Tulburări mari în justiţie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Două evenimente speciale detonează discuţiile despre justiţia romană: condamnarea d-nei Elena Udrea şi decizia de evaluare a şefilor de parchete ce va fi prezentată azi de către ministrul Tudorel Toader. Discuţiile s-au reaprins în toate mediile de informare şi pe reţelele de socializare, vor dura ceva timp.

Important este să ducă şi la limpezirea unor aspecte legislative rămase încă nelămurite, cum ar fi abuzul în serviciu.

Condamnarea d-nei Elena Udrea

Dura lex, sed lex. Aşa o fi, dar pentru majoritatea populaţiei, fără studii juridice, sentinţa dată în cazul Udrea ridică numeroase întrebări care ar trebui lămurite, măcar de către specialiştii în drept, dacă nu chiar de către autorii sentinţei.

Comentariile următoare sunt făcute fără a cunoaşte probele de la dosar, doar după declaraţiile din spaţiul public. Dacă aceste declaraţii sunt greşite, greşesc şi eu.

Prima întrebare. Poate fi cineva condamnat doar pe baza mărturiilor altor persoane, în acest caz chiar interesate să-şi salveze pielea? Cel puţin aşa susţin Elena Udrea şi avocatul său.

Verdictul judecătorilor e clar. Cei care nu şi-au recunoscut faptele, Elena Udrea, Rudel Obreja şi Tudor Breazu, au primit pedepse cu executare. Toţi ceilalţi, cu suspendare. Aşa zice legea, vor zice unii. Dar nu cred că legea spune că pot fi condamnate persoane doar pe baza mărturiilor, interesate, a celorlalţi inculpaţi.

Dacă ar fi fost doar aprecierea procurorilor, treacă, meargă. Dar e vorba de decizia a trei judecătoare de la ICCJ, cea mai înaltă instanţă juridică a ţării.

Urmează completul de cinci judecători, care vor prelua cartoful fierbinte de la cele trei judecătoare. Să vedem dacă vor adopta acelaşi stil de gândire.

Poate ar fi necesar un comunicat din partea DNA, în care să se precizeze ce probe există la dosar, care au stat la baza condamnării Elenei Udrea, altele decât denunţurile făcute de ceilalţi coinculpaţi. Oricum, la apariţia motivării sentinţei, vom afla acest lucru din conţinutul acesteia.

A doua întrebare. Este legal ca sumele, presupuse a fi obiectul mituirii, să fie restituite mituitorilor? În naivitatea mea, consideram că aceste sume trebuie confiscate de către stat, iar cei care dau mită să fie şi ei pedepsiţi, că aşa scrie la lege. N-am văzut acest lucru, până acum. D-l Gardean e bine mersi, îşi vede liniştit de afaceri, primeşte înapoi banii presupuşi a fi daţi d-nei Elena Udrea, deşi apare ca mituitor în dosar.

Să sperăm că lumina va veni de la cei cinci judecători din completul de Apel.

Evaluarea celor doi şefi de parchete de către ministrul Justiţiei

În opinia mea, d-l ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, n-a făcut nici o evaluare. Ar fi trebuit să desemneze procurori specialişti să facă un raport. N-a făcut-o.

Singurul argument pe care-l va repeta mereu, cu obstinaţie, va fi: cei doi şefi de parchete se fac vinovaţi de „încălcare gravă a Constituţiei”. N-o spune ministrul Toader, o spun judecătorii CCR, care sunt, nu-i aşa, Dumnezeii justiţiei pe pământ.

D-na Kovesi, pentru că şi-a dat acceptul pentru începerea unei anchete împotriva puterii executive, cu slabe „suspiciuni rezonabile” (doar presupunerea că un aviz al ministrului de la MRP a fost înlocuit cu alt aviz, al aceluiaşi ministru, care s-a răzgândit). Nici eu nu cred că era suficientă o astfel de suspiciune. Un ministru se poate răzgândi. Că a înlocuit o hârtie cu alta, este de discutat. Dar nu poate fi motiv de anchetare a guvernului de către DNA. Ceea ce s-a şi văzut cu ocazia declinării dosarului către Parchetul General, iar d-l Lazăr, pentru că a continuat ancheta, după declinarea dosarului de către DNA, fără „suspiciuni” mai rezonabile, de încălcare a legii penale.

Să fie clar. DNA şi parchetele aveau dreptul să ancheteze executivul, dar pentru fapte penale evidente, nu pentru număr de avize, pentru traseul de elaborare a unui act normativ etc.

Dacă în viitor, cineva îl reclamă pe d-l premier Grindeanu că a căzut în păcat cu fapte de corupţie, iar suspiciunile par „rezonabile”, ce face DNA, îi sigilează biroul şi confiscă arhiva Secretariatului General?

Sigur, ultima decizie aparţine preşedintelui Iohannis, care, după cum a declarat, nu consideră că cei doi şefi de parchete s-au făcut vinovaţi de fapte care să impună schimbarea lor.

Dar mai există o cale. Ministrul Toader se poate adresa direct Inspecţiei Judiciare, reclamându-i pe cei doi că au încălcat grav Constituţia. Este posibil ca CSM să voteze o eventuală propunere a Inspecţiei Judiciare de excludere din magistratură a celor doi şefi de parchete, pentru încălcarea gravă a Constituţiei. În acest caz, preşedintele nu mai are nimic de făcut. Doar să constate imposibilitatea celor doi de a-şi continua prezenţa în fruntea celor două instituţii.

Discuţiile asupra abuzului în serviciu

CCR a semnalat de multe ori că articole din legile penale sunt neconstituţionale. Numai că parlamentarii, în loc să acţioneze rapid pentru punerea de acord a Codurilor penale cu obiecţiile CCR, au lăsat de izbelişte Codurile, şi acum ne blocăm în aceste articole neconstituţionale

În privinţa abuzului în serviciu, CCR a dat o Decizie de INTERPRETARE: doar încălcarea legii primare (legi, OG-uri, OUG-uri), constituie abuz în serviciu. Nu şi încălcarea legislaţiei secundare (regulamente, HG-uri, metodologii etc.)

Grav este că Parlamentul nu a stabilit, conform cerinţelor CCR, un prag valoric al daunelor, începând de la care un funcţionar se face vinovat de abuz în serviciu. Cerinţa este raţională. Nu te poţi trezi cu dosar penal pentru cheltuirea, ilegală, a 5 lei pentru un pix.

Cu această „scăpare” a legislativului, d-na Bombonica Prodana a blocat dosarul fostului soţ, Liviu Dragnea. Până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate mai trece timp, vine vacanţa parlamentară şi a instanţelor, mai vedem. Nu acelaşi lucru îl dorea şi OUG 13? Sigur, faptul că d-nul Dragnea este şeful Camerei Deputaţilor şi al coaliţiei de guvernare n-are relevanţă în această împrejurare.

Dar CCR a mai decis ceva. Elaborarea actelor normative nu poate fi acompaniata de acte penale. Inclusiv hotărârile de Consiliu Local care dau cu dedicaţie şi şpagă contracte unor firme „prietene”.

În concluzie

Lucrurile se precipită în justiţia română şi din cauza faptului că legislativul n-a rezolvat la timp solicitările CCR. Mai există şi suspiciunea ca magistraţilor li „s-a urcat puterea la cap”, şi-şi depăşesc atribuţiile.

Există şi riscul să repornească manifestaţiile în stradă, nu toţi cetăţenii înţeleg subtilităţi juridice şi au, mai degrabă, o percepţie proprie în privinţa luptei anticorupţie. Corupţia a traumatizat, umilit, copleşit, cotropit întreaga societate şi nimeni nu poate condamna oamenii dacă reacţionează în stradă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite