Teama

Nici nu se încheiaseră bine dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură de marţea trecută şi mai-marii coaliţiei pesedisto-aldiste şi-au şi dat jos masca.

Doamna Viorica Vasilica Dăncilă, îmbrăcată în alb şi devenită astfel, în imaginaţia ei de om cu mintea rămasă la vârsta basmelor, mai pură şi mai inocentă chiar decât Alba ca Zăpada, făcea pe cruciata. Poza în femeia înţeleaptă, încrezătoare în colegi (ţinuţi în bănci pentru ca Doamne fereşte!, să nu trădeze şi să nu pună bilele de vot aiurea) numai bună să se metamorfozeze într-un fel de mamă a naţiunii care până ieri a înghiţit multe. Care, însă, de acum încolo va fi mai fermă, mai stăpână pe situaţie.

Iar dl. Călin Popescu-Tăriceanu, şeful din ce în ce mai inexistentului ALDE, partidul care nu izbutit  să obţină la alegerile din 26 mai nici măcar un singur loc de europarlamentar , şi-a regăsit instantaneu îngâmfarea şi tupeul. Şi-a permis chiar să facă glumiţe pe seama rezultatelor referendumului cu uşurinţa şi degajarea celui care a scăpat de întâlnirea care i-ar fi putut fi fatală cu procurorii DNA.

Aparent, doamna Viorica Vasilica Dăncilă avea marţi după-amiază toate motivele să fie satisfăcută. Chiar încântată de sine însăşi. După dezastrul electoral al PSD din ziua de 26 mai ei personal i s-au întâmplat numai lucruri bune. În 27 mai a fost arestat cel care o făcea să nu mai poată fi ea însăşi, banditul Liviu Nicolae Dragnea, căruia tocmai în ziua moţiunii i se renova noua locuinţă de la Rahova. În 28 mai doamna Dăncilă a fost înscăunată preşedinte interimar al PSD, iar câteva zile mai târziu şi-a impus voinţa ca pe 29 iunie să aibă loc Congresul extraordinar al partidului. După ceea ce s-a întâmplat marţea trecută în Parlamentul României, d-na Dăncilă va deveni mai mult ca sigur, cu ocazia Congresului, preşedinte cu acte în regulă. Şi, după cât se pare, până în ianuarie 2020, atunci când lucrurile s-ar putea să se complice iarăşi fiindcă e din ce în ce în ce mai evident că PSD nu are nici cum, nici de unde să găsească un candidat cât de cât viabil la alegerile prezidenţiale, doamna Dăncilă este stăpână pe situaţie.

Aceasta dacă facem abstracţie de avertismentele din ce în ce mai îngrijorătoare, venite atât din partea specialiştilor serioşi din ţară cât şi dinspre forurilor internaţionale că situaţia financiară şi economică a României este din ce în ce mai proastă. Iar soluţii de supravieţuire va trebui să găsească ea, eventual Eugen Orlando Teodorovici, iar nu Darius Vâlcov, omul atât de valoros şi rar, după cum îl caracteriza puşcăriaşul Dragnea, încât DNA a cerut să fie pus sub control judiciar.

Motive de linişte şi de mulţumire ar trebui să aibă şi dl. Călin Popescu-Tăriceanu. Scăpat de coşmarul drumurilor la DNA de senatorii de aceeaşi teapă, pare-se că îşi va duce mandatul de senator şi de preşedinte al Senatului până la capăt. Numai că nu se poate ca dl. Tăriceanu să nu fie preocupat şi de ce se va întâmpla după. La viitoarele alegeri locale şi parlamentare pentru el şi pentru ALDE se prefigurează un dezastru. Se conturează tot mai ameninţătoare perspectiva ca partidul pe care îl conduce să nu atingă pragul intrării în viitorul Parlament. Şi cine ştie ce schelete mai ascunde prin dulapuri atât de laşul, de vidul, de umflatul în pene domn Tăriceanu?

Trăgând linia şi făcând socoteala, marţi coaliţia PSD-ALDE nu a obţinut decât o amânare. Scadenţa va veni la alegerile viitoare. Şi sunt destule semne că va fi una usturătoare. Aşa încât în spatele zâmbetelor, glumiţelor, vorbelor sfidătoare rostite de reprezentanţii Puterii, după votarea moţiunii, se ascunde, indubitabil, teama.  

Nu de alta, dar până şi o minte de pesedist ştie că ulciorul nu merge de multe ori la apă.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro