Părinţi agitaţi, discutând despre cum Guvernul ar trebui să le acorde liber tuturor părinţilor pentru a-şi putea duce odraslele la şcoală, copii somnoroşi, profesori sictiriţi, politicieni şi preoţi pregătiţi să mai ţină un discurs care să binecuvânteze noul an şcolar. Capitala sufocată. Pe această calea ţin să îi mulţumesc încă odată noului Primar Gabriela Firea pentru că a reuşit să decongestioneze traficul din Bucureşti…

Şcolile au rămas la fel. În cel mai bun caz au fost văruiţi pereţii pentru a-i consolida puterea noului director. Ştiţi cum e vorba românului: a furat, dar a şi făcut. Sistemul subfinanţat merge înainte, cu speranţa că într-o zi, în curtea ministerului educaţiei va ploua cu laboratoare, hărţi şi manuale. Dar oamenii nu discută despre aspectele acestea. Ele sunt importante doar atunci când copilul pică examenul de bacalaureat. Până la momentul respectiv trebuie să avem grijă de doamna, de fondul clasei, fondul şcolii, de problemele adevărate.

Râdem, glumim, dar a început încă un an şcolar fără ca sistemul să cunoască vreo schimbare. Realizăm că avem probleme, însă nu reuşim să găsim soluţii. Acum, să mă ierte Dumnezeu, nu cred că se aştepta cineva ca „genunche” să ne scoată din mocirlă. Dar dacă nu speri nu ai cum să ajungi la un rezultat favorabil. Nu poate Liviu Pop să dea câteva direcţii pozitive în Ministerul Educaţiei, nici don Dragnea nu cred că este mai capabil. Atunci cine poate salva un sistem care este în fond indicele de dezvoltare al unei ţări?

Generaţia mea a auzit de mult prea multe ori sintagma: mamă, voi sunteţi viitorul!

Acum 10 ani, mi se ridica părul pe mână când mi se spunea. În prezent, realizez că „noi” am rămas prea puţini şi că ne va fi foarte greu să facem schimbarea mult aşteptată. Tinerii competenţi au plecat în ţări care au ştiut să răsplătească pe cei buni mai mult decât pe cei apropiaţi, iar dintre cei care au rămas, foarte puţini mai sunt dispuşi să dăruiască din timpul lor comunităţii. Pentru acest lucru trebuie să mulţumim clasei politice din ultimii 30 de ani. A reuşit cu brio să construiască un zid de 10 metri între politică şi millennials.

Tinerii refuză, pe bună dreptate, să intre în politică. Iar acest lucru este datorat lipsei de modele. În prezent vorbim tot de Brătianu, Maniu, Carol I, Woodrow Wilson, de Gaulle, Obama sau Merkel. România nu a reuşit să producă niciun politician de urmat în 30 de ani. Automat, cei care nu zic „genunche” nu au de ce să îşi dorească să activeze politic. Pentru că, în loc să fie priviţi ca „eroi ai neamului” ei sunt automat încadraţi în grupul hoţilor, mincinoşilor, parveniţilor.

Ţara are nevoie şi de politicieni. De unii tineri care se ghidează după principii şi valori. De tinerii care astăzi au început şcoala. Este datoria partidelor să se reformeze şi să îi atragă către viaţa publică, altfel ţara asta va fi condusă tot de către găşti al căror interes nu este nicidecum binele cetăţii.

Succes tuturor tinerilor în noul an şcolar!