elena Udrea până aproape a distrus partidul, şi-a folosit influenţa pentru a-şi promova pe nedrept fiica, l-a atacat violent pe Regele Mihai  şi pe Raed Arafat, simboluri ale românilor. Da, preşedintele Traian Băsescu a fost departe de a fi un model pentru noi. S-a bălăcit de multe ori în mediocritatea zgomotoasă a lui Gigi Becali, s-a răstit la jurnalişti şi a avut ieşiri rasiste. Toate acestea sunt fapte, dar peste toate acestea, Traian Băsescu este primul politician român de după război care zguduie locuitorii acestei ţări şi îi trezeşte la realitate. A fost primul politician care a avut curajul să le spună românilor că sunt leneşi şi nu-şi lucrează pământurile, a avut curajul să le spună pensionarilor că dacă nu renunţă la o parte din bani, ţara va intra în incapacitate de plată şi a fost primul politician care a dat cu bugetarii de pământ, spunându-le că nu-şi merită salariile umflate de prim-miniştrii iresponsabili, aflaţi în goană după voturi.

România, în 1990 a fost ultima ţară din Europa. Eram ruşinea continentului. Ion Iliescu şi şleahta lui de comunişti ne-a târât în cea mai mare umilinţă. Nimeni nu dorea să se asocieze cu noi. Dacă astăzi, când vă aflaţi în străinătate şi sunteţi întrebat de unde veniţi, aveţi o jenă, o mică ezitare în a da răspunsul, să ştiţi că principalul vinovat pentru ruşinea dumneavoastră e Ion Iliescu şi politica lui de forţă din anii 1990 când ne-a instigat pe unii împotriva altora pentru a rămâne la putere. Nu vreţi să ştiţi unde era Grecia în 1990 din punct de vedere economic, nu vreţi să ştiţi unde era Ungaria. Acum a fost pentru prima dată în istoria noastră când reuşim să trecem aproape bine printr-o perioadă de criză. Numărul şomerilor a rămas relativ mic, moneda a fost stabilă, iar afacerile s-au mişcat. Da, au fost oameni afectaţi de criză, dar pagubele noastre sunt mult mai mici decât în ţări ca Grecia, Ungaria, Irlanda sau Spania. Toate acestea s-au petrecut datorită nebuniei unui singur om care a avut curajul să le spună adevărul pensionarilor şi bugetarilor. Politic, a riscat tot şi a supravieţuit.

Traian Băsescu şi-a învins toţi adversarii politici din ultimii 12 ani. La Primăria Bucureştiului a câştigat în faţa lui Sorin Oprescu (2000) şi a lui Mircea Geoană (2004). Devine preşedinte în 2004, învingându-l într-o confruntare legendară pe Adrian Năstase, stăpânul absolut al României de la acea oră, cel care-şi pregătise o domnie de zece ani. În 2007, prima monstroasă coaliţie îl suspendă, dar căştigă referendumul şi se întoarce la Cotroceni, iar în 2009 câştigă al doilea mandat de preşedinte, învingându-l pe Mircea Geoană, şeful PSD de atunci, iar acum, în 2012, supravieţuieşte unei noi suspendări pusă la cale de USL. Victime politice colaterale ale lui Traian Băsescu au fost Dan Voiculescu, Crin Antonescu, Victor Ponta, Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu, enumerându-i pe cei importanţi.

De ieri, putem spune că Băsescu, aşa uzat cum e, a mai reuşit ceva – să trezească conştiinţa dreptei în această ţară. Martori neputincioşi la încercarea de lovitură de stat, mulţi oameni au înţeles că a sta cu mâinile în sân poate fi extrem de nociv, poate duce la dispariţia lumii în care trăim cu bune şi cu rele. De 22 de ani de când urmăresc evenimentele politice din România nu am fost martorul unui asemenea val de mobilizare în rândul celor care ştiu ce înseamnă toxicitatea PSD pentru prezentul şi viitorul României.