Dragnea şi restul locotenenţilor săi simt că reduta din faţa lor poate fi cucerită. Ministrul Justiţiei a fost chemat din Japonia pentru a participa la operaţiune. Ce ghinion, ca după tratamentul incalificabil suferit la Bucureşti de premierul Shinzo Abe pe care nu l-a mai primit nimeni din Guvernul României, iată că nici vizita lui Tudorel Toader la Tokyo să nu se mai desfăşoare conform agendei. Probabil că japonezii nu vor avea încotro şi vor şterge România de pe harta lor diplomatică, dar asta nu interesează pe nimeni de la Bucureşti.

De fapt, întreaga guvernare a PSD a fost total dezinteresată de administrarea ţării, obiectivul major fiind doar tranşarea luptei cu DNA.

Pentru PSD, înlăturarea unor persoane din posturile pe care le ocupă, de pildă a procurorul-şef DNA, este un obiectiv, dar nu suficient. Războiul se duce cu instituţii ale statului român.

Între timp, toţi marii acuzaţi sau deja condamnaţi au fost lăsaţi să plece uşor spre alte meleaguri fără ca cineva să se mai obosească în vreun fel să înceapă vreo procedură de readucere a lor în patrie.

Frontul asigurat pe de o parte a permis pe cealaltă parte să se concentreze atacurile în ceea ce ar urma să fie asaltul final al unui asediu care durează de mai bine de un an.

Pentru PSD, înlăturarea unor persoane din posturile pe care le ocupă, de pildă a procurorul-şef DNA, este un obiectiv, dar nu suficient. Războiul se duce cu instituţii ale statului român.

Exemplul cel mai recent este eliminarea SPP din exercitarea atribuţiilor pentru care instituţia a fost creată. În mod normal, dacă existau suspiciuni legate de încălcarea legii şi a regulamentelor de funcţionare din partea ofiţerilor serviciului, mai ales la ordinul şefului acestei structuri, cazul trebuia rezolvat la nivelul cel mai înalt al structurilor de securitate naţionale.

Asemenea acuzaţii nu pot rămâne vorbe în vânt pentru că afectează siguranţa naţională. Atribuţiile unui serviciu secret de tipul SPP nu pot fi îndeplinite de alte structuri care nu au pregătirea specifică şi nici relaţiile de colaborare internaţională caracteristice unor operaţiuni de protecţie a demnitarilor. Un guvern care renunţă în totalitatea miniştrilor săi la serviciul de protecţie legal devine ţinta unor alte tipuri de organizaţii. Chestiunea este prea gravă pentru a rămâne miza unui joc politic. Mâine se va spune că Armata nu mai trebuie să apere România sau că pompierii nu mai au dreptul să stingă incendii pentru că spionează oamenii pe geam!

Acum 100 de ani, Petre Carp spunea că România are atâta noroc, încât n-are nevoie de clasă politică! Acum putem spune că România are o asemenea clasă politică încât nu mai are nevoie de duşmani din afară.

România avea şanse mari să profite de un moment fast. Un ciclu economic de creştere a adus şi pentru economia românească niveluri-record, de la an la an. Câteva reajustări în domeniul salarial ar fi fost suficiente pentru ca o parte din creşterea economică să se întoarcă la populaţie fără a afecta echilibrele majore. La nivel european, România avea parte de o imagine pozitivă, lansându-se ideea ridicării MCV, mai ales în contextul preşedinţiei din 2019. Ieşirea din UE a Marii Britanii în timpul mandatului României a dus la programarea summit-ului UE la Sibiu, pentru configurarea viitorului Uniunii. Un alt prilej pentru România prin care să-şi crească profilul şi să se dovedească un participant important la configurarea destinului celor 27!

Ce avem, în schimb! Autodetonare instituţională! România se demolează piesă cu piesă! Acum 100 de ani, Petre Carp spunea că România are atâta noroc, încât n-are nevoie de clasă politică! Acum putem spune că România are o asemenea clasă politică încât nu mai are nevoie de duşmani din afară. Se distruge cu frenezie de una singură!