Relatia PSD-UDMR, un compromis indestulator

O simpla greseala de regie a confirmat inca o data, miercuri seara ca ceardasul pasional jucat de un an de zile de PSD si UDMR nu este altceva decat un indelung si exersat dans, "la rece". Ambii

O simpla greseala de regie a confirmat inca o data, miercuri seara ca ceardasul pasional jucat de un an de zile de PSD si UDMR nu este altceva decat un indelung si exersat dans, "la rece". Ambii presedinti de partide au fost rugati sa spuna daca sunt multumiti de colaborarea dintre cele doua formatiuni pe parcursul celor 365 de zile. Raspunsul a trasat linia de demarcatie intre parteneri. Nastase a aratat un entuziasm impropriu firii sale suspicioase, spunand ca este multumit de colaborarea cu UDMR, pe care a caracterizat-o drept "pozitiva si destul de interesanta", aducand laude partenerului maghiar. Marko Bela, in schimb, a avut o atitudine alunecoasa, pe care nu te-ai astepta sa o aiba un poet si s-a multumit sa spuna ca decizia luata acum un an, de a colabora cu PSD, a fost una "buna". Nimic despre relatiile din cursul acestui an, nimic care sa incurajeze in vreun fel PSD sa se impauneze cu miscarea gandita in laboratoarele politice din Kiseleff. Episodul a surprins foarte bine relatia dintre cele doua formatiuni. De-o parte este PSD, fericit ca a reusit sa treaca anul, cu ajutorul partenerului sau, UDMR, fara de care n-ar fi rezistat nici o luna in Parlament. De cealalta parte, Uniunea este multumita ca a obtinut, intr-un an de colaborare cu PSD, cat n-a primit in patru cu fosta coalitie, dar, spre deosebire de PSD, nu este nicidecum fericita ca a trebuit sa intre intr-o astfel de combinatie. UDMR abia asteapta sa-si rezolve problemele specifice pentru a o vira scurt, cu prima ocazie, spre bancile opozitiei si de aceea PSD trage de timp cat poate in a indeplini revendicarile acesteia. Chiar si in cazul "Sogor", cand a parut ca exista o conlucrare deplina intre cele doua formatiuni, liderii nu si-au pierdut nici o clipa luciditatea. PSD stie ca parlamentarul maghiar a fost mustrat nu pentru ca a gandit cele cuprinse in scrisoarea respectiva, ci pentru ca si-a ales un moment nepotrivit pentru a spune aceste lucruri. Politicienii udemeristi spun, in discutii private, ca sunt suparati ca, de acum, PSD are pentru multa vreme un atu in mana, rasturnand situatia in defavoarea formatiunii maghiare. Ca si in PSD, si in UDMR sunt inca multe persoane care nu sunt de acord cu colaborarea dintre cele doua partide, chiar daca acest tip de persoane admit ca de pe urma protocolului s-a castigat mult. Nici macar conducerea Uniunii nu este prea mandra de compromisul din mandatul actual, admitand ca a colabora cu un partid pe care a stat ani de zile eticheta de neocomunist nu este tocmai visul carierei lor politice. Politicienii maghiari intuiesc ca daca PSD va reusi sa mai magnetizeze cativa parlamentari, astfel incat sa poata supravietui singur, UDMR va primi, pentru bunele servicii, un bilet de voie de la guvernare si o scrisoare de recomandare. Cu toate ca relatia PSD-UDMR e marcata de neincredere si de pasi gresiti si de-o parte si de cealalta, protocolul a functionat foarte bine pe zonele convenite. Fiecare a primit ce a cerut si a dat ceea ce i s-a pretins, astfel incat rezultatul sa fie multumitor pentru ambele tabere. Este si motivul pentru care un nou protocol va fi derulat in 2002, PSD si UDMR devenind astfel primele partide care reusesc sa consolideze o relatie politica si sa o treaca dincolo de diferentele ideologice.