Scade încrederea în Biserică - realităţi din umbra unui sondaj

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Rezultatele unui sondaj recent realizat de INSCOP Research şi prezentat în paginile virtuale ale „Adevărului” ne prezintă sec, în procente statistice, evoluţia descendentă a încrederii românilor în cea mai veche şi, îndrăznesc să spun, importantă instituţie a poporului nostru: Biserica.

Sintetizând, în baza datelor statistice, se poate spune doar atât: vectorul de încredere a românilor în Biserică a evoluat de la 66,1% în mai 2013, la 62,4% în octombrie 2014. O scădere de 3,7% în 17 luni!

Nu am o încredere absolută în sondaje. În multe situaţii, statisticile sunt eronate şi slujesc interesele unor grupuri oculte care vor să manipuleze agenda publică. Totuşi, nici nu pot să ignor multiplele semnale care vin din foarte multe zone - instituţii de sondare a opiniei publice, statistici oficiale, societatea civilă, inclusiv credincioşii noştri - şi care îmi demonstrează că un nou fenomen social şi spiritual îşi face tot mai puternic simţită prezenţa în societatea românească: degradarea încrederii românilor în Biserică.

Dacă ne dorim să analizăm serios acest fenomen, atunci nu ne vom limita doar la aspectul omenesc al relaţiei românilor cu Dumnezeu, exprimat prin componentele lumeşti ale Bisericii: administraţie bisericească, ierarhie etc. Sondajele ne vorbesc, în limbajul specific al procentelor, despre o realitate cu mult mai dureroasă decât scăderea încrederii într-o instituţie bisericească.

Dincolo de procente şi statistici, vorbim despre un subiect extrem de important pentru viitorul naţiunii române şi suntem chemaţi să descoperim cu sinceritate cum se regăseşte Hristos în faptele românilor. Anticipez concluzia la care am ajuns în urma studierii diferitelor statistici oficiale:

Românii se îndepărtează tot mai mult de Hristos!

Probabil că se vor găsi unii colegi de-ai mei, preoţi, să spună că nu este aşa. Probabil că oficialii administraţiei bisericeşti vor considera (nu ar fi prima dată pentru mine!) că emit păreri neconforme cu poziţia oficială a Bisericii şi că prezint subiectul într-un mod incomplet, fără obiectivitate, schismatic (sic!) etc. Firesc, spectacolul milioanelor de români care se înghesuie pentru a se închina la sfintele moaşte ori pentru a participa la slujbele de hram în marile catedrale, poate uşor induce ideea că românii au o credinţă creştină puternică.

Da, cei mai mulţi dintre românii care caută alinare în Sfânta Liturghie şi la sfintele moaşte sunt animaţi de o credinţă creştină vie şi aducătoare de mântuire. Din nefericire, aceşti români sunt minoritari, căci realitatea credinţei la români este definită prin faptele de zi cu zi, iar rezultatele acestor fapte pot fi aflate - chiar dacă unora dintre noi nu le place - în statistici.

Îi rog pe criticii mei să nu se grăbească cu sentinţele. Să medităm, mai întâi, asupra câtorva realităţi, cuprinse în aceste statistici oficiale şi care exprimă modul în care românii relaţionează cu Dumnezeu, prin respectarea sau încălcarea poruncilor Lui.

„Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” (Facerea I, 28)

Conform datelor statistice oferite de Institutul Naţional de Statistică, în ianuarie 2014 s-au născut cu 1.360 de copii mai puţin decât în ianuarie 2013. Statisticile Băncii Mondiale indică un număr de 10 copii născuţi la 1000 de locuitori în România, cifre care poziţionează ţara noastră pe locul 3 în rândul statelor cu cele mai puţine naşteri la 1000 de locuitori, la nivel mondial.

Populaţia României scade în fiecare lună, cu aproximativ 5000 de persoane, adică cu 60.000 de persoane pe an. Dacă se menţine acest vector, Centrul de Cercetări Demografice al Academiei Române estimează că populaţia României va fi de aproximativ 16 milioane de persoane, în anul 2050. O perspectivă apocaliptică poate fi aceea că naţiunea română - dacă se păstrează acest ritm de depopulare în medie de minus 1 milion per deceniu - va deveni istorie în aproximativ 200 de ani! Da, peste aproximativ două secole nu vor mai exista români! 

„De la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.” (Sfânta Evanghelie după Marcu X, 6-9)

Conform datelor oferite de INSSE, ”numărul căsătoriilor a fost, în luna iunie 2014, cu 2102 mai mic decât în aceeaşi lună din anul precedent. Prin hotărâri judecătoreşti definitive şi conform Legii nr. 202/2010 s-au pronunţat cu 55 mai puţine divorţuri în luna iunie 2014 decât în luna iunie 2013.”

Dacă studiem evoluţia numărului de căsătorii şi de divorţuri în ultimul deceniu, vom observa că numărul de divorţuri păstrează o medie aproximativ constantă, situaţie care poziţionează totuşi România printre ţările europene cu cea mai mare rată de divorţuri.

Românii refuză să întemeieze o familie, să se căsătorească. Numărul de căsătorii civile şi implicit de noi familii creştine scade în fiecare an. Cauzele sunt multiple - sociale, economice, politice etc. - însă nu se poate afirma că refuzul de a întemeia o familie nu ar fi o încălcare a valorilor credinţei creştine! 

„Să nu ucizi!” (Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise V, 17) / ”Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.” (Sfânta Evanghelie după Matei XIX, 14)

Într-un studiu realizat de  Institutul pentru Politici Publice (IPP), în perioada 28 februarie - 10 martie 2012, la care au participat femei cu vârsta între 18 şi 49 de ani, se arată că ”36% dintre femei declară că au avut cel puţin un avort, iar o femeie din patru din grupul celor peste 33 ani a făcut cel puţin un avort”.

Conform statisticilor, în România se comit aproximativ 400 de avorturi la cerere în fiecare zi, situaţia care ne poziţionează pe locul 4 în Uniunea Europeană şi locul 5, la nivel mondial, în clasamentul avorturilor. Femeile românce îşi ucid pruncii în pântece... şi astfel ucid viitorul naţiunii noastre. 

„Să nu furi!” (Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise V, 19)

La începutul anului 2014, Comisia Europeană avertiza că pentru România, corupţia politică şi mica corupţie încă reprezintă o problemă semnificativă. Conform sondajelor publicate împreună cu Raportul Anticorupţie al Comisiei, 93% dintre români consideră că fenomenul corupţiei este răspândit pe scară largă în România, iar 25% susţin că li s-a cerut, explicit sau tacit, mită în ultimul an.

Scandalurile de corupţie izbucnite pe parcursul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, alături de suspiciunea de corupţie care planează asupra celor mai mulţi dintre actorii noştri politici, dovedesc că elita dregătorilor români încalcă cu voioşie şi nepăsare porunca dumnezeiască „Să nu furi!”

Jaful comis asupra bugetului naţional este completat de jefuirea fondurilor europene. Conform Raportului anual al Comisiei Europene privind protejarea intereselor financiare, în România, în 2013 au avut loc peste 100 de fraude în administrarea fondurilor UE, în valoare totală de 67 milioane euro. Aceste cifre poziţionează România pe locul 2, după Italia, în clasamentul fraudelor comise asupra banilor europeni, pe locul 3 fiind plasată Bulgaria.

Cred că am adus suficiente argumente care, în acest context aproape apocaliptic, ne conduc la o singură concluzie: Românii se îndepărtează tot mai mult de Hristos!

***

Un necesar Post Scriptum

Responsabilitatea pentru această stare de fapt revine nu doar creştinilor mireni, ci mai ales nouă, slujitorilor sfintelor altare, preoţi şi ierarhi. Să fie limpede pentru toată lumea...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite